Maritata cu Forța

Capitolul 21 Tangoul

Cum viața poate fi asemuita cu o tablă de șah, așa poate fi comparată cu un dans. Dar nu orice fel de dans, ci unul cu o coregrafie complexă care te lasă cu răsuflarea tăiată.  Cred că nu există sentiment care sa nu poată fi exprimat prin dans. Iar când Universul te răsplătește cu sufletul tău pereche, atunci lumea ta se armonizează, se umple de bucurie și speranță. 

Dansul vieții e mai mult un test, pentru că societatea te obligă să utilizezi doar anumiți pași, iar dacă te încurci și cazi atunci te lovești. Iar rănile create sunt mult mai greu de tratat, deoarece pauza nu există. Tu oricum trebuie să fii prezent pe ringul vieții și să dansezi cum iți dictează societatea, mintea, și inima dacă ești norocos. Nu ai de ales!

Maria se uita aproape paralizată la cămașa pătată cu cafea. Pata se întindea și se tot întindea pe pieptul Antoniei. Noroc că nu fusese fierbinte. Era pe stradă lângă mall, cu mintea împrăștiată și uite că nimerise chiar în secretara soțului ei. Ghinionul o urmărea, era clar, stătea față în față cu omul lui Severus. În afară de pată, Antonia era îmbrăcată business. O fustă neagră până la genunchi și o cămașă care fusese imaculata, până să o murdărească ea,  soția șefului ei. Părul îi era prins simplu, într-o coadă de cal. Oare îi va relata lui Sirius? Oftă, spera să nu. 

- Îmi cer mii de scuze - își scoase repede pachețelul de șervețele și îl întinse Antoniei- Nu v-am văzut.

- Nu e nici o problemă. Oricui i se poate întâmpla. - Luă un șervețel și începu să se tamponeze discret pe bluză. Ridică o sprânceană măsurând-o din priviri.- Mi se pare că vă cunosc de undeva. Îmi păreți cunoscută, spuse zâmbind.
Maria roși. Nu îi plăcea să își reamintească ziua în care îndrăznise să își fideze soțul. O costase scump. Severus era un bărbat complex, sub haina de domn se ascundea o ecuație cu n necunoscute. Atâtea speranțe îi fuseseră spulberate, el avusese grijă să o readucă cu picioarele pe pământ. Închise ochii. Nu, își promisese că îi va mai da o șansă să demonstreze că nu era atât de tiran pe cât dorea să pară. Toți merităm o șansă își zise în gând.

- Da, sunt ... trase aer în piept, încă îi era dificil să admită că era nevasta lui. Maria Black, soția lui Severus Black.
- Da, așa este - își strânseră mâinile - Cât mă bucur să vă reîntâlnesc. Îmi cer scuze pentru data trecută, când v-am făcut să așteptați.
- Stați liniștită. Așa am putut sa admir mai bine holul firmei si să îmi pun ordine in gânduri - zise ironic-  Eu trebuie sa îmi cer iertare pentru neatenția mea. Din cauza mea v-ati pătat cămașa.
Antonia dădu nonșalant din umeri.
- Și așa cerea să fie clătita. Acum am un motiv în plus să îi fac cunoștință cu mașina de spălat.
Râsera amândouă, iar Maria se mai detensiona.
- Hai sa nu mai stăm în mijlocul drumului, ce spuneți vreți sa bem o cafea? Știu în mall un local foarte frumos.
- Te rog, nu îmi vorbi cu dumneavoastră. Bineînțeles,  așa mă și pot revanșa.

Localul era modern cu canapele în forme geometrice, care mai decare mai ciudate. De la cubul obișnuit până la mesele în formă de piramide răsturnate. Era prima dată când călca într-un astfel de local. Nu își aducea aminte când ieșise cu o prietenă la un suc. Viața ei se împărțise în școală și casă. La internatul catolic regulile fuseseră foarte stricte. Număra zilele până la vacanța de Crăciun, de Paște sau de vară când putea merge acasă. Tatăl ei niciodată nu o vizitase la internat. Iar când ajungea în sfârșit acasă, timpul și-l petrecea în grădină cu bătrânul grădinar sau în camera ei studiind pentru școală sau citind pentru că iubitul ei papa (cum își numea o colegă de clasă tatăl) era mereu ocupat. Se certase cu timpul, iar biroul devenise lumea lui.
Se așeză sfioasă pe un hexagon. Se uită în jur, iar pentru o clipă invidia o cuprinse. Atâta cupluri, tineri zâmbitori, lipsiți de griji stăteau și dicutau despre orice. Observă cum un bărbat îi toarnă curtenitor suc în pahar prietenei lui. Ce gest afectuos, plin de respect. Ea de ce nu avea parte de așa ceva? Scutură din cap furioasă. Ce gânduri urâte puteau să îi treacă prin minte, poate că avea doar 18 ani și fusese azvârlita fără milă în cușca cu lei. Dar știa sigur că fiecare din noi avem drumul și cărarea noastră. Dumnezeu știe ce face când ne alege încercările, iar noi trebuie să ne ducem crucea perecum Mântuitorul nostru Iisus, asta spunea mereu maica Ana de fiecare dată când le pedepsea. Și avea dreptate cine era ea să....dar gândul îi fu spulberat de glasul cristalin al Antoniei.
- Comandam ceva?
Maria zâmbi timid, luă meniul și rămase perplexa. Parcă era scris într-o altă limbă necunoscută. Vai de mine, ea dorise o simplă cafea și în meniu erau peste 20 de feluri care mai decare mai stranii:
* Espresso Machiato ... "oare ce înseamnă?"
* Irish coffe..."e oare cafea irlandeză? De ce scrie că are alcool?"
* Cappuccino Vienesse. .. "hmm"
* Caffe latte... "trebuie să fie cafea simplă cu lapte"
* Caramelatte...  "e oare tot cafea? Cafea cu caramel, nu cred că mi-ar plăcea. Sigur e ceva scârbos"
* Kahlua Coffe... " ce nume bizar!"
* Vanilatte "din nou o combinație neobișnuită"
- Maria...Maria ce vrei să comanzi?
- Eu... - se uită descumpănita la acele denumiri de neînțeles- Aaa, da, un... Caffe Latte?
- Deci un caffe latte și un cappuccino vienesse vă rog, dar să fie cu cât mai multă spumă.
- Sigur, imediat vine comanda, zise chelnerul și se îndepărta de la masă.
- Cum ți se pare localul?
- Este minunat. Nu am mai fost până acum într-un astfel de loc. E totul nou pentru mine.
Antonia făcu ochii mari. Îl disprețui și mai tare pe Black. Îl ura pentru că o obligase să accepte toată această farsă. Nu numai că o trezea la orice oră din noapte, dar devenise și spionul lui. Spre rușinea ei spusese da, da... minciunii, da înșelătorii... Era prinsă în pânza lui de păianjen. Erau prea mulți bani în joc. Casa ei pe malul mării era mai aproape de ea ca oricând. Acum ani în urmă făcuse o greșeală de nedescris, împrumutase de la banca mai mult decât putea da și uite ca acum plătea prețul lăcomiei. Era înglodata până peste cap în datorii, mama ei era grav bolnavă ( tratamentul costa o avere) și visul ei de o viață..să aibă căsuța ei pe malul mării ca să audă valurile furioase rănind stâncile neputincioase. Dumnezeu avea să o înțeleagă și să o ierte pentru toată aceasta oribilă mascaradă. În urmă cu 2 ore Sirius o sunase ca să îi ordone să meargă de urgență în mall și să se întâlnească cu fata speriată din fața ei.  Oftă, viața uneori poate fi atât de nedreaptă și de dură, iar ea știa cel mai bine acest lucru!
- Mă bucur că îți place. Și ce faci aici în mall?
- Am venit să fac niste cumpărături, mai exact să îmi cumpăr niște haine.
- Minunat! Și eu la fel! Cum ți s-ar părea să facem cumpărăturile împreună?
Maria se simțea stânjenită, poate era o idee bună. Până la urmă nu era în pas cu moda. Nici nu s-ar fi simțit în apele ei cu toate acele fustițe, rochii extravagante, dar era sătulă de ceartă. El făcuse un pas totuși spre ea, își ceruse iertare și acum era rândul ei să mute un alt pion.  Văzuse odată o lebădă atâta de splendidă, dar atât de singură. Se rătăcise în această lume fără capete. Așa se simțea și ea acum... singură într-o lume străină,  parcă tot ce învățase era opusul acestei societăți superficiale.
Zâmbi șters.
- Sigur,  mi-ar face mare plăcere.
În timpul acesta ospătarul aduse cafelele. Maria încercă să ascundă uimirea pe care o simțea în fața băuturii speciale din fața ei. Se pare ca toate lucrurile simple se complicau, iar ea era prinsă în marele vârtej și trebuia să  îi facă față.
Era plăcut surprinsă de Antonia. În locul femeii glaciale, al profesionistei perfecte se afla o tânără cu un simț al umorului ridicat și sensibilă. Cât de ușor judecăm fără ca măcar să cunoaștem persoana cu adevărat!
După un timp plăti consumația, până la urmă era vina ei că o murdărise pe biata fată. Ca apoi sa se îndrepte vesela spre zecile de magazine din mall.