O săptămână mai târziu...
Lucy P.O.V
A venit şi ziua mult aşteptată, iar surpriza pentru ziua scumpului meu este aproape gata.
Mă ridic din pat şi îmi fac rapid rutina de dimineaţă, după care cobor tiptil în bucătărie pentru a-i pregăti un mic dejun special. Termin în timp record şi revin în dormitorul nostru cu tava în mâini, începând să aranjez totul frumos pe masa de pe balcon.
Somnorosul meu încă doarme ca un bebeluş şi parcă îmi este şi milă să-l trezesc.
-Iubitule, haide trezeşte-te! îi şoptesc suav la ureche atunci când urc deasupra lui.
-Hmm...? mormăie deranjat, având capul între perne.
-Trezeşte-te, sărbătoritule! îi spun din nou şi-l lovesc cu o pernă peste faţă.
-Stai, ce?
-Cum ai putut uita de ziua ta? La mulţi ani, iubirea mea! spun şi îl sărut pe toată faţa.
Într-o frăcţiune de secundă mă trezesc cu el deasupra şi începe să mă gâdile.
-Am şi uitat de ziua mea. Mulţumesc, iubito!
-Atunci mă bucur că ţi-am reamintit eu. Haide, ţi-am pregătit multe surprize pentru astăzi. reuşesc să-i spun după ce se opreşte din gâdilat.
-Ce surprize, iubito? Eu tot ce vreau să facem astăzi este să stăm împreună. Tu eşti cel mai frumos şi mai special cadou pe care l-aş fi primit până acum. îmi spune şi simt cum mă topesc când îl aud.
-Iubitule, dar o să stăm împreună. Însă ţi-am pregătit şi nişte surprize.
Încuviinţează într-un final resemnat şi-l iau de meână pentru a-l duce pe balcon. Îl leg la ochi pentru a nu vedea nimic şi-l ghidez până ce se aşeaza pe unul dintre fotoliile de la masă, după care îi îndepărtez eşarfa de la ochi. Iar în urma feţei pe care o are acum, cred că am reuşit să-l surprind plăcut.
-Îţi place? îl întreb şi mă uit încă odată în jur să văd dacă cumva mai lipseşte ceva.
-Iubito, totul arată minunat. Dar de ce te-ai deranjat?
-Iubitule, termină! Măcar atât să fac şi eu. Tu ai făcut atâtea pentru mine.
-Dar...
-Nici un 'dar'! Acum aşează-te la masă şi lasă-mă să te răsfăţ măcar odată! Te rog...
-Bine, iubito. cedează într-un final şi ţopăi de bucurie în sinea mea.
Savurăm micul dejun, relaxându-ne şi în acelaşi timp fiindu-mi complimentată mâncarea de către Angello.
-Mă bucur mult că îţi place. îi spun zâmbind şi mă întind peste masă pentru a-l săruta.
-Ce m-aş face eu fără tine? îl aud spunând şi încep să chicotesc la constatarea lui.
Restul dimineţii l-am petrecut doar împreună, iar după-amiază am început să ne pregătim pentru a doua surpriză pe care i-am pregătit-o. Dar bineînţeles că nu i-am spus unde vom merge.
-Iubitule, eşti gata?
-Imediat! îl aud strigând din baie şi oftez, fiind parcă mai nerăbdătoare decât el.
În timp ce îl aştept, îmi analizez ţinuta pe care mi-am ales-o în oglinda imensă din dormitor.
După câteva minute îl văd ieşind din baie, îmbrăcat într-o pereche de pantaloni negri şi o cămașă blue-marin descheiată la primii doi nasturi, iar în picoare poartă pantofi negri din piele. Se pare că ne-am şi asortat. Arată demenţial!
-Sunt gata. spune şi face o piruetă precum o balerină şi mă bufneşte râsul când îl văd.
-Arăţi minunat.
-Nu mai bine decât tine. îmi spune şi mă trage la pieptul său, sărutându-mă apăsat.
*
-Iubito, tot nu vrei să-mi zici unde mergem? mă întreabă cred că a zecea oara de când conduc.
-Nu. spun scurt şi îl plesnesc peste mână atunci când încearcă să-şi dea eşarfa jos de la ochi.
-Argh! începe să mârâie şi rânjesc satisfăcută când îl văd aşa.
Trebuie să vadă şi el cum este să fii legat la ochi şi să nu ai habar unde ajungi. Continui să conduc spre destinaţie şi într-un sfert de oră ajungem.
Angello P.O.V
Doamne, de azi-dimineaţă tot într-un suspans mă ţine. Totuşi m-a surprins plăcut surpriza ei şi nu ştiu de ce simte nevoia să-mi mai facă şi altele. Înţeleg că e ziua mea, dar cum am mai spus, tot ce îmi doresc azi este s-o am lângă mine.
De jumătate de oră ne aflăm în maşină şi conduce spre habar n-am unde. Şi mă oftică faptul că nu vrea să-mi spună unde mergem, iar cel mai "minunat" este că m-a legat şi la ochi pentru a nu vedea nimic. Simt maşina cum se opreşte şi ating tapiţeria portierei pentru a o putea deschide. Într-un final reuşesc să ies din maşină şi îmi este cuprins braţul de către Lucy.
-Iubito, este chiar necesar să port chestia asta insuportabilă la ochi? o întreb exasperat.
-Iubitule, parcă ai fi un copil mic. Ai şi tu puţină răbdare, te rog.
-Ce se întâmpla? De ce se mişcă?! Unde suntem, iubito? o întreb uşor neliniştit atunci când călcăm pe ceva care cred că pluteşte.
-Stai liniştit, iubitule. N-o să ţii se întâmple nimic rău. îmi spune în timp ce-mi depune un sărut apăsat pe obraz.
Îmi dezleagă eşarfă de la ochi şi îşi îndreaptă privirea spre mine, aşteptându-mi reacţia.
-Oh, Doamne! Un yacht?! Iubito, când ai avut timp să pregăteşti toate astea? o întreb uimit şi privesc în jur, examinând interiorul yacht-ului superb în care ne aflăm.
Scumpa mea pe zi ce trece mă surprinde tot mai mult.
-Secretul meu. îmi spune zâmbind şi ne aşezăm la masă, savurând în linişte o delicioasa cină şi în acelaşi timp sorbindu-ne din priviri.
La un moment dat, o văd pe frumoasa mea scoţând de la spate o cutiuţă neagră cu pamblică albă.
-Ce este în cutie, iubito?
-Cadoul tău, dar nu ştiu cât de mult îţi va plăcea. îmi spune muscându-şi buza stresată şi mă priveşte neliniştită.
-Iubito, ce ai? Bineînţeles că îmi va plăcea. Orice cadou îmi place atunci când vine din partea ta. îi spun sincer şi-i cuprind mână într-a mea, mângâind-o uşor.
-Deschide-o. îmi spune cu vocea uşor tremurândă şi îmi întinde cutiuţa.
-Iubirea mea, linişteşte-te! Cu siguranţă o să-mi placă cadoul tău.
-Sper... o aud spunând încet şi deschid cutiuţa.
Privesc conţinutul şi rămân complet şocat. Oh, Dumnezeule!
Lucy P.O.V
Deschide cutia şi se uită şocat la conţinutul ei. Îşi ridică privirea spre mine şi mă priveşte cu gura căscată.
-Iubito, adică tu eşti...?
Dau afirmativ din cap pentru că nu ştiu ce spun altceva. Îmi simt inima bubuindu-mi puternic în piept şi palmele îmi transpiră de emoţie. Dintr-o dată mă simt luată pe sus şi învârtită de către Angello.
-Iubito, vorbeşti serios?! mă întreabă încă nevenindu-i să creadă şi îmi cuprinde faţa în palme, privindu-mă cu zâmbetul până la urechi.
Aprob din nou şi mă învârte iarăşi.
-Doamne, nu-mi vine să cred! O să fiu tătic. Noi vom fi părinţi. Iubito, m-ai făcut cel mai fericit bărbat din lume! Nici nu-ţi închipui cât de mult mă bucur. îmi spune şi-mi dau lacrimile de fericire.
Plângem amândoi ţinându-ne în braţe şi sunt atât de fericită pentru că şi Angello îşi doreşte acest copil. Parcă mi s-a luat o piatră de pe inimă şi nici nu ştiu cum am putut ţine o săptămână acest secret faţă de el şi de ceilalţi.
Mai târziu, noaptea ne găseşte prin aşternuturi, bucurându-ne unul de
celălalt în superbul dormitor al
yacht-ului.
Acum mă simt mai împlinită şi mai fericită ca oricând. Bărbatul iubit este lângă mine şi peste câteva luni vom deveni părinţi. Ce poate fi mai frumos decât atât?
Dimineaţa îmi deschid ochii cu zâmbetul pe buze şi îmi mut privirea spre partea dreaptă. Angello nu e. Oare unde s-a dus? Mă ridic în capul oaselor şi îmi acopăr trupul gol cu cearceaful alb de pe pat. Mă ridic din pat şi mă duc leneşă spre baie pentru a-mi face un duş.
Îmi termin rutina de dimineaţă şi îmi aleg o lenjerie intimă neagră, împreună cu un halat subţire de mătase, tot negru care îmi ajunge până la jumătatea coapselor.
Îmi fac drum spre punte şi mă sprijin cu braţele de balustradă, privind razele rozalii ale răsăritului. Briza puţin răcoroasă îmi împrăştie părul în toate părţile, dar îmi place acestă senzaţie şi mă bucur de mirosul plăcut al mării.
Angello P.O.V
Termin de "preparat" micul dejun pentru amândoi şi aranjez totul pe măsuţa rotundă din dormitor, punând în jurul acesteia numeroase perne de toate mărimile.
Mai aduc două platouri cu fructe proaspete şi acum totul este gata. Vreau ca Lucy şi micuţul sau micuţa noastră să mănânce cât mai sănătos posibil.
Bat la uşa băii să văd dacă Lucy mai este înăuntru, dar nu se aude nici un sunet. Oare unde s-a dus? Ies din dormitor şi o caut peste tot, ultimul loc în care nu am verificat fiind puntea. Mă îndrept imediat înspre acolo şi după cum bănuiam, scumpa mea este pe punte. Stă sprijinită de balustradă şi priveşte gânditoare răsăritul, având părul în vânt.
Este atât de frumoasă în acest halat negru din mătase care îi scoate în evidenţă picioarele ca sculptate şi talia de viespe, şi cu faţa sa fără pic de imperfecţiuni care radiază în razele soarelui. Este superbă de-a dreptul şi sunt mai sigur ca niciodată că ea este femeia pe care am aşteptat-o toată viaţa mea.
Păşesc tiptil spre ea şi îi aşez mâinile la ochi, dar mă recunoaşte imediat.
-Iubitule, m-ai speriat. îmi spune, chicotind drăgălaş.
-Bună dimineaţa, iubito! Scuză-mă, dar nu am vrut să te sperii. îi spun depunându-i un sărut pe gât şi îmi mut mâinile pe abdomenul ei, îmbrăţisând-o.
Doamne, simt că mi se umple sufletul de o bucurie imensă atunci când mă gândesc că aici, în pântecul său, va creşte copilaşul nostru.
-Bună dimineaţa, iubitule! îmi spune şi îi inhalez parfumul specific şi minunat, simţindu-mă cu totul vrajit de mireasma sa îmbietoare.
-Haide să mănânci puţin. Amândurora vă trebuie energie. îi spun luând-o de mână şi o duc în dormitor, ajutând-o să se aşeze pe acele perne moi şi foarte comfortabile.
-Vai, cât de bine arată! Sunt lihnită. spune râzând şi zâmbesc la gândul că puiuţul nostru deja îşi face simţită prezenţa.
Încep s-o hrănesc ca pe un copilaş mic, ea făcând la fel cu mine şi mă amuz când se murdăreşte la gură, acum arătând foarte caraghios şi drăgălaşă în acelaşi timp.
-Ce este? Iarăşi am ceva la gură? o aud întrebându-mă şi mă bufneşte râsul când o văd mânjită toată cu ciocolată.
Dau afirmativ din cap şi o sărut în colţul gurii, îndepărtând crema.
-Mmm, delicios...
Îi mai depun un sărut pe gât, chiar sub ureche şi o văd roşind puţin. Este absolut adorabilă!
O privesc cum mănâncă cu poftă şi un zâmbet până la urechi îmi înfloreşte pe chip. Nici nu pot descrie sentimentul mirific pe care-l simt în acest moment.
-Iubito, mergem astăzi la control să vedem dacă totul este în regulă?
-Sigur că da. De-abia aştept să-l vedem. îmi spune zâmbind şi pot observa cât de entuziasmată este, la fel ca şi mine de altfel.
Tot gândindu-mă la acest subiect, dintr-o dată adevărul mă loveşte. Celorlalţi nu le-am spus nimic despre sarcina lui Lucy şi nu cred că ea a spus cuiva.
-Iubito, cine mai ştie că eşti însărcinată?
-Doar Bella ştie. Ea mi-a făcut rost de testul de sarcină. Nu am mai putut să spun nimănui înaintea ta. Am vrut sa-ţi fac o surpriză.
-Şi încă ce mai surpriză. A fost cea mai minunată şi mai frumoasă pe care mi-ai putut-o face vreodată. îi spun sincer şi mă întind peste masă, sărutând-o.
-Dar când o să le spunem? Am atâtea emoţii!
-O să le spunem după ce venim de la control, bine?
Aprobă din cap şi îi sărut mâna delicat.
După ce terminăm de luat micul dejun, suntem pregătiţi de plecare. A fost nemaipomenită această escapadă pe yacht, chiar dacă a durat doar o singură noapte. Cu siguranţă ar trebui să facem asta mai des.
Lucy P.O.V
În scurt timp ajungem acasă şi mă pregătesc pentru a merge la control. Îmi aleg o pereche de blugi, un pulover simplu şi nişte teneşi albi. Angello se îmbracă asemănător şi mă ia de mână, urcând amândoi în maşină.
Într-un sfert de oră ajungem în faţa unei clinici private. Nu ştiu cum a reuşit să facă rost de o programare atât de repede, dar nici nu mai contează. Intrăm împreună înăuntru şi ne facem drum spre recepţie.
-Bună ziua! ne spune tipa cu o voce piţigăiată care mă zgârie pe creier.
-Bună ziua! Avem o programare la doamna Tessa. îi spune Angello, iar pe ea o văd făcându-i ochi dulci şi rânjind cu buzele sale rujate mult prea strident şi pe faţă are o tonă de machiaj.
Jur că o să vomit dacă o mai văd în următoarele zece secunde şi acest lucru se va întâmpla cu siguranţă dacă n-o omor până atunci.
-A doua uşă la dreapta. Vă aşteaptă. ne spune, iar pe mine mă priveşte urât şi îmi zâmbeşte fals.
Îi arunc la rândul meu o privire la fel de urâtă şi-l iau pe Angello de mână, mergând spre uşa indicată de sperietoarea de ciori. Dacă mai stăteam mult acolo, cred că îi făceam o nouă coafură.
-Iubita mea este cumva geloasă? îl aud pe Angello tachinându-mă.
-Nici să nu îndrăzneşti! îi spun ameninţându-l cu degetul arătător şi începe să râdă copios pe seama mea.
Îmi deschide uşa cabinetului şi intrăm ţinându-ne de mână.
-Bună ziua, doamnă Tessa! Am venit pentru control. îi spun politicos doamnei doctor care nu pare să aibă mai mult de patruzeci de ani.
-Bună ziua! Luaţi loc, vă rog. Oh, şi puteţi să-mi spuneţi Tessa. ne spune zâmbindu-ne cald şi ne pofteşte să ne aşezăm pe cele două fotolii de piele din faţa biroului său.
-Deci, din câte am înţeles, ai venit pentru un control de sarcină. Ai făcut vreun test înainte? mi se adresează mie şi aprob din cap.
-Da. Şi a ieşit pozitiv. îi spun zâmbind mai mult decât fericită.
-Atunci, haide să vedem dacă totul este sigur şi în regulă cu posibilul bebeluş. Mai apoi o să-ţi facem şi nişte analize de sânge. Aşează-te, te rog, acolo şi ridică-ţi bluza! îmi spune şi fac întocmai.
Mă întind şi îmi ridic bluza până sub sâni, iar Tessa pune un gel pe un aparat şi începe să-l mişte uşor pe abdomenul meu. Angello se apropie de noi pentru a vedea ce face Tessa şi se uită confuz la acel ecran. Desigur că nu înţelege nimic şi sinceră să fiu, nici eu nu prea îmi dau seama.
Mă uit când la scumpul meu, când la Tessa şi dintr-o dată o văd zâmbind. Sper că e de bine.
-Felicitări! Lucy, se pare că eşti însărcinată în trei săptămâni. spune şi ne arată pe ecran conturul puiuţului nostru.
Doamne, este atât de mic! Privesc ecranul şi îmi dau lacrimile de fericire. Nici nu pot explica în cuvinte sentimentul minunat pe care îl simt chiar în acest moment.
Îmi îndrept din nou privirea spre scumpul meu şi-l văd în aceeaşi stare ca şi mine. Vine mai aproape de pat şi îmi sărută delicat mâna, putând să-i văd bucuria şi fericirea din privire.
Ne ştergem reciproc lacrimiile de pe obraji şi vreau să-l îmbrăţişez, dar îmi amintesc de gelul pe care încă îl am pe abdomen. Tessa îşi dă seama de intenţia mea şi îmi întinde rola de şerveţele pentru a mă şterge, zâmbindu-mi. Îi mulţumesc din priviri şi după ce mă curăţ, sar în braţe lui şi începe să mă învârtă de câteva ori.
-Sunteţi atât de drăguţi! o aud pe Tessa spunând şi ne întoarcem privirea spre ea, după ce Angello mă lasă jos.
Îi mulţumim la unison şi ne pofteşte din nou să luăm loc.
*
-Uitaţi ecografia şi analizele. Tu şi bebeluşul sunteţi perfect sanătoşi. Încă nu va pot spune ce sex are copilul pentru ca evident, este prea mic, dar cam peste aproximativ trei luni vă pot spune exact. spune şi ne întinde un plic mare.
-Mulţumim mult! îi spun şi zâmbesc.
Doamne, sunt atât de fericită! Îmi vine să ţopăi de bucurie.
-Nu aveţi pentru ce!
După câteva minute în care am discutat despre ce am şi ce n-am voie să consum în timpul sarcinii şi alte lucruri utile, ne îndreptăm spre uşă pentru a pleca.
-Mulţumim încă o dată pentru tot, Tessa! îi spun şi dă mâna cu amândoi.
-Mă bucur că v-am fost de ajutor. Şi te aştept luna viitoare din nou la control. îmi spune ultima parte aţintindu-mă cu degetul arătător.
Dau afirmativ din cap şi ne luăm la revedere, după care ieşim din clinică ţinându-ne de mână, fiind mai fericiţi ca niciodată. Îmi deschide portiera maşinii şi îmi pune centura ca unui copilaş mic, după care îmi depune un sărut pe frunte înainte să urce şi el.
Privesc pe geam zâmbind încontinuu, în timp ce îmi aşez palma pe abdomen, mângâind uşor.
-Iubito, eşti în regulă? mă întreabă, îndreptându-şi privirea spre mine.
-Da. Sunt extrem de fericită şi de entuziasmată pentru că peste câteva luni va veni pe lume micuţul nostru.
-Dar ce să mai spun de mine? Aştept cu nerăbdare acel moment, scumpo. îmi spune zâmbind călduros şi îmi ia mână
într-a sa.
Tot restul drumului am vorbit despre micuţ. Când ajungem, Angello parchează pe aleea spaţioasă din faţa casei şi coborâm din maşină. Doamne, simt că îmi transpiră palmele de emoţie. Bat la uşă, fără a mai apăsa pe sonerie şi imediat ne deschide mama, care se luminează la faţă atunci când ne vede.
-Dragii mei, bine aţi venit! Doamne, cât mă bucur să vă văd! ne spune radiind de fericire şi ne îmbrăţişează strâns.
-Intraţi! ne pofteşte înăuntru, unde urmează o altă serie de îmbrăţişări din partea lui Leo.
Se pare că aceşti doi porumbei au cam rămas singuri. Luciano şi Antonio
s-au mutat fiecare la casa lui, iar acum vila a rămas doar pentru ei.
-Haideţi la masă, copii! o aud pe mama strigând şi mergem ca teleghidaţi spre mirosul divin care vine din bucătărie.
-Mamă, nu mai suntem nişte copii! îi spun înainte să ne aşezăm la masă.
-Bineînţeles că sunteţi, puiuţ! îmi spune porecla de când eram copil şi mă ciupeşte de nas.
Argh! Încep să mănânc cu poftă din bunătăţiile pe care le-a pregătit, sub privirile uimite ale celorlalţi.
-Lucy, ia-o mai încet ca să nu te îneci. îmi spune mama, iar Angello râde pe sub mustăţi, ştiind de ce am o asemenea poftă de mâncare.
Ticălosul!
-Ce? Mi-e foame. spun scurt, iar ea se uită sceptică când la mine, când la Angello.
După ce termin de mâncat, mă simt ca şi când voi exploda în curând. Mă trântesc zgomotos pe canapea, masându-mi burta care acum este într-adevăr plină. Angello se aşează şi el împreună cu mama şi Leo, amintindu-mi de motivul special pentru care am venit aici. Mă ridic de pe canapea şi scot din geantă plicul "magic".
-Scumpo, ce este cu plicul din mâna ta?
-Mamă, Leo... Este o surpriză pentru voi doi. le spun şi îi întind plicul mamei.
Îl deschide şi scoate din el foile cu analize şi ecografia bebeluşului. O privesc, aşteptând cu nerăbdare să-i văd reacţia şi îmi muşc buza stresată, în timp ce îl strâng pe Angello de mână.
-Mamă, ştiu că poate vii se pare cam prea devreme, dar noi chiar ne dorim acest copil şi... nu apuc să termin ce am de zis pentru că mă trezesc îmbrăţişată strâns de cei doi.
-Vai, nu pot să cred! Felicitări, dragii mei! Mă bucur atât de mult pentru voi. Oh Doamne, o să fiu bunică! Leo, îţi vine să crezi?! O să avem un nepoţel sau o nepoţică! ţipă extaziată mama şi îi zăresc în ochi câteva lacrimi de fericire.
Parcă mi s-a luat o piatră de pe inimă. Au reacţionat chiar mai bine decât mă aşteptam. După alte îmbrăţişări şi felicitări din partea amândurora, a început interogatoriul despre sarcină.
*
-Sunt frântă! mormăi epuizată când ajungem acasă şi mă trântesc pe pat, aterizând cu capul între perne.
-Şi eu. îl aud pe Angello spunând şi aterizează exact lângă mine.
După câteva minute mă ridic cu greu din pat pentru a-mi face un duş, el urmându-mă în baie. În loc să mă trezească duşul, mai tare m-a moleşit. De când am aflat că sunt însărcinată am înţeles perfect care este cauza oboselii mele continue. Însă când mă gândesc la minunea noastră, parcă uit de toată oboseala.
Mă cuibăresc la pieptul lui scumpului meu când ne întindem în pat şi începe să-mi traseze cerculeţe imaginare pe spatele gol.
-Ce ai vrea să fie? mă trezesc dintr-o dată întrebându-l.
-Hm?
-Bebeluşul. Ce ai vrea să fie?
-Fetiţă.
-Serios? îl întreb şi îmi ridic capul, privindu-l mai mult decât uimită.
-Da. Mi-aş dori foarte mult să fie o fetiţă la fel de frumoasă ca şi tine.
-Şi eu. Dar nu m-aş supăra dacă ar fi un băieţel la fel de chipeş şi de arătos ca şi tine. îi spun şi mă întind spre el pentru a-i fura un sărut.
-Atunci o să-i avem pe amândoi. spune scurt şi îl privesc cu o sprânceană ridicată.
-Adică?
-Adică, dacă acum o să fie fetiţă, o să încercăm până când vom avea şi un băieţel.
-Bine, încercăm ce vrei tu, numai haide să dormim acum. îi spun, de-abia mai putând să-mi ţin ochii deschişi.
-Bine, iubito. Noapte bună! îmi spune şi mă sărută.
-Noapte bună, pitic! spune din nou, dar de data aceasta i se adresează micuţului şi îmi sărută abdomenul.
Închid ochii având zâmbetul pe buze şi mă las cuprinsă de somnul dulce, fiind ţinută în braţe de bărbatul pe care îl iubesc cu toată fiinţa mea.