Puterea celor trei fecioare (Întrând în lumea vârcolacilor, Volumul III)

Capitolul 5: Şantaj

O mașina albă şi albă a oprit în fața unei case mari și frumoase de pe una dintre numeroasele străduțe ale orașului. Din dreptul șoferului coborî o femeie îmbrăcată elegant și simplu dar care era în stare să întoarcă privirle oricărui bărbat. Se duse la portiera din spate și luase de pe scaunul confortabil o plasă de cumpărături. De îndată lângă ea apăru un bărbat înalt și brunet ai cărui ochii de un căprui intens uimeau lumea.

- Le iau eu, vorbi el repede și se grăbi spre plasa de cumpărături. Ești destul de obosită pentru a mai căra.

- Casa nu este atât de departe, să știi, îl înformă ea. Și nu sunt atât de obosită încât să nu le pot căra eu.

Bărbatul se întinse pe deasupra cumpărăturilor și îi dădu un sărut scurt și apăsat.

- Lasă-mi cel puțin picul de mândrie ce mi-a mai rămas, o rugă el. Deja mi-ai dovedit că tu ești bărbatul în casă.

Lyla zâmbi și îi permise să susțină el greutatea cumpărăturilor. Deși observase pe chipul lui un schimonosit de suprindere ea nu îl băgase în seamă, știa cât de mult își dorea să o ajute.

Urcase pe verandă și deschise ușa înainte ca el să o ajungă din urmă. Tocurile ei țăcăniseră de îndată pe podeaua de lemn în timp ce pășea pe hol. Pe drumul spre bucătărie își lăsase hanoracul în cuier și cheile de la mașină într-un bol aflat la intrare.

- Ai cumpărat pietre? se auzi vocea lui Charlie din bucătărie, ajunse primul.

- Parcă ai spus că vrei să faci pe cavalerul.

Lyla intră mai bine în bucătărie și se duse de îndată la plasa de cumpărături. Soțul ei se dăduse la oparte din calea sa și o lăsase pe ea să scoată tot ceea ce cumpărase.

- Vreau să fac pe cavalerul dar nu pe cel fără armură.

- Adică?

- Nu vreau să fiu luat pe nepregătite.

Charlie se aplecase spre ea ca să o sărute pe obraz. Atenția sporită și agilitatea ei de hibrid o făcuse să observe de îndată gestul lui și să reacționeze. Își întoarse capul ca să primească un sărut pe buze și se aplecă spre el. Îl întâlnise la foarte mică distanță față de poziția lui inițială de lângă ea. Se putea spune că ea se aplecase spre el ca să îl sărute și nu invers.

- Mai am o plasă în mașină, îi spuse ea de îndată ce se depărtă. Este mult mai ușoară, vrei să mergi să o aduci?

Chipul lui Charilie se lumină iar un zâmbet satisfăcut îi traversă fața.

- Cum să nu?

Lyla se întoarse la scosul produselor din plasa de cumpărături. De îndată ce termină cu activitatea ei nu prea solicitiantă puse fiecare produs la locul rezervat. De îndată ce terminase își dăduse seama de un lucru deranjant. Charlie întârzâia să vină cu cumpărăturile. Un sentiment ce nesiguanță o cuprinse și o îndemnă să își asculte simțurile. Partea de vârcolac din ea îi spuse de îndată că rămase singură în întreaga casă, lucru deloc plăcut când știa că soțul ei trebuia să fi intrat deja pe ușă.

Ieși din bucărătie cu inima cât un purice în timp ce zeci de griji pentru el își făcuseră loc în interiorul ei. Pașii ei nu erau deloc la fel de lenți cum fuseseră când intrase. Pășise grăbită și apăsat dorindu-și tot mai mult să deschidă ușa de la intrare. Dacă avea să îl găsească pe Charlie la palavre cu un vecin nu avea de ce să se îngrijoreze, se mai întâmpla ca unul dintre soții de alături să îl rețină, dar, putea la fel de bine ca el să nu fie deloc prins într-o conversație cu domnul Anderson. Simțea că ceva nu era bine, simțea cu toată siguranța ei și știa că instinctul de vârcolac îi mânase acea stare puternică ce o făcuse să devină tot mai îngrijorată.