Sunt momente când te simți încorsetat, problemele te apasă atât de tare încât ai dori să îngenunchezi și să ceri indurare. Dar greutățile sunt puse tot de noi în spate, dar cum avem ochii legați nu observam că tocmai propriile noastre gânduri ne fac rău, iar salvarea, soluția se află chiar în fața noastră.
Severus era obosit. Era târziu și trăgea de timp cât putea, pentru că nu dorea să ajungă acasă. Acasă...devenise un loc străin pentru el. Maria în hainele ei negre îl evita de câte ori putea, devenise o umbră...erau momente când uita practic de existența ei. Ce îl bucura era faptul că își găsise în sfârșit liniștea. Țipătul nu îl mai bântuia, iar ochii Mariei nu îl mai tulburau. Cluburile iar îl atrăgeau, femeile treceau prin patul lui aproape în fiecare noapte, iar Elena devenise din nou amanta perfectă: sexi, frumoasă, perversă și înțelegătoare cu aventurile lui. Și cu toate acestea, oftă, nu era fericit. Gândul la soția lui îl irita tare: fugea, tremura și se ascundea de câte ori îl vedea. Nu se mai atinsese de ea, la inceput chiar încercase să se poarte draguț, amabil, avusese răbdare..dar ea nu îi dăduse nici o șansă, aruncase rochia la gunoi! Iar când tatăl ei murise se îngropase și ea în hainele acelea înfiorătoare care o urâțiseră, dacă așa ceva e posibil... și mai mult. Maria era nefeminina, înfricoșata de propria umbră, supărata de propriul destin, urâțica, defapt.. gândi Sirius, era coșmarul vieții lui. Și nu exagera când gândea acest lucru oribil. Din cauza ei, casa lui devenise un loc neprimitor. Viața lui, chiar dacă își reluase vechile obiceiuri, era tot amară. Elena chiar dacă îl încânta cu jocurile ei sexuale picante, nu îl mai acapara atât de mult pe cât o făcuse în trecut. În noaptea nunții se întâmplase ceva, cineva..sau ceva îi răpise o mică parte din suflet și din această cauză amărăciunea nu îl părăsise niciodată, dar măcar nu mai avea coșmaruri, iar țipătul încetase. Era ceva ce îl împiedica să se bucure. "Prostii, zise Severus cu voce tare, prostii". Închise ochii pentru o clipă ca să își limpezească gândurile și îi deschise când auzi un ciocănit ușor. Era Antonia, sigur uitase ceva.
În fata lui stătea Marc cu fața unflata și cu ochiul vanat, iar cămașa îi era plină de sânge.
Sirius sări ca ars.
- Dumnezeule! Marc ce ai pățit?
- Mafia e pe urmele mele frate! Se prăbuși în fotoliu, icnind ușor de durere.
-Mafia?
Marc nu răspunse, respira greu și încerca să se concentreze ca sa nu își piardă conștiința. Ajunsese cu greu aici, sperase că își va rezolva singur problemele, dar se pare ca toate încercările lui fusesera zadarnice. Era rușinea familiei lui, începuse și el să accepte acest lucru și sa fie de acord cu ei.
Severus se uita șocat la fratele lui. Era mai mic decat el, nu muncise niciodată în viața lui și trăise până acum câteva luni din banii dați de firma. Fusese atât de suparat pe el încât îi tăiase alocația, sperând ca îl va trezi la realitate...dar eșuase. Stătea în in fotoliu ca un puiuț, zgribulit rătăcit. Cineva îl bătuse măr..mafia. Își încrunta sprancene, a spus mafia... simți că se sufocă.
- Cât?
Marc încerca să spună ceva, dar nu reuși, ca apoi sa facă ochii mari când se simți ridicat de gulerul cămășii și tras în sus. Tot corpul il durea, il ardea, de abia se târâse pana la sediu...
- Al naibii sa fie Marc, cat? Spune sau termin eu ce au inceput ei. Ai jucat poker? Cat ai pierdut?
Se simți zguduit, mâinile ii amorțiseră, capul mai avea putin si ii exploda, falca nu o mai simtea, iar acum si fratele lui il chinuia.
- Mult, mult. Ajuta-ma, ajuta-ma!
Sirius il lasa sa cadă inapoi pe fotoliu. Isi trecu o mana prin par nervos. Ce trebuia sa faca, era clar ca Marc isi va pierde constiinta in orice moment. Nu putea afla nimic acum de la el. Nu putea sa cheme salvarea, pentru ca maine ar fi fost pe prima pagină a ziarelor de scandal. Era ciudat totuși cum inca nu aflasera ca era un barbat însurat, nici Marc nu știa. Scutura din cap, ju conta asta acum, incerca sa se concentreze. La cine sa apeleze? Antonia? Ar fi putut, dar.. poate ar fi mai bine sa o sune pe fosta asistenta a tatalui lui. Era foarte serioasa și competenta. Se putea baza pe ea, deși se daduse la el in repetate rânduri, iar el de fiecare dată o refuzase. Nu amesteca niciodată afacerea cu placerea, aceste domenii trebuiau clar separate. Sa apeleze la ea? Se uita la Marc si dadu afirmativ din cap. Da, cauta numărul in telefon și sună.
In timp ce Sirius disperat vorbea cu asistenta la telefon, Victoria Blackthorne la fel de disparata străbătea camera micuța in lung si in lat in așteptarea lui Ralph. Era 2am si el nu apăruse încă. Ii dăduse sms imediat cum Eduard părăsise salonul, pentru ca trebuia sa il vadă, sa ii explice si sa nu il piardă. Din cauza acelui sarut rușinos viața ei luase o întorsătură urâtă. Bine, nu îi părea rău că îl sărutase...buzele lui moi deasupra buzelor ei...ahhh Doamne cât îl dorea, numai gândul mâinilor lui pe pielea ei o facea să fiarbă. Știa sa sărute, mereu avusese un efect devastator asupra ei. Stia sa o sărute, sa o satisfacă, sa facă dragoste cu ea ore, ore în șir, să o facă să se simtă o femeie împlinită și iubită. Era amantul perfect, era iubitul perfect, dacă ar fi avut si un titlu corespunzător, l-ar fi luat de soț..acum multi ani in urmă. Defapt... nu termina gândul pentru că auzise cheia in broască. Venise, Ralph al ei... venise!!
Se uită in oglindă, arăta ... își aranja fusta și buclele...bine!
Ralph arăta ca de obicei...minunat, înghiți în sec. Era îmbrăcat in negru: blugi si tricou, cu parul strâns la spate. Arata ca un rocker, se deghizase pentru ea. In zona, timp de trei zile, era un concert înfiorător de rock, era plin de rockeri pe strada..asa ca ar fi trecut cu ușurință neobservat.
- Arați.. ea îl măsura încet din cap pana in picioare...sexi!
Ralph nu o bagă in seamă, era furios pe el însuși, defapt pe întreaga situație. Venise pentru ca o iubea, o iubise din prima clipa...
- Îmi pare rău ca te-am expus scandalului. E vina mea ca reputația ta e ruinata. Nu am scuza pentru purtarea mea de aseară, trebuia sa îmi dau seama ca ziariștii sunt pe urmele noastre. Ai vorbit cu Blackthorne? A aflat?
Victoria se uita la garsoniera sărăcăcioasa. Da era simplă, nu avea nimic din luxul ei de acasă, dar era cuibul lor de nebunii. Aici trăise cele mai frumoase momente din viata ei, le trăise cu Ralph. Fericirea ei se afla intre aceste 4 ziduri. Fiecare colț era impregnat cu sudoarea dragostei lor. Cumpăraseră acest loc pentru că se afla departe de lumea lor. Era la marginea Londrei, unde nimeni nu s-ar fi gândit ca ea ducesa de Blackthorne era împreună cu iubitul ei Ralph conte de Somerset.
-Da, a aflat.
Se uită neajutorata la trăsăturile lui. Era încruntat, nervos. Mereu îl convinsese sa meargă mai departe, sa se ascundă, sa accepte relația lor asa cum e și sa nu ii ceara prea mult. Il convinsese prin mângâieri și sărutări, prin sex. O dorea, deși erau împreuna de mai bine de 10 ani, încă o dorea..sau...nici ea nu mai era sigura. Întinse mana ușor sa ii atingă obrazul aspru, dar el se feri. Mai încercă o dată, dar se îndepărta.
- Ralph?
El o ignora ducându-se la fereastră. Sacrificase atâtea lucruri pentru ea. Nu se căsătorise din cauza ei, moștenitori nu avea, acceptase sa fie o marioneta..sa se ascundă..ca sa fie in preajma acestei vrăjitoare blonde. Închise ochii. O implorase sa se mărite cu el, se umilise si ea il refuzase. Cuvintele ei încă ii mai erau întipărite în minte, încă il ardeau ca un fier încins. "Ralph nu fi egoist! Am fost crescuta sa fiu ducesa! Crede-ma ca te iubesc, dar iubirea nu poate sa îmi deschidă ușile spre lumea pe care o visez. Te rog, dacă ma iubești lasă-ma sa ma mărit cu Eduard, lasă-ma sa fiu fericita. Imaginează-ți sa iau micul dejun cu regina... ușile mi se vor deschide. Voi fi ducesa! Tu ce îmi poți oferi? O casa la țara nu doresc. Te iubesc, dar suntem foarte diferiți. Tu vrei o viata liniștită, de familie, într-un loc retras...eu doresc opusul. Te rog nu fi egoist, lasă-ma sa ma mărit și sa devin ducesa de Blackthorne!" O ascultase cu inima împietrita. Ii spusese în față că nu era bun pentru ea. Deși avea un titlu, era bogat, totuși pentru ea nu fusese destul. Se despărțiseră, ca peste un an sa cada la picioarele ei, sa accepte tot ce ii oferea. Era superficiala, răzgâiata, plina de toane și il modelase cum dorise. Fusese ca o plastilina în mâinile ei.
Vocea lui suna ca un tunet când vorbi.
- Si ce a spus?
Întoarse capul și se uita exact în ochii ei.
- Victoria, ce a spus?
Victoria înghiți în sec și zâmbi forțat.
- A fost supărat, dar a găsit soluția. -făcu o pauză - Vrea să îi ofer un moștenitor. Și... crede ca ar fi bine sa nu ne mai vedem până nu se naște copilul, ca sa nu riscam un scandal.
Ralph se încorda, strânse din buze și ca un prădător se apropie de ea.
- Ai fost de acord?
Tăcerea isi făcu loc între cei doi.
- Ai fost de acord? Spuse in timp ce îi ridică bărbia spre el. Vocea lui era uimitor de calmă si rece.
- Ce puteam sa fac? Ralph, te rog înțelege...
Strânse pumnii si se uita in ochii care încă il fascinau.
-Sa refuzi asta puteai sa faci. Si sa ceri divorțul! Sa spui Nu. Puteai sa te desparți spunându-i aceleași cuvinte pe care mi le-ai zis când te-ai măritat cu el.
Victoria se îndepărta de el, trebuia sa încerce sa câștige teren, nu putea risca sa îl piardă.
- Te rog sa ma înțelegi. Situația e foarte delicata. Sunt sigura ca am sa il conving sa mai așteptam câțiva ani pana sa avem un nou copil. Era nervos, stii cum e el. Nu e ușor sa fii ducesa, responsabilitatea e atât de mare.
-Numai despre asta este vorba...despre poziția ta în societate. Numai la tine te gândești, ești cea mai egoista persoană pe care am avut nenorocirea sa o întâlnesc. Nu contează ca la anii mei nu am soție, familie, copii, ca ti-am acceptat toate mofturile, scuzele...intr-un cuvant te-am acceptat asa cum esti. Asa ca alege: ori el ori eu.. Ce alegi? Ești gata sa renunți la coroana ta de tinichea suflată cu aur pentru mine?
-Ralph, căzu in genunchi plângând. Te rog nu fa asta...
-Lacrimile tale nu mă mai înduioșează, nu ma mai poti manevra cum dorești. Gata! Ce alegi? Eu sau el?
Se simtea sfârșita, greșise atat de tare cand alesese sa se căsătorească cu Eduard. Pentru ca in realitate era mai singura ca orice ființa de pe acest pământ. Sa fii singur în doi e cumplit. Plângea, il pierdea pe singurul bărbat pe care il iubea si ju putea face nimic, era prea slaba sa il infrunte pe Eduard. El nu il cunoștea, cum il cunoștea ea. Da ii era frica de el, ii putea lua fetița. Era mamă, isi iubea copilul si orice mama s-ar sacrifica pentru puiul ei. Iar ea... simțea cum se ineaca cu lacrimile care curgeau siroaie pe obrazul plin de fond de ten, dar nu se putea opri.
- Si tăcerea e un răspuns. In acest caz... doamnă, apasă pe cuvântul doamna si făcu în batjocora o plecăciune, ne vom întâlni doar la recepții unde pentru mine vei fi doar ce ti-ai dorit mereu sa fii... ducesa de Blackthorne!
Ralph plecă fără sa se uite înapoi, iar Victoria plângea știind ca relația lor se sfârșise și ca se scufundase fără scăpare într-o lume întunecată și rece.