De îndată ce iubita lui a adormit Christopher s-a ridicat din pat. Deși își dorea să poată să rămână lângă ea și să o țină în brațe până când avea să se trezească știa că mai există și alte persoane în casă care își fac griji pentru ea. Părăsise camera cu o strângere de inimă dar și cu promisiunea că se va întoarce în cel mai scurt timp. De îndată ce închise ușa de la cameră se bază pe simțurile sale de vârcolac pentru a economisi timp. Inspirase adânc aerul de pe hol și simți de îndată o adunătură imensă de mirosuri caracteristice și parfumuri distinse. Amalgamul era foarte dens și suficient de proaspăt încât să îl amețească de cap și să îl încurce în identificarea sa. Singurul lucru util pe care îl folosise pe baza nasului fu cel de a afla că nu fusese părăsit la ultimul etaj al casei.
În continuare se bazase pe auzul fin. Ascultase cu atenție și se concentrase pe zgomotele ce avea să le audă. În cel mai scurt timp auzi forfotă de la parter și mai multe scaune trase, era cineva în bucătărie. Asta fusese exact ceea ce avea nevoie, să găsească pe cineva, oricine, căruia să îi spună că Alice și-a revenit. Știa că dacă va spune chiar și unuia dintre persoanele din casă vestea avea să se împrăștie mai departe.
Zâmbise și începuse să pășească grăbit pe hol. În timp ce trecea pe lângă fiecare ușă în parte asculta cu atenție și încerca să descopere dacă cineva se afla în camerele frumos aranjate. Nu găsise pe nimeni, nici măcar un sunet venit din interior care să trădeze vre-o prezență.
Scările lungi pe care le văzuse la început și pe care le detestase deveniseră brusc mai scurte. Coborea fără să se oprească și aproape că alerga pe ele ca să ajungă mai repede la parter. În timp ce tropăia voios și foarte grăbit ascultă zomotele din casă. Forfote de voci și mai multe frânturi de conversații răzbăteau spre el atât din livingul imens cât și din bucătăria de vis. Cea mai apropiată încăpere în care avea să găsească pe cineva era bucătăria iar el se îndreptă într-a colo fără ca măcar să se gândească de două ori.
În timp ce alerga la propriu spre bucătărie reuși să audă vocea vrăjitoarei Katherine. Nu o putea vedea decât pe asistenta ei roșcată, Mia, care stătea la masă astfel încât el să îi privească spatele.
-... ele sunt cheia.
Pătrunse în bucătărie fără a se gândi că ar putea da peste cineva care tocmai încerca să treacă spre masă. Dădu buzna peste patru femei și le întrerupse discuția ce părea a fi foarte importantă. Nu băgase nici o secundă în seamă privirea surprinsă dar acidă a vrăjitoarei ce stătea în dreapta lui. Privirea îi căzuse de îndată spre Camy și Angela ce stăteau la masa unde stătea și Mia. Le zâmbi celor două femei cu sânge de vârcolac în vene în timp ce rămase fără cuvinte în încercarea sa de a le pune la curent cu ultima întâmplare.
Spre ușurarea lui, Camy îi înțelese de îndată zâmbetul de pe față și se ridică ușor de pe scaun împărtășindu-i treptat bucuria.
- Doarme, atât apucase el să spună înainte ca mama Aliciei să treacă val vârtej pe lângă el.
Chris trase adânc aer în piept și zâmbi, se întoarse spre ușa pe care intrase și o urmă pe Camy în timp ce în urma lui lăsase cu suprindere pe celelalte femei.
**********
După ce Christopher, Camy și Angela plecaseră grăbiți din bucătărie pe ușă intrase Caden. Avea părul negru ciufulit și dezodronat în timp ce tricoul albastru de pe el era tot îmboțit. Pe chip avea o expresie de oboseală în timp ce ochii mici priveau peste tot prin bucătărie în urma unei cești de cafea. Se duse la blat ignorându-le pe cele două și căutase ibricul pentru a-și prepara cafeaua.
- Ți-am pregătit eu una, se auzi o voce din spatele lui.
Se întoarse surprins și o văzu pe Katherine înmânându-i o ceașcă plină de cafea. El zâmbi scurt și îi mulțumi. Se sprijini de blatul unde căutase ibricul și sorbi cu plăcere din cafeaua făcută de vrăjitoare.
- Ce este cu agitația asta? întrebă el pe neașteptate.
Vrăjitoarea și asistenta ei s-au privit pentru câteva secunde, nici una dintre ele nu vorbise deloc.
- Alice și-a revenit iar acum toată lumea vrea să o vadă cum doarme.
- Aha.
Caden sorbise în continuare din cafeaua caldă în timp ce își încălzea mâinile pe margine. O văzu de după buza ceștii pe Mia cum privește spre vrăjitoare și spre el în repetate rânduri.
- Ce? întrebă el curios.
Își trecu mâna prin păr gândindu-se că acesta ar putea fi motivul pentru care fusese analizat de mai multe ori de asistentă.
- Tamir nu e cu tine? primi într-un târziu răspunsul dar de la Katherine.
Ridică o sprânceană auzind întrebarea adresată. Suflă peste cafeaua din cană și sorbi puțin.
- De ce întrebi?
Privi încă o dată același schimb de priviri între asistentă și vrăjitoare.
- Pentru că nu este de găsit, îi răspunse Katherine.
Caden se delectă cu o înghițitură lentă și prelungă înainte de a vorbi.
- Ai impresia că dacă suntem gemeni suntem inseparabili?
Vocea lui fusese voit groasă şi dură. Ştia că reuşise să creeze surprindere dar nu se lăsase deloc înmuiat de acest lucru.
- Este fratele tău, ar treburii să știi pe unde umblă.
Caden scoase un râs răutăcios și se întoarse spre vrăjitoare.
- Dacă nu știe tatăl ce face fiica, te aștepți să știe un geamăn ce face altul?
Văzu de îndată în ochii vrăjitoarei semnul de atenționare. Nervozitatea era ușor de distins în inteiorul ochilor căprui dar scânteia de pericol fusese mult mai evidentă. Observase cum privirea ei devenise mai aprigă și mai îngrozitoare. În ciuda terorii ce o putea născocii simpla ei privire el nu se clintise din loc demonstrând astfel că este indiferent în fața privirii ei.
- Te-ai trezit cu fața la cearceaf? vorbi grav Katherine.
- Măcar eu am putut să dorm.
De îndată ce vorbi plecase din bucătărie. Știa că o enervase și mai mult pe vrăjitoare dar știa la fel de bine cât de important este ca totul să fie liniștit și frumos. Nu putea isca o luptă, o ceartă, dar nimeni nu îi spuse că îi este interzis să ofere replici tăioase și acide.
Rânji în timp ce începuse să urce scările ce duceau la etaj. Prima etapă a planului său începuse, acum mai rămânea doar ca Tamir să își înfăptuiască treburile și să se întoarcă înapoi înainte ca absența lui să devină mult prea evidentă. Era convins că dacă vrăjitoarea și asistenta ei observaseră lipsa geamănului său spre seară aveau să observe și restul lipsa păzitorului lui Alice.
Intră în camera lui și privi în jur. Totul fusese exact așa cum lăsase când coborâse la parter după ce îl auzise pe Christopher pe hol. Patul rămase la fel de dezordonat din cauza grabei, iar fereastra la fel de deschisă larg cum fusese când se culcase. Lăsase ceașca de cafea pe noptiera de la pat și privi fără să se clintească pe fereastră. Vedea muntele în fața sa, mai exact partea de munte pe care o folosise cândva ca să își privească teritoriul și ca să se asigure că nimic nu avea să îi scape.
Se îndreptă de îndată spre baie. Fără nici o secundă de răzgândire se aplecă deasupra vasului de toaletă și dădu afară fiecare înghițitură de cafea pe care o înghițise. Trase apa și se întoarse în camera lui după ce se spălă pe mâini și pe față. Se îndreptă spre pat în timp ce își scoase tricoul peste cap și îl aruncă cât colo. Se trânti pe el și se târâ până ajunse cu capul pe pernele pe care dormise. Își puse o mână sub cap și luase ceașca de cafea de pe noptieră. Privi intens culoarea albastră a porţelanului ce avea o frunză de argint desenată pe margini în timp ce un zâmbet îi traversă fața.
- Chiar credeai că nu o să observ? vorbi el singur cu ceașca.
O așeză înapoi pe noptieră și se întoarse cu privirea spre fereastră pentru a admira peisajul. Respiraţia lui devenise la fel de silenţioasă ca atunci când Chris ascultase la uşi.
Îmi cer scuze pentru capitolul scurt dar mai mult nu am fost în stare sa fac pentru primele capitole. Pe masură ce înaintam cu numărul capitolelor am să încep să măresc numărul cuvintelor din capitol până când am să ajung la capitolele cu numărul de cuvinte cu care v-am obișnuit deja. Pentru cei pe care i-am încurcat cu explicația anterioară vă spun doar atât: vin capitole mai lungi!