ATENŢIE!!! CAPITOLUL CONŢINE SCENE DE VIOLENŢĂ FIZICĂ ŞI LIMBAJ VULGAR!
Partea II
Lucy P.O.V
Încerc să mă mişc, dar nu pot din cauza mâiniilor care îmi sunt...legate?! Capul îmi zvâcneşte groaznic şi deschid ochii, uitându-mă confuză în jur. În cameră este doar un scaun vechi, ponosit şi o fereastră murdară, plină cu pânze de păianjen. Stau întinsă pe o podea rece din lemn uzat cu mâinile legate strâns la spate, iar picioarele la fel. Cum naiba am ajuns aici? Ultima dată ştiu că am venit la picnic cu Angello, Mariano şi Bella, amândouă am mers să ne plimbam prin pădure iar mai apoi ne-am rătăcit. Mai ţin minte, că au venit la noi doi oameni mascaţi care ne-au imobilizat şi ne-au lovit, iar Bella a leşinat şi pe mine m-au adormit cu o batistă care avea un miros toxic.
Oh, Doamne...am fost răpită! Dar de cine? Şi oare Bella este bine? Cum o să scap eu acum de aici?! Funiile cu care sunt legată de mâini şi de picioare îmi provoacă nişte răni foarte urâte, iar podeaua este foarte rece. O să înghet de frig aici. Sunt scoasă din gândurile mele când aud sunetul unor tocuri în apropierea uşii de la camera asta mizeră. Sentimentul de frică pune stăpânire pe mine şi mă ghemuiesc pe podea prefăcându-mă că dorm.
*
Savina P.O.V
-Băieţi, aţi rezolvat treaba?
-Da, doamnă! Am adus-o în camera cerută de dumneavoastră.
-Bun! Încă nu s-a trezit?
-Nu, doamnă!
-Atunci o să-i fac eu trezirea. Ah, şi să-l chemaţi pe James să vină!
-Înţeles, doamnă!
Merg încrezătoare spre camera în care doarme "musafira" mea şi deschid uşa care scârţâie zgomotos. Intru şi o văd pe schiloadă cum doarme ca un prunc. Păcat... Pentru că nu va mai dormi pentru ceva timp de acum încolo. O prind de păr şi o ridic la acelaşi nivel cu mine. Deschide instant ochii şi mă priveşte speriată. Hmm...asta şi voiam.
-Trezirea, căţea! îi spun şi o trântesc înapoi pe jos.
Geme la contactul cu podeaua şi am putut auzi cu uşurinţă cum i-a trosnit un os. Asta nu e nimic pe lângă ce urmează să-i fac. Mă apropii din nou de ea şi îi dau un picior în burtă ca să mă ţină minte. Imediat o aud cum tuşeşte puternic şi geme de durere.
Lucy P.O.V
Aud uşa cum se deschide cu un scârţâit înfiorător şi îmi dau seama că a intrat o persoană înăuntru. O simt cum se apropie de mine şi mă apucă cu putere de păr, ridicându-mă în sus.
-Trezirea căţea! aud o voce de femeie ţipându-mi în ureche.
Deschid ochii şi mă uit cu frică la persoana care stă acum în faţa mea şi mă priveşte superior. Este o femeie care îmi pot da seama că are în jur de douăzeci şi cinci de ani, care este îmbrăcată elegant. Are părul şaten până la umeri şi nişte buze pline. Este foarte frumoasă, dar în aceeaşi măsură este şi foarte rea. Îmi dau seama de acest lucru din ochii săi care mă privesc cu ură. Dar ce treabă ar avea ea cu mine? Nici măcar nu o cunosc. N-am mai văzut-o în viaţa mea.
Nu apuc s-o întreb cine este pentru că mă trânteşe înapoi pe podea, eu gemând de durere la contactul dureros şi simt că mi s-a rupt ceva. Cred că mi-am scrântit piciorul şi durerea pe care o simt se amplifică când mă loveşte cu piciorul în abdomen. Ahh! Femeia asta este nebună de legat! Ce naiba vrea de la mine?! Se apropie iarăşi de mine şi îmi fac curaj să-i spun ceva.
-Ci-cine eşti? o întreb, de abia mai putând să vorbesc de durere.
-Oh, păpuşă... Tu nu mă cunoşti pe mine, dar eu te ştiu foarte bine. Tu eşti iubita lui Angello.
-Da, sunt. Şi ce treabă ai tu cu el?! Dacă i-ai făcut ceva, îţi jur că te-...
-Ah, pisicuţa a prins glas! Hmm, păi am avut ceva treabă cu el. Noi doi am fost îmreună. îmi spune şi mă simt de parcă mi-ar cădea cerul în cap.
Tipa asta oare chiar a fost iubita lui Angello? Dar...dacă nu spune adevărul? Şi chiar dacă ar fi adevărat, ce vină am eu în toate acestea?
-Şi ce vrei de la mine? De ce m-ai răpit?
-Vreau să-l laşi în pace pe Angello, bineînţeles. Unde naiba te-o fi găsit? îmi spune ultima parte, având o faţă scârbită.
Nesimţita! S-o creadă ea asta. N-aş renunţa la el nici într-o mie de ani şi pentru nimic în lume.
-Nu o să renunţ niciodată la Angello! Asta să-ţi intre bine în cap! îi spun, deja enervându-mă la culme.
-Să vedem ce vei mai avea de zis după...
Nu apucă să termine ce are de zis, pentru că uşa camerei se deschide şi intră un tip brunet.
-Bine ai venit, James!
Oh nu, te rog Doamne...spune-mi că nu este acel James!
-Bine v-am găsit! îi aud vocea pe care am sperat să n-o mai aud în viaţa mea.
-James?! Ce naiba cauţi tu aici? îl întreb, fiind total şocată să-l văd aici.
Dar ce legătură are el cu scorpia asta?
-Bună şi tie, iubito! Mi-a fost foarte dor de tine. îmi spune şi mi se face greaţă când îl aud.
-Iubito?! Du-te naibii, nenorocitule! Cât tupeu ai să-mi spui aşa!
-O laşi să-ţi vorbească aşa? se bagă şi scorpia în seamă.
-Las-o Savina, să auzim ce are de zis! îi spune şi se pare că aşa o cheamă.
-Si tu eşti implicat în asta? Nu pot să cred! La ce m-aş fi putut aştepta de la unul ca tine? De ce m-aţi răpit nenorociţilor?! Ce vreţi de la mine?
-Lasă ciocul mai mic, căţea! îmi spune şi scorpia mă loveşte tare peste faţă cu dosul palmei.
-Căţea eşti tu! îi scuip cuvintele în faţă şi cu dacă nu aveam mâinile şi picioarele legate, îi închideam eu gura cu siguranţă.
-O să mi-o plăteşti pentru asta! îmi spune şi se năpusteşte deasupra mea din nou, începând să mă pălmuiască şi să mă zgârie pe faţă şi pe gât. Gem de durere când psihopata îşi bagă ghiarele mai adânc în gâtul meu, aproape sufocându-mă. James vine şi o ia de pe mine, ţinând-o de umeri.
-James, lasă-mă să-i arăt eu ei!
-Ajunge, Savina! Las-o mai moale, o s-o omori!
-Acum ai scăpat căţea ce eşti, dar mâine nu mai scapi! Te voi face să regreţi ceea ce ai spus! ţipă la mine şi pleacă, trântind uşa în urma ei.
James se apropie şi el de mine, eu începând să tremur de frică. Ce o să-mi mai facă şi el acum? Se apleacă spre mine şi îmi mângâie obrazul, provocându-mi scârbă. Observ cu stupoare că, pe mâna lui s-a luat sânge de pe faţa mea. Oh, Doamne! Psihopata aceea este nebună de-a dreptul.
-De ce îmi faci asta? Ce mai vrei de la mine?
-Iartă-mă, dar aşa a fost să fie! A fost o înţelegere cu ea.
-O înţelegere, nu?! Nenorocitule! Nu ţi-a ajuns cât m-ai făcut să sufăr? Te-am iubit ca o proastă, să ştii... Dar tu nu ai ţinut cont de acest lucru şi ţi-ai bătut joc de mine în ultimul hal! Acum ce mai vrei de la mine? Te-ai aliat cu scorpia asta care susţine că a fost iubita lui Angello ca să ce? Să mă faceţi să sufăr şi mai mult? O să vezi că după ce va scăpa de mine, va scăpa şi de tine. îi spun, acum tremurând de nervi şi nu de frică.
-Lucy, nu a fost chiar aşa... Savina mi-a promis că după ce îţi va da ţie o lecţie, tu vei fi a mea. De aceea am acceptat s-o ajut. Eu încă te iubesc, să ştii!
-Poftim?! Mai ai şi tupeul să-mi pronunţi numele şi să-mi spui că mă iubeşti după tot ce mi-ai făcut?! Eşti patetic! Nu mai dau doi bani pe vorbele tale.
-Crede-mă, Lucy! Te iubesc şi nu am încetat niciodată s-o fac! îmi spune şi l-aş fi pocnit dacă nu aveam mâinile legate.
-Aşa mă iubeşti tu pe mine? Ţinându-mă împreună cu scorpia aceea prizonieră aici? Nici tu nu crezi ce cuvinte scoţi pe gură.
-Lucy, dar am fost nevoit s-o fac! Îţi promit că nu o s-o las să-ţi vreun rău. O să te scot de aici şi vom fi fericiţi împreună!
-Tu cred că nu m-ai înţeles... Eu nu o să mai fiu a ta niciodată, m-ai auzit?! Mai bine putrezesc legată aici decât să fiu cu tine. Înţelege odată că nu te mai iubesc şi nu mai ţin la tine nici cât "negrul de sub unghie"! Te urăsc cu toată fiinţa mea!
-Mai vedem noi asta. îmi spune şi iese nervos din cameră.
Ăştia doi se potrivesc de minune împreună. Amândoi sunt nişte psihopaţi! Mâinile şi picioarele mă dor îngrozitor de la rănile provocate de funii, gâtul îmi este uscat, iar faţă mă ustură şi mă doare cumplit de la loviturile nebunei. Şi am presimţirea că asta n-o să fie tot. Încep să tremur din toate încheieturile de frig şi adorm cu greu, doar cu gândul la Angello. Oare mă vor găsi?
*
Angello P.O.V
Iubita mea, unde eşti? Unde te-au dus nenorociţii aceia? Simt că îmi lipseşte o parte din mine şi sunt gol pe dinăuntru. Mă simt incomplet fără ea. Astăzi toată ziua am căutat-o prin pădure alături de echipa lui Marco, dar fără reuşită. Nu o să renunţ s-o caut niciodată!
S-a făcut miezul nopţii şi nu pot să adorm deloc. Şi nici nu voi putea până când nu o s-o găsesc. Mâine o vom căuta din nou, şi sper din tot sufletul meu ca de data aceasta s-o găsim în sfârşit. Dimineaţa sunt trezit de telefonul meu care sună pe noptieră.
-Da? răspund somnoros şi fără vlagă.
De când a dispărut parcă nu mai sunt eu. Nu mai am poftă de mâncare şi nu pot să mă mai gândesc la nimic altceva, decât la ea şi că trebuie s-o găsim.
-Angello, sunt Marco. Te-am sunat să-ţi spun că am găsit ceva în pădure care bănuim să-i aparţină lui Lucy. Şi trebuie să ne întâlnim ca să ne confirmi dacă chiar îi aparţine ei sau nu. îmi spune şi o mică speranţă revine în inima mea.
-Oh, Doamne! Spune-mi unde trebuie să vin!
-O să vin eu la voi într-o jumătate de oră.
-OK. Ne auzim, Marco! îi spun şi închid telefonul.
Doamne, ce bine! Asta înseamnă că o vom găsi cât de curând. Sper ca acel ceva să-i aparţină lui Lucy. Mă schimb şi cobor jos grăbit, găsindu-i pe ceilalţi la masă, neavând niciun chef să mănânce. Nici eu nu pot mânca nimic... Mă gândesc doar dacă Lucy este bine. Măcar Bella şi-a mai revenit, însă plânge în continuu împreună cu Madeline.
Peste puţin timp a venit şi Marco. Mi-a arătat ce au găsit şi am rămas împietrit când am văzut. Este lănţişorul primit de la mine de ziua ei. Îl iau în mână şi-l strâng în pumn, ţinândul la piept.
-Dumnezeule, acesta este lănţişorul ei primit cadou de la mine!
-Angello, ăsta este un lucru bun... Înseamnă că suntem mai aproape s-o găsim.
-Sper s-o găsim cât mai repede. Simt că înnebunesc fără ea.
-O s-o găsim, Angello! Astăzi continuăm căutăriile. Vii şi tu, nu?
-Bineînţeles.
-Ok, dar trebuie să ne mobilizăm foarte bine. Vom avea nevoie şi de arme pentru orice eventualitate.
-Arme?
-Da, vom avea nevoie de arme. Nu se ştie peste cine vom da acolo. Poate sunt şi indivizi înarmaţi, iar noi trebuie să fim pregătiţi.
-Haideţi să mergem atunci!
-Staţi! Venim şi noi! îl aud pe Leo strigând alături de Luciano, Antonio şi Dave în urma noastră.
De cum le-am spus că Lucy lipseşte, s-au adunat cu toţii aici şi ne-au fost alături, susţinându-ne. iar pentru asta le sunt foarte recunoscător.
-Nu! Vă rog, staţi aici şi aveţi grijă de fete! Vă promit...o s-o aducem înapoi! le spun şi ieşim în grabă din casă.
-În acelaşi timp-
Savina P.O.V
Astăzi este ziua cea mare! Ziua în care voi scăpa de Lucy. Dar totuşi, vreau s-o vadă Angello şi James înainte să scap definititv de ea. Să vedem cât de mult o iubesc cei doi. Să sperăm că mai are acelaşi număr de telefon Angello. O să-i trimit un mesaj în care îi voi spune locaţia unde trebuie să vină pentru a vedea cum îi moare iubiţica sub ochii săi. Iau telefonul de pe birou, îi caut numărul lui în agendă şi încep să-i tastez mesajul.
" Dacă vrei să-ţi mai vezi preţioasa ta iubiţică, vino în cabana părăsită din mijlocul pădurii! S. "
Iar acum...să ne ocupăm de micuţa Lucy.
Angello P.O.V
Când suntem aproape de pădure, telefonul îmi vibrează scurt în buzunar semn că am primit un mesaj. Îl deschid şi când citesc mesajul, simt ca şi când cineva m-a lovit în moalele capului.
-Angello, ce s-a întâmplat? îi aud vocea lui Mariano, care începe să mă zguduie puţin de umeri pentru a mă face să-l privesc.
-Doar citeşte! spun şi îi întind cu mâna tremurândă telefonul.
-Dumnezeule! Doar nu este...
-Savina! îi rostesc printre dinţi numele scorpiei care mi-a fost cândva iubită.
Nenorocita! De unde naiba a apărut tocmai acum? Dacă se atinge cumva de un singur fir de păr de-al lui Lucy, jur c-o omor cu mâna mea!
-Băieţi, ce s-a întâmplat? ne întreabă Marco, privindu-ne confuz prin oglinda retrovizoare.
-Am aflat unde au dus-o pe Lucy! Haideţi să ne grăbim! le spun, iar Marco accelerează mai tare.
Sper doar ca prinţesa mea să fie în regulă şi să nu fi păţit nimic rău.
Lucy P.O.V
Deschid ochii cu greu din cauza durerii ce îmi străbate întreg corpul. Funiile acelea mi-au lăsat răni adânci şi dureroase care mă chinuie de două zile. Nu mai spun de zgârieturile de pe faţă şi gât care mă dor încă foarte tare. Cât va mai trebui să suport tot chinul acesta cumplit?
Ridic privirea spre uşă când aud zgomot, iar pe ea intră diavolul în persoană care se numeşte Savina şi este însoţită de două nămile şi de James. Sinceră să fiu, mă aşteptam la asta.
-S-a trezit prinţesa? îi aud vocea piţigăiată a scorpiei care mă zgârie pe creier.
-Ce naiba mai vreţi? Nu va ajuns cât m-aţi chinuit aici? Aţi venit să scăpaţi de mine? Foarte bine. Ce mai aşteptaţi?!
-Oh...coboară tonul acela, păpuşă! Nu cred că ai vrea să mă înfig în părul tău din nou, nu-i aşa? Biata de tine, chinul de abia acum începe. Credeai că aşa uşor o să scapi? Nici gând. îmi spune şi le face semn celor două gorile să se apropie de mine.
Cu fiecare pas pe care îl fac spre mine, tremur din ce în ce mai tare de frică. Doamne, ce am făcut să merit toate astea? Când au ajuns în dreptul meu, au fost opriţi de vocea "stăpânei" lor.
-Să nu o omorâţi de tot, băieţi! Pisicuţă, te informez că dragul tău iubiţel va ajunge în scurt timp aici şi va avea ocazia să te vadă înainte să mori. Consideră-l un mic cadou din partea mea. îmi spune şi începe să râdă diabolic.
-Nu! Dacă îi faci vreun rău lui Angello, te-...
Nu apuc să termin ce am de zis, că îmi şi înghit cuvintele când văd briceagul pe care-l scot cei doi tipi mascaţi fiecare de la spate. Se apleacă spre mine şi îmi jupoaie hainele, sub ţipetele mele de groază. Îl apropie cuţitul de picioare şi apasă lama încet şi al naibii de dureros pentru mine, încrestându-mi pielea. Ţip în continuu de durere, dar nici că le pasă şi continuă tortura, acum făcând tăieturi pe abdomen.
-Mai poţi îndura, drăguţă? vorbeşte din nou nesuferita, iar animalele care îmi mutilează corpul se opresc.
-Îţi doresc să mori în chinuri, scorpie ce eşti! Nu nu te poţi numi om, nenorocito! atât reuşesc să-i spun, înainte s-o văd cum mă priveşte cu ură şi le face semn din cap celor doi să continue.
Au mai urmat câteva tăieturi pe spate şi de abia mai pot respira de la atâta durere. Însă presimt că asta nu este tot... Scorpia le face încă un semn din cap gorilelor, iar ei aruncă briceagul pe jos şi încep să mă lovească puternic în abdomen şi în zona coastelor cu picioarele. Încerc să mă ghemuiesc pentru a diminua din durere, dar eşuez lementabil din cauza funiilor stânse la mâini şi picioare. Animalele! Încep să tuşesc şi să scuip sânge, dar nu e nimic în comparaţie cu balta care s-a format în jurul meu. De parcă nu ar fi de ajuns, îi pune pe gorile să aducă o oală mare în care cred este plină cu apă rece. Oh, nu! Doamne, scapă-mă te rog din tot acest chin!
Angello P.O.V
În sfărşit am găsit acea cabană părăsită, care parcă este din filmele de groază. Echipa lui Marco stau pe poziţii în jurul nostru, gata să primească semnul de la el. Dintr-o dată, un urlet de durere se aude din cabană, ce face ecou în întreaga pădure şi mă îngrozeşte până în măduva oaselor. Oh, nu! Doamne, te rog nu! Acesta este ţipătul lui Lucy! Cu toţii am rămas împietriţi când l-am auzit. Marco le face semn băieţiilor şi spargă uşa de la intrare de urgenţă, împânzind cabana. Mici gemete de durere se mai aud acum de la etaj.
Doamne, rezistă iubito! îmi spun în gând înainte să urcăm cu toţii scările.
Lucy P.O.V
După ce au aruncat apa aceea rece pe mine, simţeam că nu mai rezist mult timp. Scorpia aceea râdea malefic împreună cu James. La ce mă aşteptam, să mă salveze şarlatanul acesta aşa cum a promis? Nici pe departe... Este un mincinos fără scrupule aşa cum a fost întotdeauna.
Un singur lucru mi-aş mai dori... Să-l văd pe Angello pentru ultima dată şi să-i spun cât de mult îl iubesc, dar asta evident că nu este posibil. Dacă va fi adevărat ce a spus nenorocita aceea, atunci nu mă voi ierta niciodată pentru că Angello mă va vedea în starea asta.
Nici nu mai am glas să mai scot vreun sunet de durere şi tot ce mi-a rămas de făcut, este acela de a aştepta să mor. În acest moment, încep să mi se deruleze prin faţa ochiilor anumite momente din copilărie şi cele mai frumoase amintiri cu mine şi Angello de când ne-am cunoscut şi până în ultimele zile. Oare aşa se simte când urmează să-ţi vină sfârşitul? Simt încet, încet cum toate puteriile mă lasă şi dintr-o dată se aude uşa doborâtă, după care urmează multe focuri de armă.
Îmi simt corpul eliberat din acele funii şi îmi este ridicat în braţe, şi sunt scoasă afară. Mă uit printre pleoapele care îmi sunt pe jumătate deschise şi reuşesc să văd ochii căprui de care m-am îndrăgostit iremediabil. Angello!
-Te iubesc, îngerul meu! atât reuşesc să-i spun înainte ca totul să se facă negru în jurul meu.
Angello P.O.V
Mă avânt spre uşă şi o sparg, iar când văd ce se întâmplă acolo, parcă mi se sfărâmă inima în mii şi mii de bucăţele. O văd pe Lucy zăcând într-o baltă de sânge şi icnind de durere. Tot corpul îi este plin de sânge şi i se observă enumărate răni. Dumnezeule, cum au putut s-o mutileze în halul acesta?! Focuri de armă se aud în încăpere şi văd cum doi tipi mascaţi cad ca seceraţi jos împreună cu scorpia de Savina şi încă un tip pe care nu-l cunosc. Mă duc repede spre prinţesa mea şi o iau în braţe, scotând-o afară din acest Iad. Marco a chemat imediat o ambulanţă şi toţi privesc terifiaţi spre făptura minunată din braţele mele.
-Lucy! îi şoptesc numele cu durere în glas.
-A-Angello... reuşeşte să-mi spună numele abia şoptit şi mi se rupe sufletul s-o văd cum se chinuie.
-Sunt aici, iubito! Rezistă, dragostea mea! îi spun, luându-i faţa plină de sânge cu grijă în palme şi îi depun un sărut pe frunte.
-Te iubesc, îngerul meu! o aud spunându-mi şi se lasă tot mai moale în braţele mele, închizându-şi ochii.
Oh, nu! Nu, nu, nu, nu!
-Lucy!!! îi strig numele din toţi rănunchii, simţind cum lacrimile îmi cad şiroaie pe obraji şi cad în genunchi cu ea în braţele mele.
Doamne, te rog nu mi-o lua de lângă mine!
Imediat a venit o ambulanţă şi doi asistenţi au coborât din ea cu o targă şi o aşează pe prinţesa mea în ea. O duc în ambulanţă şi mă urc şi eu împreună cu Mariano. Îl văd şi pe el privind-o terifiat, având lacrimi în ochi.
-Rezistă, iubita mea! îi spun, luându-i mâinile şi i le sărut uşor.
*
→Sper să vă placă şi acest capitol! Puuups! :* ♥♥♥