Ați avut vreodata vreun atac de panică? Nici eu! Dar sunt aproape sigură că în acest moment asta mi se întâmplă. Simt un acces brusc de teamă intensă și o neliniște nedeslușită. Simt bătăile accentuate ale inimii, dificultatea respirației și abia mă abțin să nu mă trântesc înapoi pe scaun.
Nu stiu de ce ma simt atat de afectata. Pana la urma, Sergiu nu mi-a facut nimic. De ce mi-e teama sa dau ochii cu el?
-Sergiu vine si el? intreb si ma rog in gand ca totusi sa nu fi auzit eu bine.
-Da, e vreo problema? ma intreaba Bogdan, mai mult soptit.
-Nu, nici una, doar ca nu ma asteptam, ii raspund si inghit in sec.
Imi asez o mana pe spatarul scaunului si ma sprijin ca sa-mi mentin echilibrul.
Bogdan imi observa nelinistea, pe care sunt sigura ca o afisez chiar daca incerc sa nu, asa ca ma ia de mana si ma trage intr-o parte. Se aseaza in dreptul meu astfel ca nici Raluca si nici verii lui nu imi mai vad fata.
-Esti bine? ma intreaba, uitandu-se atent la mine.
-Sunt foarte bine, poate putin obosita.
-Nu-ti prea place Sergiu, asa-i?
Na, asta da intrebare. Daca raspund afirmativ, sigur il ranesc in orgoliu... daca spun nu, as minti... off!
E cel mai bine sa-l las sa creada ce vrea asa ca ridic din umeri, fara sa-mi mut privirea de la el.
-Nici mie nu-mi prea place. Dar se pricepe la acte si toate chestiile astea legate de inchiriere si m-am gandit ca ne-ar fi de folos. Iti promit ca nu-l voi lasa sa te necajeasca. Am vazut ca la petrecere te-a cam sacait.
Wow, deci a vazut ca eu si Sergiu am interactionat. La asa ceva, chiar ca nu m-am asteptat.
-Nu e vorba de sacaiala, nu stiu...
Ma crispez toata cand imi dau seama ca habar nu am de ce ma deranjeaza ca vine si Sergiu cu noi. Imi sterg din minte toate gandurile negre si incerc sa ma relaxez. Nu este nici un capat de tara, daca vine cu noi, pana la urma. Doar nu mananca din mine.
Afisez un zambet larg si ma agat de gatul lui. Imi asez buzele peste ale sale si il sarut apasat. Ii simt bratele cum ma inconjoara si ma trag aproape de el. Imi intoarce sarutul, mangaindu-mi buzele cu limba si muscandu-ma usor.
-Hei, nu mai aveti rabdare pana semnati contractul pentru casa, porumbeilor?
Vocea asta... imi suna cunoscuta...
Tresar, ma retrag din sarut si imi intorc capul catre... Sergiu.
-Ofticosule, ii spune Radu lovindu-l cu pumnul in brat.
Sergiu se preface afectat si ii intoarce pumnul inapoi.
-Hai gata, masculilor alfa, le striga Raluca si se interpune intre ei.
Bogdan imi da drumul din brate si ma trage catre masa, langa ceilalti.
-Buna Sabina, spune Sergiu.
-Buna! ii raspund, si am impresia ca vocea mi-a sunat putin ciudat.
-Mergem? Agentul imobiliar deja ne asteapta, spune Bogdan in timp ce ma ia de mana.
-Pe noi sa ne scuzati, spune Radu in timp ce isi aseaza o mana in jurul mijlocului Ralucai.
Ma uit cu surprindere catre ea. Chicoteste si este rosie in obraji.
Ce dracu am pierdut cat am vorbit cu Bogdan?
-Aaaa, bine? spun incruntandu-mi sprancenele.
Sunt sigura ca nu este chiar o afirmatie ci mai degraba o intrebare, dar fiindca sunt luata pe nepregatite, nu mira pe nimeni reactia mea.
-Bineeee, va pupam, striga Raluca luandu-si geanta de pe scaun si alergand impreuna cu Radu catre iesire.
Bun, deci acum sunt singura cu trei crai. Nemaipomenit!
Imi inhat geanta si ma uit catre baieti.
-Sunteti gata? Nu avem toata ziua la dispozitie, spun cu glasul strans.
-Haideti, ma completeaza Bogdan.
Ma ia de mana si ma conduce spre iesire, Sergiu si Matei merg in spatele nostru. Ii aud cum discuta, dar nu inteleg ce-si spun.
Nu ca ma intereseaza neaparat!
-Cu ce masina mergem? intreaba Bogdan cand realizeaza ca atat eu cat si Sergiu suntem cu masinile.
-Putem merge cu a mea, raspunde Sergiu fara sa se uite spre noi.
-Sau cu a mea, adaug eu.
-Puteti merge fiecare cu a lui, iar eu sar din masina in masina la fiecare semafor, ca sa nu se supere nimeni spune Matei si cum termina, incepe sa rada.
-Amuzant, dar nu prea! Fratioare incepi sa-ti pierzi farmecul, bombane Sergiu catre el.
-Numai oamenii inteligenti imi inteleg poantele, asa ca nu este vina mea ca nu razi.
Incep sa rad, de schimbul de cuvinte dintre ei.
-Uite vezi? Sabina a inteles gluma, spune Matei mandru.
-Nu rade de gluma ta idiotule, ci de noi doi cum ne contram ca doi cocosi.
Ma surprinde replica lui Sergiu, asa ca belesc ochii cat cepele si ma uit catre el.
"Asta sigur imi citeste gandurile."
-De unde stii tu? spun si constat ca asta este primul cuvant pe care il adresez, dupa ce l-am salutat. Daca ma gandesc bine, cred ca e si prima data cand ma uit spre el.
Pe facebook, pare mai usor! La dracu!
-Intuiesc! imi raspunde facandu-mi cu ochiul.
Mi-a facut cu ochiul si pe cuvant daca nu imi vine sa lesin. Ce dracu este in neregula cu mine?
-Eu zic sa mergem cu totii cu masina mea si dupa ce terminam va aduc inapoi sa vi le luati pe ale voastre, ce ziceti? intreaba Bogdan si imi pare foarte satisfacut de ideea lui.
-Cred ca este foarte bine, raspunde Sergiu zambind si fixandu-ma cu privirea.
"Nu inteleg de ce se uita asa la mine. Parca ma dezbraca din priviri."
Ne indreptam cu totii catre masina. Bogdan imi deschide portiera si ma asez pe scaunul din fata. Imi prind centura si respir usurata. Ma bucur ca nu trebuie sa stau in spate cu vreunul dintre verii nemilosi de frumosi.
Sergiu se aseaza in spatele meu si stiu acest lucru fara sa imi intorc privirea. Pur si simplu ii simt mirosul.
Infricosator, nu?
Bogdan se posteaza la volan si porneste motorul. Il accelereaza de cateva ori in gol si cred ca vrea sa se dea mare. Imi dau ochii peste cap si imi las greutatea pe spate, sprijinindu-ma de tetiera.
Ma lovesc de mana lui Sergiu care este asezata fix acolo. Simt un curent in tot corpul si ma ridic ca arsa.
-Scuze, indrug eu stanjenita si sper sa nu fi observat ce efect are atingerea lui asupra mea. Cred ca sunt in stare sa mor de rusine.
Incerc sa ii ignor prezenta, desi mirosul asta ma innebuneste pur si simplu. Am impresia ca lumea deviaza de la axa ei, ca pamantul imi fuge de sub picioare, pentru ca la fiecare inspirare cred ca mor si ma trezesc in rai.
Imi simt inima cum se strange si raman nemiscata cu privirea in gol.
-Esti bine? ma intreaba Bogdan, asezandu-si o mana peste piciorul meu.
-Da, sunt bine, da-i drumul, zic si ii fac semn din mana sa porneasca spre destinatie.
Ma simt epuizata si n-am facut mai nimic. Imi bipaie telefonul si fara sa ma gandesc il scot din geanta. Il deschid si inlemnesc.
Si voi ati inlemni daca ati primi mesaj de la cel care va face maruntaiele sa forfoteasca.
Ezit sa-l deschid, dar impunsatura din scaun pe care o resimt in spate, ma obliga sa-l citesc.
"Ce-i cu tine? Ma privesti de parca ai vedea un zombi. Esti suparata pe mine?"
Imi intorc privirea catre Bogdan si dintr-o data ma simt prost. Nu pot sa-i fac jocul lui Sergiu, chiar daca imi place si stiu ca nu fac nimic rau. Nu e normal sa stau in masina iubitului meu si sa trimit mesaje unui alt barbat. Ma simt de parca il insel.
Nu-i raspund si imi indes telefonul inapoi in geanta. Dupa numai cateva secunde primesc un alt mesaj.
-Cine te cauta? ma intreaba Bogdan si in clipa aceea inima imi sta in loc.
-Anda, spun sec.
Sunt o nemernica. De ce dracu mint? Trebuie sa-i spun adevarul si poate ca atunci nu o sa mi se mai para totul atat de gresit.
-Aha, spune Bogdan devenind din nou atent la drum.
Imi scot din nou telefonul, insa cu miscari cat mai lente si mai atente. Deschid mesajul si pe cuvant ca imi vine sa ma intorc sa-i dau una in gura arogantului asta increzut si nesuferit.
"Nici macar un raspuns nu merit? Bineeee, de astazi nu mai esti prietena mea.:))"
M-a enervat! Cine se crede el sa-mi spuna ca nu mai sunt prietena lui? Si indrazneste sa mai puna si semnele alea de ras.
"Nici o pierdere, increzutule!" ii raspund si deja ma simt putin mai bine.
Bogdan isi arunca un ochi catre mine, iar eu ii zambesc nevinovat. Vorba aia nici usturoi n-am mancat, nici gura nu-mi miroase.
Matei si-a pus castile de la telefon in urechi si cred ca asculta muzica sau se joaca un joc, pentru ca este total absent de ceea ce se intampla in masina.
Nu ca s-ar intampla ceva, sa nu intelegeti gresit!
Simt o mangaiere pe spatele gatului si dintr-o data imi simt tot trupul ca de gelatina. Slava cerului ca stau jos. Ce dracului se intampla cu mine?
Ma retrag usor si astfel ma indepartez de ceea ce ma face sa fierb. Si sa ma ud. Am uitat sa specific asta. Este foarte important. O banala atingere fugitiva si deja visez. Ma gandesc cum ar fi sa-l am intins gol pe un pat, cu trupul lui ferm si pielea aramie, numai buna de mangaiat. Inchid ochii si imi imaginez cum ii depun sarutari tandre pe buze, pe gat si de-a lungul conturului trupului. Ma infior cand ma gandesc cum ii ating sfarcurile si cum il simt intarit, lipit de mine.
-Sabina!
Futu-i!
Sunt smulsa din visarea mea cu ochii deschisi si asta ma face sa scap telefonul din mana. Ma aplec in graba, il ridic si ma intorc cu gura cascata catre Bogdan.
-Da? Ziceai ceva?
-Am ajuns! bombane el nemultumit.
Nu stiu de cand ma striga si nici ce isi imagineaza, dar simt ca obrajii imi sunt rosii de jena.
Cum e posibil asa ceva? Cum dracu pot sa ma gandesc la asa ceva?
Cobor din masina si incerc sa-mi revin. Aerul imi face bine pentru ca simt cum dintr-o data nu mai sunt asa de incinsa. Ma uit in jur si tot ce vad este o parcare plina cu masini.
-Unde ne aflam?
-La morarilor. Aici este primul apartament, raspunde Bogdan in timp ce inchide masina.
Matei vine langa mine si ma ia de brat.
-Ai emotii verisoara?
-De ce as avea emotii?
-Nu stiu, sa te muti cu cineva este o mutare destul de importanta. Trebuie sa fii pregatita pentru o gramada de schimbari.
-Sa te mariti este si mai importanta, completeaza Sergiu venind langa noi. Si aici sunt necesare unele schimbari.
-Atunci cand esti sigur ca ceea ce faci este bine si te face fericit, chiar nu ai motive de ingrijorare, am dreptate? intreaba Matei ranjind.
Sergiu nu-i raspunde! El ma priveste insistent cu un zambet ironic si intrebator.
-Nu stiu, zic si ridic din umeri. Probabil!
-Unde ziceai ca ne intalnim cu agentul imobiliar? intreaba Matei uitandu-se catre Bogdan care intarzie sa vina langa noi.
-Mi-a trimis mesaj acum ca ajunge mai tarziu, dar ca putem merge sa vedem apartamentul singuri. E in regula, mi-a dat toate datele, striga Bogdan fluturand telefonul in aer.
Odata masina asigurata si inchisa, ne indreptam cu totii catre scara. Blocul este unul comunist cu patru etaje. Din exterior arata mai bine decat restul blocurilor din cartierul meu. Bine macar ca nu este cu zece etaje. Pentru ca am crescut si am locuit o viata intreaga la curte, mi-e dificil sa ma obisnuiesc cu viata la bloc. Merg pe premiza cu cat mai putin vecini, cu atat mai bine.
Urcam treptele in graba pana la apartamentul de la etajul doi, pe care agentul l-a descris ca fiind cochet si primitor. Sau cel putin asa mi-a spus Bogdan.
Simt aerul innecacios si stiu ca este din cauza schimbarii pe care urmeaza sa o fac. Acelasi sentiment l-am avut si cand m-am mutat in Bucuresti. Am simtit aerul incarcat din secunda in care am iesit de pe autostrada. Blocuri, inghesuiala, zgomot. Nu ca in Constanta nu ar fi fost la fel, dar acolo era acasa, in Bucuresti, nu!
Ajungem in fata apartamentului cu numarul 13 si imediat ma gandesc ca asta n-are cum sa fie de bun augur. Nu sunt superstitioasa, dar numarul 13, aduce ghinion.
-Intram asa pur si simplu? intreaba Sergiu nelamurit.
-Pai cred ca da, o sa vina si agentul in cateva minute. A spus ca este deschis pentru ca a mai avut o vizionare inainte.
Imi iau inima in dinti si prind manerul usii. Incerc sa imping de ea, dar constat ca este foarte grea.
-Ce dracu are asta in ea? Plumb? intreb, uitandu-ma nedumerita catre Bogdan.
-Nu ai tu forta. Ar trebui sa-ti lucrezi putin tricepsii aia, raspunde Sergiu amuzat.
Mda, ma asteptam la asta... Nu usa este prea grea, eu sunt prea firava. El chiar nu ma vede cat sunt?
-Ha glumetule!
Isi trece mana prin fata mea si impinge de usa. Faptul ca ne-am atins umerii a fost o pura coincidenta, dar acest lucru tot mi-a inmuiat picioarele.
Oftez si pasesc inauntru plina de incredere.
Apartamentul este cu doua camere, living si bucatarie. Mi se pare cam mult pentru ceea ce avem noi nevoie, dar Bogdan a specificat ca are nevoie de spatiu, asa ca nu ma plang. Este semi-mobilat, ceea ce ii aduce un plus. Nu avem chef sa investim in momentul acesta in toate cele necesare unui apartament nou. Tata s-a oferit sa-mi cumpere o casa in apropiere de ei, insa am refuzat. E mai bine deocamdata sa stam cu chirie. Vreau sa vad daca ne descurcam fara ajutorul parintilor.
Un hol destul de larg dar scurt, face intrarea intr-un living destul de maricel. Bucataria este legata de living, fiind delimitata doar printr-un geam de decor.
-Asta a fost modificat sigur. Nu facea Ceausescu apartamente din astea, spune Matei uitandu-se in jur.
-Asa cred si eu, ii raspund si imi continui explorarea.
Pana acum este destul de dragut. Iesirea pe balcon se face din living. La fereastra sunt atarnate niste draperii hidoase, crem cu maron care dau fix ca nuca in perete cu perdeaua galbena si covorul rosu.
-Bun, deci semi mobilat inseamna chiar semi mobilat, dar nu trebuie cumva sa se incadreze si intr-un standard cromatic? intreb dar nimeni nu-mi raspunde.
Ma sucesc pe calcai si-mi continui plimbarea prin living.
In mijloc troneaza o canapea din piele maron, incastrate pe lateral de doua fotolii din acelasi material si culoare. Peretii sunt vopsiti intr-o culoare turbata de roz, galben, portocaliu, nu-mi dau seama exact. De ei stau agatate niste tablouri la fel de urate ca si draperiile... si cam atat! Asta inseamna livingul.
Pufai!
-Ce? Nu-ti place? ma intreaba Bogdan.
-Ba da! Este frumos si luminos, raspund desi mie inca mi-au ramas ochii pe draperiile alea ingrozitoare.
Noi femeile avem un simt exagerat cand vine vorba de chestii din astea legate de casa. Sau cel putin eu asa sunt.
-Si este aproape de ai tai, il aud pe Sergiu spunand si imediat imi vine in cap o intrebare.
"De unde stie el ce fel de apartament vreau eu?"
-Serios? intreb cu aroganta.
-Bogdan mi-a spus! Nu te mai infoia la mine asa!
Sergiu sigur imi citeste gandurile. M-a mintit oare cand a zis ca e avocat? Seamana mai mult cu un medium!
Nu-i mai raspund, ridic din umeri si-i intorc spatele. Se pare ca ridicatul asta din umeri e noul meu hobby! O sa-l declar sportul meu preferat.
Dau sa ies din living, dar ma impiedic de un cablu lasat de izbeliste pe jos. Cat sunt de mare ma si vad pravalita pe parchet, dar nu apuc sa-mi termin gandul pentru ca doua maini puternice ma prind din spate si ma repun in echilibru.
Ma intorc si ma izbesc de Sergiu.
-Multumesc, ii spun eu sec.
-Cu placere, imi raspunde la fel de sec.
Cateodata mi-e rusine de faptul ca sunt atat de stangace. Mi-as fi dorit sa seman mai mult cu parintii mei. Nu sunt proasta, insa imi lipseste acel ceva. Sunt impiedicata, aeriana si credula. Nu-mi place.
Oftez din nou, si nu sunt sigura daca din cauza acestei locuinte.
Inaintam pe holul ce duce spre dormitoare si Bogdan sporavaie cu Matei despre schimbarile ce trebuiesc aduse locuintei. Vrea alta culoare in living si alta usa la intrare.
"Ha, nu sunt singura nebuna care a simtit ca usa aia e grea in draci." imi sta pe limba sa spun, dar ma abtin.
Nu vreau sa stric momentul. Bogdan pare chiar satisfacut, ii place casa pana in acest moment si din cate observ nu este singurul. Matei il sustine in discutie. Eu inca nu m-am decis. Sergiu nu a spun inca nimic... nu ca ar conta parerea lui.
-Aici este dormitorul principal, spune Bogdan aratand spre o usa alba din lemn ce are desenata pe ea un fel de ponei.
-Pe bune? Ponei? Cati ani aveti? Cinci? se razvrateste Sergiu, imediat privind catre noi cu ochii mijiti.
Incepe sa rada in hohote.
-E hai nu mai rade, usa se poate schimba, ii raspunde Bogdan.
-Sau o putem tranforma in camera pentru copil, spun si brusc Sergiu se opreste din ras.
Na, arogantule, alta data sa mai razi!
-Sau asa, bombane Bogdan luandu-ma de gat si sarutandu-ma pe crestetul capului.
Evit sa ma mai uit catre Sergiu pentru ca simt cum ochii lui ma sfredelesc. Imi arde pielea si cred ca din cauza lui.
Bun, pana aici totul decurge fix cum am intuit. Adica, ca dracu...
Pasesc in camera si raman fara grai. De fapt la ce trebuia sa ma astept cand pe usa este desenat un ponei? Cumva la o incapere modernista?
Ce sa va spun... patul care sta fix in mijloc are baldachin ROZ cu desene BARBIE. Nu cred ca incap in el singura, iar cu Bogdan, nici atat. Pare bun pentru un copil de maxim sase ani. Covorul la fel de ROZ, insa imprimat cu printesele Disney. Alba ca zapada are nasul cam mare, imi spun in gand incercand sa fac haz de necaz.
-Wow, asta este chiar o problema, il aud pe Bogdan spunand.
Sincer va spun ca imi simt tot trupul incordat si surescitat. Cum a putut sa ma aduca intr-un asemenea loc? Inteleg ca suntem la o vizionare, dar cum de i-a trecut prin cap ca mi-ar placea asa ceva? El nu a vazut pozele inainte? Ma simt parca curpinsa de un vartej asa ca izbucnesc.
-Nu zau, o problema???? O PROBLEMA? urlu ca scoasa din minti. Cum nu iti place tapetul cu printese? Dar patul... doamne, de cand imi doream sa dorm intr-un pat cu baldachin ROZ, si volane MOV, NU-I ASA CA E MINUNAT, iubitule??
-Hai Sabina...il aud pe Bogdan spunand in timp ce incearca sa ma ia de mana.
Imi trag cu putere bratul si ma invart prin camera.
-Daca asta e camera matrimoniala eu imi pun capul jos. Ce dracu, am plecat de la L'incontro la 25 de ani si am ajuns in acest apartament la 5 ani? spun eu cu irascibilitate in glas.
-Nu este minunat, dar il putem modifica!
-Esti sigur ca asta este apartamentul matrimonial? intreb uitandu-ma cu scarba catre perdelele sclipicioase cu stelute.
-Pai cred ca da... nu stiu... incearca sa-mi spuna Bogdan, dar nu apuca sa termine pentru ca il opresc printr-un semn din mana. Efectiv simt ca explodez.
-Iubita mea, daca iti place casa, lucrurile astea le putem schimba... putem redecora...
Auzi, sa redecoreze. De parca de asta imi arde mie cand am de pregatit o nunta.
-Cred ca sa redecorezi aici ar fi prea putin, spune Sergiu incepand sa rada.
Nu stiu cum dracu poate sa rada, tinand cont de situatia in care ma aflu. Dar, de ce ma mir? Nu este vorba de camera lui.
-Asta sigur este camera copilului, spune Matei amuzat. Cred ca cea din capat este dormitorul matrimonial.
Ies din incapere val vartej si continui periplu prin hol. Ma indrept nu foarte sigura, spre camera care presupun ca este dormitorul principal.
Imping de usa, si-mi arunc un ochi inauntru. Izbucnesc in ras. Nu stiu daca de bucurie sau de tristete, dar efectiv nu ma mai pot abtine. Este prea mult pana si pentru mine
-Ce e? De ce razi? intreaba Bogdan, venind in graba langa mine. Arunca o privire de jur imprejur si...
A amutit. Pentru prima data de cand il cunosc, Bogdan a ramas fara replica. Inca nu-si revine din soc. Si il inteleg. Insa tot nu ma pot opri din ras. Pe bune, am si motive.
Camera are tapet MOV, perdele VERZI si covor PORTOCALIU. Patul este negru, din fier forjat. E destul de dragut. Cuvertura de pe el, insa este odioasa. Are imprimeu cu niste pauni. Ma mir ca nu este cu rapirea din serai. Cred ca socul ar fi fost mai mic, pentru ca cel putin era ceva despre care avea cunostinta.
-Cine dracu si-a batut joc de voi? intreaba Sergiu care apare imediat in spatele nostru.
Bogdan intra in incapere cu mainile in buzunare. Dar doar pentru scurt timp. Dupa cateva minute, gesticuleza si se invarte ca un nebun, cu ele aruncate in aer.
-Nenorocitii!!! Nu ma mira, de ce este casa atat de ieftina. Cand mi-au spus ca este semi mobilata si amenajata... nu ma asteptam la asta.... Au spus ca aici a locuit o familie de doctori. Cred ca erau bolnavi ... cine dracu ar locui in asemenea camera? Ma ia capul.
-Hai ca nu este atat de grav, spun eu. Nu este ca si cum ne-am muta in aceasta casa. Suntem la vizionare, doar!
Reactia lui m-a calmat imediat. Pana la urma nu ne baga nimeni mana in buzunar si nici nu ne poate obliga sa acceptam acest apartament.
-Da ai dreptate, imi spune Bogdan luandu-ma de mana. Hai sa plecam de aici, inainte sa-mi vina mai rau dracii si sa-l omor pe agent.
Sergiu inca rade, Matei se abtine sa nu o faca, dar nu-i prea iese. Eu din nu stiu ce motiv ii urmez intr-un ras aproape isteric. Ma uit catre ei neintelegand daca efectul casa-clovn si-a pus deja amprenta asupra noastra. Eu una ma simt contaminata.
Iesim din cladire razand si facand haz de necaz.
-Mai mergem sa vedem si celalalt apartament? intreaba Bogdan cand suntem deja cu totii urcati in masina.
-Nu cred ca mai e cazul, daca este gasit de acelasi agent , eu as renunta, spune Sergiu amuzat.
-Are dreptate, completez si eu. Trebuie schimbat agentul.
-Bine, ma ocup si de asta. Hai sa va las la masinile voastre. Diseara ramane stabilit? bombane Bogdan in barba.
Nu stiu la ce face referire asa ca ma uit ca o tampita la el.
-Petrecerea de la tine, dai de baut ca te-ai angajat... spune el taraganat incercand sa ma faca sa-mi aduc aminte.
-Aaaa, spun eu... da cred ca da, n-am vorbit cu ai mei inca.
-Pai, sa vorbesti. Baieti diseara ne vedem la Sabina acasa, la o bauta.
Ce dracu crede ca face? De cand invita el oameni la mine acasa?
-Nu cred ca Sabina doreste sa venim si noi, raspunde Sergiu plictisit.
What? Cand va zic ca e cititor de ganduri.... fereasca sfantul.. asta inseamna ca stie ca mi l-am imaginat dezbracat si....
Imi duc instictiv mainile la ochi si imi acopar fata.
-Nu-i adevarat, nu-i asa iubito? intreaba Bogdan uitandu-se catre mine.
Incerc sa trag aer in piept si sa-mi revin. Trebuie sa fiu mai atenta la ce ma gandesc.
-Nu ma deranjeaza daca veniti, din contra mi-ar face placere. Chiar urma sa va invit. Diseara la 9 la mine. Nu va asteptati la ceva simandicos, vor fi doar fetele, ai mei si voi, spun cu o voce calculata si clara si dintr-o data sunt tare mandra de mine.
Usor, usor invat arta disimularii.
-//-
*Dragile mele am postat si capitolul 12... nu stiu ce are watt-ul, dar nu mi-a salvat capitolul decat dupa vrea 4 incercari... cand ii dadeam publica, mi se stergea tot... aiurea! Sigur mai fac ei niste schimbari, ceva... Vreau sa multumesc din suflet tuturor pentru fiecare vot in parte. Ma bucur ca faceti parte din viata mea, chiar daca asta se intampla doar virtual. Ma simt ca si cum as avea o familie numeroasa si imi place foarte mult. Zilnic mai fac cunostinta cu cate o persoana minunata si pe cuvant ca imi vine sa fac matanii la watt, pt ca mi-a oferit oportunitatea asta.
Ps: Capitolul acesta merge catre o fata zapacita si simpatica pe care am avut bucuria sa o cunosc de curand Lee-yuki! Are cateva carti in derulare, care cred ca ca merita sa aruncati un ochi peste ele: Secret de familie(am zis eu ca avem ceva in comun, eu Jurnal, ea Secret), Un barbat atragator sau Iubire si minciuni! Multumesc draga mea pentru voturi si pentru ca mi-ai citit toate cartile la foc automat! <3