Non-Capitol!
[Nu are legătură cu evenimentele anterioare, e strict pentru divertisment]
________
-Eve? Hei, trezește-te!
-Încă cinci minute Ish...
-Acuuum! strigă ea zgâlțâindu-mă în toate părțile.
Enervată de faptul că mi-a fost întrerupt minunatul vis în care eram undeva pe o plajă însorită, stând pe un hamac și bând suc direct dintr-o nucă de cocos...mda, m-am trezit.
Dar mai bine nu o făceam.
-Sfântă ciocolată aerată! Drace, Ish, ai un topor înfipt în cap !!!! strig și mă dau speriată în spate.
-E fals, Evelyn. Fals.
-Nu ești o stafie?
-Evident că nu. Și dacă aș fi o stafie nu m-ai putea - oh, de fapt...ai putea.
Stafie sau nu, nu-mi puteam lua ochii de pe ea. Era albă la față de parcă folosise făină în loc de pudră, iar cearcănele de sub ochi erau accentuate puternic cu o negreală urâtă.
Purta o rochie albă, până în pământ și plină de pete de sânge, iar pe mâini avea niște zgârieturi oribile de zici că se luptase cu vreun urs care îi sfâșiase pielea.
Iar toporul ăla din cap părea al dracului de real.
-Ce? De ce te holbezi așa?
-Arăți...șocant.
-Haide!
-Fato, nu ies cu tine așa în lume nici dacă mă plătești.
-Începe petrecerea Eve! E Halloween!
-Oh, așa e. Am și uitat...
Nici pe departe la fel de frumos ca plaja aia pe care-o visam.
Halloween.
"Fascinanta" sărbătoare de origine celtică în care toți se costumează în cele mai ciudate creaturi și merg la colindat sau la petreceri tematice.
Pe lângă personajele înfricoșătoare... mai sunt și faimoșii dovleci ciopliți în diverse forme.
Desigur, sărbătoarea asta furată de la americani devine din ce în ce mai populară peste tot în lume.
-Nu am nimic împotriva Halloween-ului, dar Ish, mi-ai întrerupt somnul pentru câteva ore stupide în care o să vorbim non-stop despre asta.
-Ți-am făcut rost de costum, spune zâmbind ca o maniacă și ridicând o cutie de pe jos.
Am privit confuză spre cutia de carton, dar în final curiozitatea m-a răpus și am deschis-o.
Am scos de acolo o rochie ciudată. Era neagră cu albastru închis și cu mânecă lungă. Avea tot felul de ciudățenii brodate pe ea, iar mânecile erau dintr-un fel de plasă pe care găseai cusute pânze de păianjen și desigur, păianjeni.
-Vrăjitoare. Pe bune? De ce nu mi-ai adus o rochie bleo și sclipicioasă ca a Elsei?
-Am vrut, dar a luat-o sora mai mică a unei tipe.
-...îți dai seama că dacă-mi aduceai o rochie asemănătoare vreunei prințese...o mâncai, nu?
-Tocmai de aceea nu m-am luptat pentru rochia Elsei. Acum treci la îmbrăcat, îmi spune trăgându-mă de braț și împingându-mă în baie.
A luat apoi cutia cu costumul și mi-a aruncat-o în brațe spunându-mi să mă și machiez dacă tot pierd timpul pe-acolo.
Mai întâi de toate am făcut un duș, ca apoi să mă minunez de rochia aia stupidă.
-Glumești! strig eu din baie.
-Ce e? se aude vocea lui Ish de dincolo de ușă.
-E scurtă!
-Ba nu e. Am probat-o eu și nu se vede nimic prin ea. Plus că are pantalonașii ăia scurți pe dedesubt.
-De când vrăjitoarele sunt sexy? Ar trebui să fie înfricoșătoare. Să-ți inspire teamă!
-Ai păianjeni și pânze pe tine!
-Arăt mai înfricoșător în hainele mele normale!
-Asta pentru că ești Evelyn. Tu ești înfricoșătoare cu sau fără costum.
-Tu când naiba ai apărut? întreb când realizez că vocea îi aparținea lui James.
-Acum un minut.
-Oricum, Eve, sunt sigură că rochia îți vine perfect, spune Ish. Stai liniștită, o să inspire și teamă.
-Nu, nu o s-o facă. Tot ce inspiră rochia asta e o tentativă de viol!
-Poți sta liniștită, nu o să-ți fac nimic în seara asta.
Grozav. Celălalt idiot.
-Ce vrei să spui prin "în seara asta"? întreb aranjându-mi păianjenii răsuciți de pe mâneci.
-E Halloween-ul. O să ai șapte ani de ghinion dacă faci ceva de genul în noaptea asta, răspunde Tyler serios.
-Aia cu șapte ani de ghinion e oglinda spartă, idiotule!
-Oh. Așa e.
De ce mă mai chinui...? Sper că are un costum de astronaut, pentru că e clar. Tipul a picat de pe Lună.
Am terminat de aranjat rochia aia, apoi mi-am luat pe mine un dres cu găurele care era la pachet. Trecea cu puțin peste genunchi și până sus era susținut de o bandă elastică tot neagră.
Și desigur, cum rochia inspiră acea tentativă de viol de care ziceam...automat machiajul va compensa lucrul ăsta.
Am luat cel mai deschis fond de ten pe care-l aveam și mi l-am întins pe față.
M-am dat cu rimel și după cu un fard roșiatic în jurul ochilor, atât pe pleoape cât și pe cearcăne. Și din nou cu rimel.
Iar la final am aplicat pe buze un ruj maro închis care bătea spre un vișiniu urât.
Măcar machiajul e unul anti-viol.
Am zâmbit fericită de faptul că fața arăta cât de cât de speriat și după am ieșit din baie.
-Woaaah! strigă Ish șocată când mă vede - ceea ce îi făcuse și pe cei doi să-și îndrepte atenția asupra mea.
-Acum îmi dai dreptate? Rochia asta chiar inspiră un viol inevitabil.
-Obiecție! spune Tyler ridicând o mână în aer. Tu ești cea care inspiră un viol. Machiajul nu te-ajută, ești prea sexy.
-Vrei să scot toporul ăla din capul lui Ish și să ți-l bag ție pe gât? Doar -
-Lasă-l pe Tyler, mă întrerupe James. Ghici ce sunt! strigă făcând o plecăciune.
Având în vedere că era tot îmbrăcat în negru, alb ca varul la față și cu niște colți falși...oare ce putea să fie?
Vreun pokemon gotic?
-Chiar așa! Ghici ce sunt și eu, intră apoi și Tyler în jocul ăsta stupid.
El arăta de parcă era Hulk în momentul transformării. Era cam verzui la față iar hainele lui erau pe jumătate rupte, evident având grijă să lase la vedere și părți din abdomenul ăla al său "de ciocolată".
Aveam puține dubii. Ori chiar era o variantă nereușită a lui Hulk, ori un zombie.
Având în vedere că avea și ceva dâre maronii pe corp (presupunând că e pământ) am zis că e un zombie.
-Tu arăți ca un idiot, deci probabil ești costumat în Tyler, îi spun lui James. Iar tu arăți cam...mort, mă adresez apoi lui Tyler. Prin urmare ești varianta-strigoi a lui Lex.
M-au privit amândoi de parcă eram cel mai înrăit dușman al lor și doar ce îi provocasem la vreo bătaie.
-Sunt un vampir!
-Sunt un zombie!
Strigaseră în același timp, ceea ce mi-a stârnit un pic râsul, dar am încercat să mă abțin. În schimb am zâmbit larg.
Tyler mai și aruncaseră cu un un hanorac de-al meu în direcția mea. M-am ferit la timp, altfel îmi întindeam tot machiajul.
-Pentru mine arătați chiar mai bine decât de obicei, le spun în timp ce mă încălțam.
-Hei, nu vă mai ciondăniți!strigă Ish la noi, apoi îl apucă pe James de braț și îl trage afară. Haideți, am întârziat deja, spune și o ia înainte.
Mi-am legat și al doilea șiret, apoi am urmat-o.
-Tu nu mă iei de braț? întreabă Tyler.
-Ar trebui?
-Se presupune că am fi parteneri, odată ce mergem împreună.
-Atunci tu vei intra primul. Iar eu după vreo zece minute, așa nu o să știe nimeni că ne-am întâlnit înainte de petrecere. Plus că arăți ca un idiot ce s-a jucat prin noroi și nu a știut să folosească dușul. Pământul ăla e real măcar? Sau e vopsea?
-E foarte real, micuță vrăjitoare.
-Cu atât mai grav, nu vreau să îmi murdărești păianjenii ăștia drăgălași, spun mângâind câțiva păianjeni cu degetul și apoi ieșind.
Se spune că în noaptea considerată de Halloween, de 31 octombrie, spiritele persoanelor care au murit în ultimul an se întorc pe pământ în căutarea unor corpuri vii pentru a le poseda pe perioada anului viitor, aceasta fiind condiția de a dobândi o altă viață după moarte.
Ceea ce, vă dați seama că ar fi o problemă pentru întreaga umanitate.
Celții considerau că în această noapte de Halloween...toate legile spațiului și timpului interacționează și astfel porțile care îi separă pe cei vii de cei morți se deschid - permițând spiritelor rele să se întoarcă și să-i posedeze pe cei vii.
-Am auzit tot felul de legende despre noaptea asta, spune Tyler grăbind pasul ca să mă ajungă din urmă.
Ish și James erau cu mult înaintea noastră și auzind strigătele mai mult chițăite ale prietenei mele...mi-era clar că James îi spunea tot felul de povești care s-o sperie, ea fiind o mâță fricoasă.
-Hm...da, există o grămadă de zvonuri.
-Cel mai des am auzit faza cu posedatul.
-Oh Tyler, nu te îngrijora. Niciun spirit nu te-ar poseda, la cât de idiot ești. Ar fi un chin. Ca să te asiguri...fă cât mai frig în cabană diseară.
Pentru ca cei vii să se apere și să nu fie posedați, în noaptea de 31 octombrie, nu se aprindeau focuri în case pentru ca spiritelor să le fie frig și astfel să nu le calce pragul.
-Și să nu uiți să scapi de costum și machiaj.
-De ce...?
-Arăți mai groaznic fără. Costumele înfricoșătoare de Halloween servesc la același scop, pentru a speria spiritele ce vin în căutarea celor vii. Te poți considera un norocos că nu ai nevoie de costum ca să te aperi, îi spun râzând.
-Cred că ți se potrivește de minune rolul de vrăjitoare.
M-am trezit cu mâna lui pe umeri, însă apoi a început s-o strângă în jurul gâtului meu.
-Ah, heeei! Mă sufoooci!
-Exagerezi, nici nu am strâns tare.
-Știu, dar mă murdărești cu pământul ăla al tău.
-Alte fete ar fi spus că "le intimidez", iar tu !?
-Nu mă intimidezi. E ciudat să te am atât de aproape de mine...
-Și asta nu înseamnă că te intimidez? întreabă cu o expresie mândră și nerăbdătoare să aprob.
În mod normal aș fi negat, dar sunt sigură că la asta se-așteaptă.
-Oh...păi, în cazul ăsta cred că ai dreptate. Mă intimidezi, într-adevăr.
A făcut ochii mari. Puteam să bag mâna în foc că nu se aștepta la răspunsul ăsta.
Și uite așa n-a mai scos o vorbă până ce-am ajuns la sala de dans.
Prin urmare...am mai aflat un lucru : dacă vreau să-l fac să tacă trebuie doar să fiu sinceră.
...
În fața sălii de dans erau adunați o grămadă de oameni.
Costumele de Halloween cel mai des întâlnite la parade și la petreceri sunt cele care imită personaje cât mai suprarealiste și înfricoșătoare.
Iar asta abordaseră și cei din tabăra asta stupidă.
Vedeam fantome, mumii, vampiri, demoni și alte ciudățenii.
Aparent, eram singura vrăjitoare, Tyler era singurul Hulk-zombie sau ce-o fi fost el, iar Ish era singura...chestie cu topor în cap.
După cum probabil știți (dacă nu, aflați acum), culorile predominante ale sărbătorii de Halloween sunt portocaliul și negrul - aceste culori fiind asociate dovleacului și morții.
Exact culorile astea le și vedeai pe sala de dans. Pe lângă mici figurine cu lilieci atârnați pe unde apucaseră și pisici negre cățărate pe scări.
Dovleacul sculptat în figuri înfricoșătoare era și el nelipsit. O mulțime de dovlecei de genul erau puși atât în jurul sălii cât și în interior, ba chiar făcuseră și o cărare din frunze uscate ce avea pe margini dovleci luminați.
-Niciodată nu am înțeles treaba cu dovlecii, o aud pe Ish spunându-i lui James, în sfârșit ajungându-i din urmă.
Ne-am sprijinit de pereții sălii și am început să-i povestesc.
Numit „Felinarul lui Jack" (Jack-o'lantern), acest bostan sculptat provine din poveștile populare irlandeze din secolul XVIII.
Se spune că Jack era un irlandez care îl păcălise pe Satana să se urce în vârful unui măr, după care acesta sculptase în coaja copacului simbolul crucii, astfel împiedicându-l pe diavol să mai poată coborî din pom. Conform tradiției, după ce Jack a murit, acesta nu a fost primit în rai datorită metodelor sale diavolești, dar nu i s-a permis nici intrarea în iad - deoarece l-a păcălit pe diavol. Astfel Jack a rămas să cutreiere fără încetare pământul, până când se spune că Satana, înduioșat, i-a dăruit lui Jack o bucată de jar pentru a-și lumina drumul în timpul nopții.
Jack a amplasat jarul primit în capul unui dovleac pe care tocmai îl mâncase... și astfel am ajuns la dovleacul de Halloween din zilele noastre.
-Eh? Serios? Woah, ce tare! strigă Ish bătând din palme după ce terminasem eu cu explicațiile.
Nu numai ea, dar se mai adunaseră câteva creaturi în jurul nostru care ascultaseră ca niște copii balivernele astea de legende.
Istoria Halloween-ului, ca fiecare festival din istorie, este inspirată din tradiții ce s-au menținut de-a lungul timpului din generație în generație, însă, odată cu trecerea timpului, sărbătoarea de Halloween tinde să se degradeze și să capete alte conotații - ceea ce e puțin trist, dacă mă întrebați pe mine.
Vreau să spun...tot ce ține de supranatural se degradează.
Vrăjitoarele sunt micuțe, prietenoase și sexy.
Vârcolacii pot rupe "blestemul" lor și pot fi prieteni cu vampiri și vrajitoare, de asemenea la fel de sexy și ei.
Vampirii brusc strălucesc în soare, nu mai ard și se transformă în cenușă. Nu au probleme cu usturoiul sau oglinzile, nu mai dorm în sicrie și nu mai ies la vânătoare doar noaptea. Și pot alege cu ce să se hrănească, sânge uman sau animal.
Dar prind la public, chiar și pe mine m-au "cucerit" destul de mult lucrurile astea.
Adică, nu mă omor după un Cullen. Dar pe bune...nu m-aș plânge dacă vreun frate Salvatore ar vrea să mă ucidă. Dar înainte de asta m-aș ruga de el să mă transforme ca să-l urmăresc o eternitate, la propriu.
-Eve! Eve! Eve!
Am tresărit când m-am trezit cu Lex în fața mea, țopăind ca un copil și zâmbind prostește.
Presupun că adora petrecerea, deoarece corpul îi strălucea din cap până-n picioare.
-Ești cam fericit, nu crezi? întreb în șoaptă, îndepărtându-mă de mulțimea aceea de oameni.
-Petrecerea asta e genială! Doamne, atâtea costume! Atâtea dulciuri! Atâtea ciudățenii! Hai înăuntru, spune apoi gesticulând frenetic spre intrarea în sală.
Tyler pufnise în râs, iar eu doar am zâmbit.
-Când e vorba de distracție...e chiar un copil inofensiv, spune trăgându-mă înăuntru.
Într-adevăr, amenajaseră sala destul de creepy.
Luminile de toate culorile se stingeau și se aprindeau întruna de parcă erai chiar într-o casă bântuită.
Aduseseră tot felul de mascote, statui și alte prostii care să ocupe spațiu, astfel intrarea fiind foarte strâmtă.
Pe unde duceai mâna dădeai peste pânze de păianjen false, sau chestii gelatinoase și colorate sau...sânge fals.
Pe pereții taberei erau tot felul de scrieri și desene ciudate făcute ori cu vopsea roșie simplă, ori cu una fosforescentă. Cele fosforescente îți săreau imediat în ochi cum se stingeau luminile.
O parte din personal se costumaseră și ei în cine știe ce ciudățenii. Ieșeau din cele mai ascunse locuri de care nici nu știai ca există la cât de beznă era.
Îi pierdusem urma și lui Lex, singurul pe care-l mai vedeam fiind Tyler.
Nu m-am gândit de două ori și l-am prins de spatele tricoului ăla jupuit al său.
-Eve...? Ți-e cumva frică? strigă el suficient de tare cât să acopere muzica.
-Să nu îndrăznești să pleci de lângă mine, altfel mă apuc de magie neagră și te blestem, să știi!!!
-Mi-ai făcut farmece de mult, Evelyn.
-Nu flirta cu mine în momentele de spaimă! S-ar putea să te învinețesc din cauza presiunii...
Zău, totul fusese aranjat de un profesionist. Păreau toate atât de reale...iar muzica nu ajuta cu nimic.
Inima mea era pe cale să cedeze, oprindu-se din a bate de fiecare dată când altă creatură înfricoșătoare ieșea din colțurile întunecate ale sălii.
-Haide, mai avem un pic, îmi spune Tyler și mă prinde de încheietură.
-Cum naiba au făcut coridorul ăsta atât de lung !? Cred că mergem de cinci minute!
-Asta pentru că te-ai oprit de prea multe ori!
Mda. Poate și asta era adevărat.
Eram atât de speriată încât nici nu știam ce făceam.
Dar în final am văzut marea de oameni care dansau sau jucau tot felul de jocuri.
Slavă Domnului, credeam că înnebunesc.
Din nou, o groază de dovleci luminați și împrăștiați pe podeaua neagră, toți dansând printre ei, având grijă să-i evite ca să nu avem parte de accidente (ne)fericite.
Prin colțuri erau puse cazane pline cu dulciuri și mese cu gustări și băutură pe la care se mai aventurau câțiva.
Undeva lângă un cazan de dulciuri îl văzusem pe Lex, așa că l-am tras pe Tyler acolo.
-Eeevelyn! Uite câte dulciuri! strigă Lex țopăind din nou, de data asta de oftică.
-Da Lex, le văd.
-Nu e corect! Vreau și eu! Sunt o grămadă de batoane de Mars și Twix! Și sunt preferatele meeele!!!
Tyler, ca un idiot nesuferit ce e, a luat un baton Mars și l-a mâncat, zâmbind triumfător.
Lex săracul se uita la acel baton ca la cea mai prețioasă comoară.
-Ești un nemeeeernic, Ty!!!!
Sincer, cred că dacă Tyler l-ar fi putut vedea s-ar fi simțit incredibil de prost, deoarece Lex avea cea mai tristă față posibilă și parcă era în pragul lacrimilor.
-Hei idiotule, oprește-te. N-ai habar ce față și-a luat, îi spun lui Tyler lovindu-l în umăr.
-Pe bune?
-Îi vine să plângă! strig râzând.
Tyler a făcut ochii mari și abia și-a stăpânit zâmbetul.
-Scuze, scuze, scuze! spune apoi înghițind repede și aruncând ambalajul.
-A fost bun? îl întreabă Lex încruntându-se la el.
-Uhm...da?
-Da? Mă bucur. Să-ți stea în gât atunci!!!!
-HEI!
-Eve, ia un Twix, îmi spune apoi Lex.
-Ăăă...bine...
-Ce...ei de ce nu îi spui nimic !?
-Pentru că ea s-a abținut și nu a luat un Mars ca să-mi facă în ciudă, cretinule!!!
Ei bine, nu era vorba de asta. Eu prefer Bounty-ul. Și cum nu văzusem acolo...următorul pe listă e Lion - dar nici Lion nu văzusem. Deci nu mă tenta mai nimic.
Evident că n-aveam de gând să spun asta ca Tyler să scape de furia inocentă a lui Lex, hehe.
Am luat un Twix și l-am mâncat imediat.
-Ăsta a fost bun?
-...mmmm...da, îi răspund mestecând ultima bucată.
-Să nu-ți vină înapoi.
M-am înecat când l-am auzit, însă mi-am continuat mestecatul în timp ce Tyler râdea, apoi am luat o gură de suc ca să-mi pregătesc vocea pentru urlat.
-Tu m-ai pus să iau! strig la Lex.
-Și tu trebuia să refuzi!
-Cine refuză dulciurile...?
A tăcut o secundă.
-Bine punctat. Scuze, îmi spune calmându-se.
Am zâmbit și am zis că dacă tot m-am apucat de mâncat prostii...să și continui, nu?
Am început să gust din toate fursecurile de pe masă. Desigur, aveau tot felul de forme și culori. Dovleci, (un fel de) păianjeni, lileci micuți și pisici.
Sucurile desigur aveau culori cât mai ciudate și neobișnuite, însă ale naibii de bune la gust.
-Astea au și alcool, constat eu.
Cum nu eram o "bețivă" (cum ar spune tata) înrăită, simțeam imediat alcoolul din băuturi.
Tyler a gustat și el ca să se asigure.
-Hm, da, mă aprobă umplând în final paharul. Orice ar fi, e bun.
Nu am putut nega, așa că mi-am umplut și eu paharul.
Lex era încă acolo, holbându-se la cazanul cu dulciuri.
-O să ai parte de-o depresie urâtă dacă te mai holbezi așa la ele!
-Dar nu-i corect.
-Oh haide, sunt doar dulciuri. Privește partea bună și tare a lucrurilor : ești o fantomă la o petrecere de Halloween. Și nici măcar nu ai nevoie de costum! Oamenii ăștia habar n-au că de fapt tu, o fantomă adevărată, ești aici. Sunt o grămadă costumați în "fantome" dar nu e nimic special la ei.
-...și la mine e?
-Normal! Ești o fantomă reală. Una pe care doar eu o văd!
-Și pe care eu doar o aud, completează Tyler.
-Deci da, pentru noi...prezența ta e specială, Lex. Cu tine aici, chiar se simte Halloween-ul.
-Uhm...da...cred că aveți dreptate.
-Sigur avem! Așa că nu te mai holba la dulciuri, o să le deochi. Fugi și distrează-te în stilul tău fantomatic.
Lex a zâmbit, însă în final a dat din cap și a început să dispară și să apară pe lângă diferite persoane.
-Aici erați! strigă Ish strângându-mă în brațe. V-am căutat peste tot! Alt loc mai întunecat nu vă găseați?
-Au avut nevoie de intimitate, spune James apărând și el.
-De fapt, am stat cu Lex, le spun dezlipind-o pe Ish de mine.
-Ah, ce aș vrea și eu să văd fantome adevărate la petrecerea asta!
-De ce? o întreabă James strâmbând din nas. Poate arată bine, adaugă apoi luând-o în brațe.
-Ce contează cum arată. E o fantomă! Una reală!
-Ca să vă satisfac curiozitatea...arată al dracului de bine. E un Fantomel chiar sexy.
-Mai sexy decât mine? întreabă și Tyler și James în același timp.
-Mai sexy decât toți băieții de-aici.
-Nu te apropii de fantoma aia, îi spune James lui Ish, tragand-o mai aproape de el.
-Nu e ca și cum l-aș vedea!
Am râs și involuntar m-am uitat la Tyler, care mă privea fix în ochi și rânjind în același timp.
-Sexy, hă? întreabă el.
-Foarte sexy, răspund ridicând din sprâncene și înfulecând un liliac cu glazură de ciocolată.
-Mai sexy decât mine...?
-Î-hm, aprob ștergându-mi colțurile buzelor.
-Ești sigură?
-Da, da.
-Acum chiar îmi doresc să-l văd.
-De ce? Poate te îndrăgostești de el...
-Pfff, haha, da, abia aștept să se întâmple asta. Poate se îndrăgostește și el de mine, cine știe, îmi spune intrând în jocul asta prostesc.
-Hei, e fantoma mea! Caută-ți alta.
-Voi despre de naiba vorbiți? întreabă Ish.
-Vrea să mi-l fure pe Lex! Plănuiește nunta deja. Și după fața lui a plănuit și luna de miere!
-Daaa, în Caraibe.
-Frate, încep să mă simt ciudat gândindu-mă că am dormit de-atâtea ori cu tine în pat.
Tyler s-a repezit să-i dea una lui James, însă el s-a ferit - stând în continuare lipit de Ish.
-Glumeam, glumeam! Știi că ești prima mea iubire, Ty. M-aș mărita cu tine!
-Ce...tu chiar vrei să mori! strigă Tyler la el.
-Oh Doamne, ce față a facut! S-a simțit chiar flatat, spune Ish râzând și aplaudând.
Tyler nu a apucat să dea replica, deoarece ne-am trezit cu "minunăția" sa lângă noi.
-Nevoie de ajutor?o întreabă Tyler serios.
-Am venit să vă admir, îi răspunde Cassidy ironică.
-Sigur.
-Da, nu am venit să vă admir. Doar că sucul meu preferat e la masa asta și am venit să-l iau.
Desigur, nu aveam de gând să tac.
-Hei Cassidy, te prinde costumul, îi spun zâmbind.
-Nu port niciun costum, ciudato.
-Oh nu?
-Nu. Asta...e o rochie.
-Scuze, e atât de oribilă încât am crezut că porți un costum.
-...știi bine că toate vorbele astea mi le vei plăti cândva, îmi spune înainte să ia sucul și să plece în partea cealaltă a sălii.
-Ei bine, nu a fost cea mai inteligentă replică...dar am profitat de ocazie și am iritat-o, spun umplându-mi din nou paharul.
...
Am mai stat ceva de vorbă cu Ish, în timp ce băieții s-au dus să se joace nu știu ce serie de jocuri stupide.
Nu de plictiseală, dar toate premiile constau în dulciuri și băutură - fie ea cu alcool sau fără.
-Ah, la naiba! Merg până sus la vestiare. Trebuie să-mi leg niște șnururi de la costumul ăsta stupid.
-Ai nevoie de ajutor?mă întreabă Ish.
-Mă descurc, tu stai cu ochii pe idioții ăia. La cât ai băut mi-e că ne pricopsim cu ei la noapte...într-o stare deloc favorabilă.
-Și acum îmi spui !?
Am râs și am pornit amândouă în direcții diferite.
Pe marginile scărilor erau mici dovleci luminați, iar în vestiare erau prinși de tavan lilieci automați care îți cădeau direct în față când deschideai ușa. Mai scoteau și sunete și erau de mărime mai mare, ceea ce îi făcea să pară prea reali.
Desigur, alți dovleci erau în vestiare...dar ofereau puțină lumină. Erau și câteva boxe amplasate, din ele ieșind sunete ciudate și chicoteli slabe și șoptite.
-Atmosfera asta mă sperie, spun mergând în fața oglinzii unde era o lumânare mică pusă.
Pe bănci erau două cutii din carton negru, într-una erau dulciuri iar în cealaltă mere caramelizate ambalate și mere roșii normale. Foarte roșii chiar.
-Asta e prea de tot, spun când observ lângă acele cutii și un cuțit.
Se vedea de la o poștă că era unul real.
Am început apoi să leg toate șnururile desfăcute ale costumului ca să mă evapor mai repede din vestiarele astea ciudate.
Când să plec observasem că între două oglinzi era lipit un cartonaș mic și negru.
-Ce naiba e aia?
M-am apropiat și era un mesaj scris cu litere mici.
-"O tradiție de Halloween spune că... dacă în această noapte cureți de coajă un măr în fața unei oglinzi luminate de o lumânare...poate să-ți apară în oglindă imaginea ursitului..."? Aha, deci pentru asta sunt merele și cuțitul.
Am râs și m-am uitat de curiozitate în coșul de gunoi, unde, într-adevăr, văzusem câteva coji de mere.
-Chiar au încercat asta...?
Sincer, nu credeam în superstițiile astea care implică "ursitul". Dar era prima superstiție pe care o puteam testa.
-Nu-mi vine să cred că fac asta...îmi spun alegând un măr și luând cuțitul.
Am inspirat adânc și am fixat cuțitul pe coaja mărului, apoi am privit în oglindă.
-Oglindă oglinjoară...să-mi arați cel mai sexy băiat din țară. Să fie actor dacă se poate. Îl prefer pe Ian Somerhalder dar mă mulțumesc și cu Paul Wesley, că tot avem vampiri pe-aici.
Am râs de propria mea prostie și am început să curăț mărul ăla.
Îmi cam tremura mâna, dar mă rog...am reușit să-l tai până la capăt.
Și când credeam că a fost o încercare eșuată...înainte să cadă coaja în chiuvetă...i-am văzut fața lui Tyler într-un colț. Dar cum am clipit a și dispărut.
-Ce dracu...!? Sper că am vedenii!
M-am întors și nu era nimeni acolo.
-Spune-mi te rog...că am avut vedenii.
Însă nu m-am putut abține și am mai încercat faza cu alt măr.
Dar același rezultat, doar că îi văzusem fața mai devreme.
-Drace! strig nervoasă.
Panicată...m-am dus și am luat alt măr. Însă nu știu cum m-am întors, dar i-am văzut piciorul idiotului care stătea ascuns după un perete aproape de intrare, căci vestiarul era împărțit în două. O parte doar cu bănci și o parte cu chiuvetele toaletele și dușurile...iar el era în partea cu băncile.
Aproape am făcut infarct din cauza ta. E rândul meu la distracție.
Am curățat din nou mărul acela, mult mai relaxată de data asta. Cum era de așteptat, idiotul și-a arătat din nou fața.
Să exersăm actoria, Evelyn, mă încurajez singură.
-Fir-ar. Doar nu e adevărat...dar e deja al treilea măr! Eu și idiotul ăla...ah, mă mint singură.
Îmi și imaginam fața lui Tyler, rânjind ca de obicei și brusc devenind serios și ascultând cu atenție.
-Cred că până la urmă am halucinat eu. Nu e ca și cum aș crede în prostiile astea, dar ar fi prea frumos ca să fie adevărat. Ce tâmpenie! Deja îmi făceam scenarii...doar cu noi.
-Aproape te-am crezut, îmi spune Tyler izbucnind în râs.
M-am răsucit încet pe călcâie, astfel încât să ajung cu fața spre el.
-Cum să-ți spun asta pe limba ta... Hm. Oh, așa e. Sunt prea bună pentru tine, iubire.
-Recunoaște, te-am prins prima dată.
-Nici măcar o secundă, răspund zâmbind încrezătoare.
Prima dată chiar mă speriasem, apoi a doua oară mi se părea deja ciudat. Iar a treia a fost cu noroc și i-am văzut piciorul. Totuși s-a mișcat repede și o clipă am crezut că e adevărat.
Superstiții, deh.
-Oh haide, recunoaște măcar de data asta.
-În regulă, la primul măr chiar m-ai prins. Dar apoi...nu mai eram așa sigură. Și data viitoare ascunde-ți și piciorul.
-Ai mai fi curățat mere?
-Nope. Aș fi plecat, dar te-aș fi văzut. Oricum, ce dracu' faci aici?
-Voiam să mă ajuți să duc niște pungi cu dulciuri la cabană, iar Ish mi-a spus că ești aici. Știam și că e beznă în vestiare, iar tu reacționezi cam urât la întuneric...și am vrut să văd dacă ești ok. Când am venit...citeai prostia aia și am zis să mă distrez puțin pe seama ta.
-De ce să te-ajut eu?
-James a rămas să mai joace iar Ish să-l supravegheze. Ei bine, aș fi putut să le duc...dar mă plictiseam așa singur.
-Dar liliecii ăia nu au scos sunete când ai intrat.
-Ușa era deschisă. Acum spune-mi, de ce te-ai speriat așa prima dată?
-Glumești? Cum să fii tocmai tu "ursitul" meu? E imposibil, crede-mă. Încă nu am dezvoltat pasiuni ascunse pentru idioți.
-Încă...?
-Dacă o voi face vreodată...te asigur, nu ești pe lista mea.
-În cazul ăsta o să sfârșesc cu Lex.
-Probabil. Sau cu James.
-Și o să ne luăm un cățel care să țină loc de copil.
-Dacă rămâi cu Lex să-l cheme Twix. Dacă James e alesul...Kido. Și să mă chemați la nuntă.
-Cum să nu...și la botezul lui Twix sau Kido.
-Yay!!! Mă luați și în luna de miere?
-Neah, tu ne strici căsnicia.
-De ce aș face-o? Cât timp suportați cheltuielile nu mă interesează viața voastră personală...
-Ne îndemni la lucruri neortodoxe. Vreau liniște și pace în familie. Și să ne oprim. Discuția asta chiar pare reală.
-Oh...? Nu era?
-Evident că nu!
-Dar de ceee !? Chiar îți stă bine cu James! Parcă sunteți suflete pereche!
-Ah, cât noroc poți avea... Până acum ți-aș fi băgat cojile alea de măr pe gât...
-Oh hai Tyler. Promit că vă organizez eu nunta!
-Nu.
-Și luna de miere!
-Na-ah.
-Dacă îmi spuneți ce preferințe aveți...va organizez și noaptea nunții, la un hotel! O să aveți intimitate...
-EVELYN !!!
-Ok, ok! Vă las vouă noaptea nunții...
-Mă provoci să fac lucruri pe care nu vreau să le fac.
-Încearcă o mișcare asupra mea și te pârăsc lui James. Sau Lex. Dar mai degrabă lui James ca să te învinețească un pic.
-N-ai șanse.
-Roagă-te să am, altfel eu personal îmi înfig ghearele în tine.
-Îți plac lucrurile sălbatice?
-Prefer să spun ca sunt "pregătită să ucid".
-Ucide-mă, Evelyn.
-Când plecăm. Am nevoie de o rangă și un plan B în caz că planul A nu funcționează.
-Stai departe de mine, vrăjitoareo.
-Cu mare plăcere, Hulk-cel-Mort.
_____________
Sper că v-a plăcut acest non-capitol, dar mai presus de toate sper că v-a făcut să scăpați un zâmbet ♥
So yeah... Happy Halloween my angels! ♥
~LY.
#FantomiţeȘiDovlecei