-Salutare!
Aud glasul ăsta gajait și tot stomacul începe sa-mi forfoteasca. Bine ca n-am mancat astazi mare lucru pentru ca in clipa asta cred ca as fi fost in stare sa vars.
-Ea este Alexandra, dar prietenii ii spun Ale. Ale, ei sunt prietenii mei... bine... mai putin imbecilii astia care imi sunt frati si pe care ii stii deja... si boul asta de aici care imi este var, dar pe care n-ai avut ghinionul sa il cunosti, spune Sergiu amuzat.
"Original mod de a ne face cunostinta cu iubita lui."
Gluma facuta trebuie sa recunosc ca in alte conditii m-ar fi binedispus, dar sa-mi zica ca sunt prietena lui, e prea mult. Eu nu vreau sa fiu prietena lui.
-Ea este Anda, iubita fratelui meu Matei. Ea este Raluca iubita lui Radu, iar ea este Sabina... face o pauza in care ma analizeaza cateva secunde de sus pana jos si invers, il vad ca inghite in sec si apoi isi trece cu limba peste buza superioara... ea este Sabina, se repeta, logodnica lui Bogdan. Ma bucur ca ai ajuns cu bine acasa, Sabina, mai adauga si eu sunt efectiv fara cuvinte.
Ma priveste fix in ochi si pare putin, dar putin incordat. Nu acelasi lucru pot spune si despre Alexandra. Evident ca ea, prietena lui, sau ce dracu o fi nu are habar despre ce vorbeste el, dar eu stiu. Mi-a dat-o subtil, ce sa zic. Ii zambesc ironic fara sa-mi mut privirea de pe fata lui. Nu cedez, presiunii! Nu cedez! Insa vocea Andei ma distrage si ma uit catre ea.
-Buna Ale, spune si zau daca nu imi vine sa-i dau un sut in cur. De ce e asa simpatica si prietenoasa? Ea nu este prietenoasa. Ea este prietena mea aia nesuferita care nu accepta oameni noi in gasca. Ce e cu ea? Ma incrunt si imi pun speranta unei primiri mai tendentioase din partea Ralucai.
-Buna Alexandra, spune ea. Nu pot sa-ti spun Ale, inca nu suntem prietene.
"Ah, ma simt razbunata! Bravo Raluca, arata-i cine-i seful! N-are ce cauta in gasca noastra."
-Buna Alexandra, ii spun si eu pentru ca privirea ei s-a oprit pe mine, dar dumnezeu mi-e martor ca in clipa asta i-as face parul permanent.
Am simtit pentru o fractiune de secunda ca ma analizeaza. Dar poate doar mi s-a parut.
-Buna ma bucur sa va cunosc, spune ea zambind.
-Da, scuze pentru... Stiu ca nu suntem cei mai cizelati prieteni din lume, spune Matei razand, facand aluzie la faptul ca nu le-am acordat atat de multa atentie atunci cand ea si Sergiu au venit langa noi.
-Nici o problema, cunosc slabiciunile fratelui tau ca si calitatile sale. Una dintre acestea este ca stie sa-si aleaga prietenii.
"Daca faptul ca e frumoasa nu era de ajuns, mai e si desteapta. Are vorbele la ea" imi spun si credeti-ma ca mustesc de gelozie. Nu ma intrebati de ce sunt geloasa. Sunt si gata!
Incep sa bat din picior si sa privesc oriunde numai spre Sergiu si Alexandra, nu.
-Esti bine? ma intreaba Bogdan sarutandu-mi crestetul capului.
-Da, sunt putin ametita. Am o durere surda de cap. Cred ca sunt deocheata, zic.
-Nu incepe cu babisme din astea.
-Tu m-ai intrebat ce am, ii zic taios. Mergem? intreb putin mai tare astfel ca toti cei din gasca sa ma auda.
-Haideti sa intram sa ne gasim locurile inca pe lumina aprinsa, adauga Radu. Astea sunt biletele voastre, zice intinzand catre mine doua dintre ele.
Le iau si le strang in mana.
Intram in sala si incepem sa ne cautam locurile. Bineinteles ca sunt undeva pe la jumatatea salii, pe mijloc oarecum, toate pe acelasi rand.
-Cred ca astea sunt ale noastre, striga Matei facandu-ne semn sa mergem catre el.
Intra primul pe rand si se aseaza pe ultimul scaun. Langa el Anda se tranteste razand.
-Bine ca suntem toti pe aceeasi linie.
-Ce ti se pare asa de misto? intreaba Raluca luand loc langa ea.
Il trage pe Radu de mana si acesta se lipeste de ea sarutand-o apasat.
"Astia doi ar fi vrut sa se giugiuleasca si n-au loc de noi"
-As fi vrut un loc mai in spate, insa nu aveau, ii spune el printre dinti.
-Data viitoare venim fara astia si ne facem de cap, ii raspunde Raluca mustacind.
"Ce spuneam!"
-Nu pot sa cred cat sunteti de increzuti, le spune Bogdan luand loc pe scaunul liber de langa Radu.
Ma asez si eu pe urmatorul si incerc sa ma relaxez. Bogdan imi intinde cutia de popcorn si paharul de suc, pe care il asez in suport. Imi intind picioarele si ma uit plictisita prin sala. E arhiplina. Accidentul de masina soldat cu decesul actorului principal Paul Walker a ridicat cota filmului, devenind un "must to see". Nu sunt chiar fan al filmelor de genul acesta, insa ca de obicei, ma supun majoritatii.
-Unde au ramas Sergiu si Ale? intreaba Bogdan uitandu-se in jurul lui.
Nu stiu unde sunt si nici ca-mi pasa, asa ca ii ignor intrebarea.
-Cred ca ... la baie, spune Radu ranjind si nu stiu de ce dar am impresia ca in acest "sunt la baie" e mai mult decat pare.
"Nuuu, nu cred ca Sergiu ar fi genul sa si-o traga prin toaletele cinematografelor! Dar, de fapt ce stiu eu despre el?"
Imi scutur capul si incerc sa-mi sterg toate gandurile ce-mi cotrobaie prin cap.
La scurt timp, cand lumina din sala se stinge, deja sunt zen.
"Sunt o tampita, imi fac atatea probleme pentru nimic!"
-Pot sta aici?
Ma intorc catre sursa zgomotului, dar nu trebuie sa aprind vreo lumina imaginara sa stiu de la cine vine aceasta intrebare. As recunoaste vocea asta dintr-o mie. Si asta pentru ca am ureche muzicala, nu din alt motiv!
-Stai unde ti-e locul, ii zic in soapta.
Chiar daca filmul nu a inceput, fiind inca reclame, nu vreau sa atrag atentia asupra mea.
-Aici mi-e locul, dar nu vreau sa te supar. O pot lasa pe Ale langa tine.
Tresar cand ii aud numele iubitei lui. Decat sa-i suport perfectiunea intruchipata langa mine timp de nouazeci de minute, il prefer pe el.
-E ok, poti sta tu, ii zic ca si cum ii fac o favoare imensa desi sunt sigura ca el imi face mie.
Se tranteste pe scaun si se intoarce cu capul catre Alexandra, incepand sa sosoteasca. Tare as vrea sa stiu despre ce vorbesc, dar n-am auzul chiar atat de fin. Imi intorc privirea spre Bogdan incercand sa ignor prezenta lui Sergiu.
-Maine la ce ora ne vedem la apartament? ma intreaba Bogdan in soapta.
-Cand ma trezesc, imi iau bagajele si vin.
-M-a sunat Emanuel, va trebui sa-i strangem obiectele personale si sa i le punem in boxa. El a plecat in dupa-amiaza aceasta in strainatate. Am inteles ca i-a lasat cheile lui Sergiu. O sa le iau maine dimineata. Vrei sa vin sa te ajut cu bagajele?
-Nu e nevoie, vin singura! Deci, luam cheile de la Sergiu apoi ne apucam de strans chestiile lui Emanuel. Asta n-ar trebui sa fie prea complicat.
-Sper. Trebuie sa ne facem un necesar cu ceea ce ne mai trebuie prin casa.
-Si sa cumparam cu ce bani? intreb amuzata de modul lui lejer de a-si face planuri.
-De la ai mei, imi zice atat de incet incat ma rog sa nu fi inteles eu bine.
-De la ai tai? N-ai zis ca nu vom lua bani de la ei? Ca nu vom lua bani de la nimeni?
-Am zis, dar m-am razgandit. Trebuie sa ne lasam ajutati daca vrem sa pornim cu dreptul.
-Eu cred ca exagerezi. Casa arata foarte bine si cred ca are tot ce-i trebuie.
-Vreau alt frigider, spune printre dinti.
-Si cu asta al lui Emanuel ce facem?
-Il lasam acolo, spune el ca si cand a gasit deja solutia magica.
-Adica vom avea doua frigidere in bucatarie?
-Da!
-De ce?
-Cum adica de ce? Ala al lui Emanuel nu face gheata, spune el sec.
-Serios? Asta este explicatia ta? intreb inmarmurita de prostia de care da dovada.
-Serios, spune el cu sinceritate.
Nu stiu daca e sinceritate sau prostie, dar ma face sa-mi ies din minti.
-Bine, dar e o tampenie, spun putin iritata si panicata de lejeritatea cu care vorbeste.
-Hai ca vorbim dupa..., imi spune facandu-mi semn din mana ca a inceput filmul.
Oftez si ma crispez toata. Inchid gura inainte de a mai spune ceva. Sunt sigura ca si-a dat seama ca m-am enervat. Cum dracu sa nu ma pierd cu firea cand il vad cat este de obtuz la minte? E un filfizon si se poarta ca un copil rasfatat. Auzi, frigiderul asta nu face gheata. Incerc sa ma linistesc si sa ma uit la film, dar nu inteleg mai nimic din el. Nu-l pot urmari cand in dreapta mea Alexandra mai are putin si il incaleca pe Sergiu. Am impresia insa ca el nu ii raspunde la dorinta asta de apropiere, pentru ca se trage spre mine, sprijindu-si cotul pe manerul scaunului meu. Ma uit la mana lui dar nu spun nimic. Imi iau paharul de suc si sorb cu nesat pana il golesc. Pe ecran, unii zboara cu o masina dintr-un zgarie nori in altul. Ce prostie. Pufnesc de plictiseala. Imi scot telefonul si intru pe facebook.
-Nu-ti place filmul? ma intreaba Bogdan, aducandu-si brusc aminte de mine.
-Ba da, doar ca mi s-a parut ca mi-a sunat telefonul, zic inchizandu-l si punandu-l inapoi in geanta.
Iau o mana de floricele, dar constat ca sunt cu cascaval asa ca renunt sa le mananc si le arunc inapoi in cutie.
Pufnesc din nou. Imi mai arunc un ochi la ecran. Pacat de frumuselul acesta de actor, imi spun amintindu-mi de modul tragic in care a murit.
Imi las capul mai pe spate si imi iau din nou telefonul din geanta. Am un mesaj pe facebook asa ca ma grabesc sa-l deschid.
"Ce ai, de ce te foiesti?"
Ma uit inca o data la telefon ca ma gandesc ca poate nu am vazut bine. Ma intorc catre Sergiu dar pentru ca nu este atent la mine ii dau un cot in umar. Tresare, nu de durere ci mai mult ca sigur pentru ca nu se astepta. Se uita catre mine, dar nu-i vad prea bine trasaturile din cauza iluminatului atat de slab al salii. Ii scutur telefonul in fata in semn de " ce dracu e cu mesajul asta?" iar el zambeste. Stiu sigur ca o face pentru ca ii vad sirul de dinti impecabili cum ii ies la mezat.
Il urmaresc cum isi scoate telefonul si tasteaza ceva. Dupa cateva secunde, imi dau seama ca mie imi scria.
"Esti frumoasa cand te infurii! Am sa o fac mai des!:)) ps: nici mie nu-mi place filmul."
Il citesc cu zambetul pe buze. Nici nu mai conteaza ca are de gand sa ma enerveze intentionat, ma bucur ca mai e cineva caruia nu-i place filmul.
Butonez repede un raspuns, fara sa ma uit la el. De fapt fara sa ma uit la nimeni. Sunt prea concentrata pe ceea ce fac.
"Am crezut ca sunt eu defecta. Ma duc sa-mi iau inca un suc"
Dupa ce ii dau trimitere realizez ca mesajul meu suna ca o invitatie afara din sala, ceea ce nu este. Doar fac conversatie. Oricum nu mai conteaza pentru ca raspunsul lui imi confirma banuiala. "Ies in doua minute dupa tine. Asteapta-ma in hol."
"Futu-i! Doamneeee cata imbecila sunt! Na, cum sa fac acum?"
Ii scriu repede un mesaj si cred ca abia reusesc sa tastez pentru ca imi tremura corpul "Nu-i nevoie, ma descurc!" Nu astept sa-l citeasca si sa apuce sa-mi dea un raspuns pentru ca ma ridic de pe scaun.
-Ma duc sa iau suc, vrei ceva? il intreb pe Bogdan.
-Nu vreau nimic, imi raspunde fara sa se uite la mine.
Aud nemultumirea celor din sala cu privire la faptul ca le opturez ecranul, asa ca incerc sa ma misc cat mai repede si sa nu deranjez mai mult. Sergiu isi trage picioarele facandu-mi loc sa ies, la fel si Alexandra si asta fara ca eu sa ii rog sa o faca. Pipai restul scaunelor cu mana si ma rog in gand sa nu ma impiedic. Imi aprind telefonul ca sa-mi luminez drumul. In cateva secunde sunt in hol. Ma rezem de peretele de langa usa si respir usurata. Sunt intr-o dispozitie tare ciudata si nu prea imi explic de ce. Adica am fost foarte incantata de iesirea asta cu gasca la film. Mai ales dupa ce mi-am imbracat fusta mea de agatat. Pentru prima data dupa mult timp, ma simt frumoasa. Asta pana cand sa dau cu ochii de "foarte" frumoasa lui Sergiu, imi zic si cred ca colturile gurii mi s-au arcuit de nemultumire. Sunt geloasa dar zau daca inteleg de ce. Sergiu nu este iubitul meu si nici nu va fi vreodata. N-am fost niciodata geloasa pana acum. Sau daca am fost, nu-mi amintesc. Nici atunci cand Bogdan este privit insistent pe strada de catre vreo femeie nu ma umflu asa de mult. Nu stiu cum sa-mi controlez excesul asta de gelozie ce mocneste in mine, asa ca pufnesc pentru a nu stiu cata oara in aceasta seara.
Bag telefonul in geanta si Imi tarsai picioarele spre baie, incercand din rasputeri sa-mi sterg din minte orice gand legat de aceste inexplicabile sentimente care imi fac stomacul sa se revolte.
-Sabina?
Ma intorc pe calcai mai mult decat surprinsa.
-Sergiu?
Nu-mi raspunde, mentinandu-si pasul potrivit si privirea fixa. Ca si cum ar fi un vanator in urmarirea prazii. Nu stiu cum dar contemplandu-i miscarile m-am gandit la mine si la Bogdan. La cum a pornit relatia noastra. Ma vanase si el la inceput, dar nu a fost nevoie sa se straduiasca prea mult pana sa ma prinda. Mi-a placut atat de mult felul lui intangibil, incat m-am lasat cucerita fara tagada.
Cand este la o distanta suficient de mica de mine, incat sa ma auda doar el, ridic din spranceana incrucisandu-mi mainile peste piept. Cine nu ma cunoaste ar putea crede ca este un gest de aroganta, dar eu incerc din rasputeri sa-mi ascund tremurul care il resimt din calcaie pana in varful capului. Si nu mi-e frig, ca e luna iunie la dracu!
-Ce vrei? intreb mai mult decat ostil.
-Nu trage don' Semaca, sunt eu Lascarica! Am iesit sa iau suc, imi raspunde amuzat.
Pe omul asta nimic din ce fac sau spun, nu pare sa-l afecteze.
Isi aseaza bratul pe dupa gatul meu si ma trage spre bar. Imi urnesc picioarele mecanic si sunt sigura ca nu creierul meu le coordoneaza acum, pentru ca este mult prea imbatat de mirosul lui Sergiu care ma invaluie din toate partile. As vrea sa-i spun sa-si dea mana jos de pe mine, dar cuvintele imi galgaie in gat inainte sa le pot rosti. In bratele lui devin o leguma! Un leustean oparit!
-Imi pare rau pentru film, spune zambind.
-Tie? De ce sa-ti para? L-ai ales tu? intreb contrariata.
-Nu! Idiotul de fratimiu si cu Bogdan. Mi-ar fi placut sa vedem "Vecini de cosmar".
Incep sa rad pentru ca nu sunt sigura daca asta chiar este titlul de film sau face misto de mine.
-Pe bune?
-Da, uite! imi spune aratand spre un afis imens pe care e scris cu litere de-o schioapa "Vecini de cosmar". Un ea si un el impreuna cu un bebe mic si inca un barbat. Asta e tot. Incerc sa nu ma gandesc ca eu as fi fata, Bogdan barbatul cu copilul in brate, iar celalalt... Sergiu. Chiar nu ma gandesc.
-Tu ai dezvoltat o obsesie pentru vecinii tai, spun printre hihaieli.
-Doar pentru unii dintre ei, imi raspunde facandu-mi cu ochiul.
Am zambit in sinea mea si un val de usurare m-a napadit dintr-o data. Eu sunt obsesia lui?
-Ai multi vecini? il intreb in timp ce ne asezam la coada.
Mana lui staruie in continuare pe umerii mei, dar acest lucru nu pare sa ma deranjeze. Dimpotriva, imi place! Futu-i!
Clipesc de cateva ori, incercand sa-mi limpezesc gandurile si sa cobor cu picioarele pe pamant. Chestia asta cu mutatul este de vina. Sunt agitata si nu mai gandesc limpede, imi spun simplu. Sunt atat de vlaguita si ma simt atat de neputincioasa incat ma admonestez in gand de mai multe ori.
"Sabina, revino-ti! Nu ceda tentatiei. Fii tare!"
-Cativa. Nu-i cunosc pe toti, spune zambind.
-Aha!
-Ce-ti iau? ma intreaba cand ajunge in fata.
-Un cola, ii spun scotocindu-ma in geanta dupa bani.
-Eu platesc, spune el asezandu-si mana peste degetele mele, oprindu-ma.
-Multumesc, dar nu e... ii zic cu jumatate de gura.
Imi vine sa-mi las capul pe pieptul lui. E atat de aproape de mine incat am impresia ca ii aud bataile inimii. Sau e inima mea? Oricum nu conteaza. Se aud de parca ar fi niste tobe intr-un trib de indieni care preaslavesc nasterea unui copil.
Sergiu habar nu are de trairile mele interioare si nu stiu de ce dar sunt putin dezamagita. Mi-ar placea sa banuiasca macar. Asa poate i s-ar face mila de mine si nu m-ar mai atata de fiecare data cand ma vede. Isi trage mana de pe umerii mei si isi scoate portofelul sa plateasca. Ma simt eliberata dar in acelasi timp descumpanita. Imi era bine la pieptul lui.
-Uite, spune intinzandu-mi un pahar de suc dintre cele doua cumparate.
-Multumesc, dar nu era nevoie sa platesti tu, am si eu bani, ii zic zambind.
-Stiu, doar ca a fost placerea mea, imi spune intorcandu-mi zambetul. Vrei sa plecam de aici?
-Ce? intreb amuzata de intrebarea lui.
-Mai ai chef sa te intorci in sala sau vrei sa plecam? spune senin.
-Cum sa plec? Bogdan e inauntru, prietenele mele sunt inauntru, spun fara sa ma gandesc vreo secunda la propunerea lui.
Ma ia de mana si imi face semn din cap sa iesim afara.
Chicotesc si incerc sa imi trag mana din a lui, insa fara rezultat pentru ca el isi inlantuie degetele mai bine printre ale mele.
-Termina! Hai inapoi in sala. Iubita ta este acolo, zic si credeti-ma ca nu mi-a fost usor sa-mi pastrez chipul neafectat.
-Nu e iubita mea, imi spune mustacind. E o persoana cu care ma intalnesc din cand in cand, ca un fel de colega. Asa ai crezut, ca e iubita mea?
-N-am crezut nimic, dar nu stiam ca si colegii ies impreuna la film si se tin de mana.
-Si noi ne tinem de mana! Asta inseamna ca esti iubita mea? ma intreaba apropiindu-si gura de buzele mele atat de mult incat ne despart doar cativa milimetri.
Sfinte Dumnezeule! Incerc sa trag o gura de aer dar simt ca ma sufoc. Inima imi bate nebuneste, gata sa-mi sparga pieptul. Mi s-a facut pielea de gaina si instinctul de autoaparare isi face aparitia imediat. Ma trag un pas in spate mijind ochii catre el.
-Noi nu suntem iubiti, suntem verisori.
-Prin alianta... si inca nu suntem, imi zice ranjind. Hai sa ne plimbam, ne intoarcem inainte sa se termine filmul, adauga strangandu-mi mana in a lui.
Raman cateva secunde nemiscata. Nu-mi place filmul, asa ca nu vad nici o problema daca nu ma intorc sa-i vad finalul.
-Bine, ii zic. Dar ne intoarcem inainte de sfarsit.
-Cum zici tu, frumoaso! spune inseninandu-se brusc.
Nu-mi da drumul la mana pana nu iesim din Mall. In aer pluteste o mireasma dulceaga de inceput al verii. Ne indreptam spre parcare fara sa ne adresam vreun cuvant. Ajungem langa masina lui si el imi deschide portiera. Ma asez si-mi fixez centura de siguranta apoi intredeschid fereastra lasand izul caldut al aerului sa patrunda in interior. Din departare se aude zgomotul masinilor ce strabat bulevardul dar si cantecul greierilor. Clopotele bisericii din spatele Mall-ului bat ora unsprezece.
-Vrei sa mergem undeva anume? ma intreaba cand se aseaza la volan.
-Nu, ii raspund sec.
-Ti-e foame?
"Ce dracu ma tot intreaba daca mi-e foame? Oi fi eu grasana, dar nu-s haplea!"
-Nu.
-Bine! Daca o sa mergem sa ne plimbam crezi ca iti va fi frig imbracata asa? intreaba aratand cu mana spre cracii mei goi.
-Mi-e bine, ii zic amuzata.
-//-
*Gata si continuarea mult asteptata.
Va multumesc foarte mult pentru voturi, pentru listari si pentru toate gandurile bune pe care mi le oferiti cu fiecare comentariu! Va imbratisez cu drag si va pup de nu va vedeti! <3
Ps: Capitolul acesta merge catre MihaelaMiha9. Multumesc draga mea pentru prietenia ta! <3 Spor la scris la Jurnal de seara!