Maritata cu Forța

Cap 23 Sărutul

Era o noapte unde întunericul își bătea job de toate viețuitoarele, chiar și de inima Mariei. De frică stele fugiseră, ascunzandu-se după nori, iar vântul nemilos pusese stăpânire pe întreg ținutul. Tunetul se făcu și el auzit, încât frunzele tremurară înfricoșate. Doar Maria iubea vântul! Pe acoperiș își petrecuse copilăria și vacanțele urmărind natura care o uimea de fiecare dată. Acum căuta liniștea, se simțea învinsă, sufletul urla implorând pace toată lumea ei se prăbușise dintr-odata ca un castel fragil de cărți. Toți o mintisera! Omul care o crescuse, pe care îl respectase... Nu era tatal ei! Era un străin, pentru că deși stătuse lângă el toată viața realiză deodată că nu îl cunoscuse în realitate. După moartea soției deveni un bărbat dur, sever și ursuz care o trimise fără milă departe de casă, îndepărtând-o de el pentru totdeauna!

Scrisoarea îi ardea pumnul. Un pas și suferința s-ar sfârși. Într-un minut s-ar uni cu pământul, iar cenușa ei ar călători pretutindeni. Iar dacă părintele avea dreptate ar mânca în rai fructe exotice și ar înota în râuri de lapte. Un pas... atât un pas spre libertate! Părul i se desprinse în coc, fusta i se lipi de picioare, iar rugăciunea ei călătorea până în cer. Trase aer adânc în piept, cine ar plânge-o? Nimeni! Acesta era durerosul răspuns, nimeni! Își ura soțul, căsnicia îi era o farsă urâtă creată chiar de bărbatul care îl admirase toată viața, așa zisul ei tată, care se dovedise un om fără scrupule: o mintise, o ignorase si o vânduse unui monstru. Severus o violase, o lovise, o jignise si cu o nerușinare nemaiîntâlnită își cerea acum iertre. Dorea ca ea, soția lui, să îl ierte. Iertare... Era religioasă, dar nu putea să uite durerea și rusinea. Scutură capul, Da! Un pas ... un pas spre libertate. Tunetul își făcu simțită prezența, un urlet venit parcă din infern îi pătrunse ca o săgeată interiorul deja zdruncinat. Iar o stea foarte strălucitoare apăru deodată pe cerul înnorat, incalzind-o cu lumina parcă angelică. Maria închise ochii, dar steaua îi apăruse în minte. Lumina nu o orbea, era caldă și îi înlătura gândurile funebre.

Apoi o văzu. Era iubita ei mamă. O amintire își făcu loc încât încremeni. Trecuse atât de mult timp! " Să nu uiți, am să fiu pe cer pentru tine. O stea veșnic luminoasă pe cerul întunecat care te va proteja de tot si de toate!" Îi spusese cuvintele acestea când avea doar 6 ani, cu 3 zile înainte să moară. Uitase! Parcă o vedea în fața ei... palidă cu baticul atârnându-i pe frunte. Slăbise 20 de kilograme în 3 luni ajungând un schelet. Obrajii erau subti, iar buzele uscate. De câteva zile stătea cu ochii închiși, deschizându-i rar. Maria stătea pe scaun plângând încet, frica pătrunzându-i în suflet. "Avea mama sa moară?" Îl auzise pe doctor. "Ce se va întâmpla? Unde se va duce?" Plângea, se simțea singură, iar mama nu îi mai vorbea. Dar în timp ce se ruga, degetele mamei îi prinse slab mâna micuța.
-Mama?
Eliza deschise ochii, totul era în ceață, dar lacrimile fetiței ei adorate îi ardeau pielea.
- Nu plânge, nu am să te părăsesc niciodată! - vorbise cu greutate, deși nu vedea mai nimic, chipul Mariei îi era mai clar că oricând. - Semeni atât de mult cu tatăl tău. Dacă ar ști așa te-ar iubi. - făcu o pauză, era slăbită- Ai ochii lui... Verzi precum nucile proaspete. Ma pierdeam în ochii lui... - se opri, apoi cu o forță fantastică continuă- Era impozant si periculos pentru orice domnișoară... Mai ales pentru mine, mă logodisem de curând cu bărbatul impus de părinții mei. Dar eu oftam si suspiram... urmarindu-i fiecare mișcare când mă aflm în același cameră cu el. Speram sa ma observe - tuși, trase aer în piept. Închise ochii- Eram așa timidă și inocentă, promisă deja ducelui de York ...iar eu suspinam după altul. Îmi era interzis... Îmi tăia respirația ori de câte ori îl vedeam și intr-o zi am devenit a lui.. încălcând toate regulile. Era însurat, dar mie nu mi-a păsat!
- Mamă? Mama?
Eliza nu mai auzea, nu mai era atenta. Era prinsă în propria amintire, apoi spuse foarte slab
- John, oh John....
Vântul o trase de păr, ajutând-o să revină în prezent. Steaua dispăru, dar decizia fu luată. " Nu am a mor încă, doar Dumnezeu ma poate lua. Mama s-a sacrificat pentru mine, nu o pot dezamăgi!" Ca prin minune, pacea o cuprinse, înlăturând toate gândurile negre. Si atunci realiză că pielea îi ardea, se simțea privită. Nu era singură! Întoarse capul speriată. O doamne, era bărbatul care îi tulburase visele. Un fior o cuprinse, cât de frumos era. Ca prin vis, părul îi înconjura corpul ca o mantie, iar picioarele o purtara spre el. Ochii lui o hipnotizau. Fără sa realizeze, se lipise de el și îl sărută. Își lipi buzele de el, inghetand imediat, pentru că un curent electric îi străbătu întregul corp. Înfricoșată de propriul gest, dori să se îndepărteze. Dar Eduard nu o lasă. O strânse mai puternic în brațe, mângâindu-i delicat spatele. Buzele îi erau catifelate, iar parfumul ei îi îmbată simțurile. Era minunată, o zână a nopții. Se încruntă un pic, când își dădu seama că nu prea știa să sărute. Nu conta, o va învăța el. Își trecu degetele prin părul ei, prinzându-l în pumn. Îi mângâie gâtul, îi simți pulsul. Hmm..vroia să o guste, să o simtă. Limba lui i se furișa printre buze. Maria încremeni, niciodată nu fusese sărutată atât de complet, de fapt nu fusese sărutată decat de Severus... Dar nu simțea greață, nu i se făcea rău...vroia mai mult. Cum de devenise așa ușoară?Plutea? Deschise gura mai tare, ca să îl lase să o invadeze. Doamne, sânii îi deveniseră grei, sfârcurile i se întăriră. Ce se întâmpla cu ea? Degetele lui, îi mângâiau delicat pielea gâtului. Se simțea divin. Dar când mâna lui coborî spre sânul ei, se îndepărta speriată și fugi sunandu-l pe Severus să vină să o ia.

Sirius fierbea. Nu spunea nimic, se uita la ea cu coada ochiului și conducea încet...deși ar fi vrut să gonească ca un nebun. Sângele îi clocotea. Maria lipsise de acasă atâta timp, o sunase..Dar îi intrase căsuța vocală. Iar acum o găsise în casa tatălui ei: îmbujorată, speriată, tulburată, se putea observa ușor că plânsese, dar ce îl înfuria erau buzele ei. Buzele... erau roșii și puțin inflamate, ca și cum fusese sărutate recent. Absurd!, gândi Black. Cine să o sărute? Strânse volanul până degetele i se albisera. Se uita din nou cu coada o ochiului la ea, își privea mâinile tremurânde. Ce se întâmplase? Oare avusese o întâlnire? Avea un amant? Își scutură capul. Absurd! E atât de ingenuă...nu ... E imposibil. Dar buzele ei? Scrâșni din dinți, vântul. Multe femei își umezeau buzele ca niște idioate și apoi se plângeau că le usturau și ca le erau crăpate. Vru să apese pe accelerație, dar se stăpâni. "Am să o sperii".. își spuse în gând. Nu renunțase la negru. Rochia era hidoasă și îi ascundea corpul. Nu îi scotea în evidență nimic. Și atunci de ce era excitat, de ce era furios? Era ștearsă și... Trebuia să o atragă spre el ca să poată să iasă cu ea în lume, să meargă la blestemata de petrecere. Buzele...erau roșii.. umflate..Absurd!! Maria nu cunoștea pe nimeni! Stătea închisă în casă. Dar... își trecu mâna prin păr. Era nervos. Ce căutase ea la ora 2a.m... Încercă să se liniștească. Avea să o sperie. Avea nevoie de sex, fără să vrea ochii ii fugiră spre sânii Mariei. Forma lor era vizibila, erau rotunzi și putea să jure ca și fermi, ca niște mere. S-ar fi potrivit perfect în mâinile lui. Apoi îi privi buzele, dacă ar saruta-o ar ști. Imediat și-ar da seama dacă fusese cu un tip sau nu. Trase aer în piept. Dacă își dorea soția, era clar că îi lipseau femeile. Nu se mai culcase cu una de ceva timp. Firma îl storcea de puteri, Maria îl exaspera, Clubul era ca o securie deasupra capului. Viața lui se schimbase dramatic. Gata cu petrecerile, cu femeile frumoase! Imaginea lui trebuia să fie impecabilă. Un familist convins. Dar trebuia să se liniștească. Îi privi buzele, tot roșii erau. Cine o sărutase, știuse ce face. Absurd! Își repetă în gând, Maria nu sărutase pe nimeni! Da, avea nevoie repede de o femeie. O vizualiza pe Elena în cămașa lui sugându-si senzual degetul. Sângele îi alerga prin vene cu o viteză de nedescris.

Da, avea nevoie Elena, de amanta lui... de târfa lui.