Ne facem intrarea în stilul nostru caracteristic, adică eu cu zâmbetul larg pe buze, Anda cu aerul ei superior dar interesant, Raluca cu aura ei plina de sex-appel, iar Silvia afișând o buna dispoziție molipsitoare. Suntem patru tipe sexy și asta îi face pe toți cei din sală, să își întoarcă ochii către noi. Nici nu stiu la care se uita mai degraba, dar nici nu mai conteaza. Suntem fenomenale. Suntem misto. Asta ni se intampla inca de pe timpul facultatii, chiar daca Silvia nu era atunci cu noi. Pe unde mergeam în clipa in care treceam pragul incaperii, acaparam toate privirile. Na, ce sa zic, minunat sentiment. Mai ales pentru una ca mine, care nu are o parere chiar atat de buna despre aspectul ei fizic.
Ma uit cu disperare dupa Bogdan, insa nu-l zaresc. Silvia o vede pe mama si se duce catre ea razand. Ii fac si eu un semn discret cu mana, dar imi continui periplu printre mese, incercand sa-mi localizez logodnicul. Inaintez cu grija printre invitati si constat cu stupoare, ca nu cunosc mai mult de jumatate din cei prezenti. Undeva intr-un colt sunt cativa cunoscuti de la facultate, vorbesc si rad destul de tare. Raluca si Anda pornesc catre ei, nu inainte de a ma intreba daca ma descurc. Le raspund cu jumatate de gura ca da si pastrez aparentele unei situatii aflate sub control, chiar daca nu ma simt chiar in largul meu. Fetele imi zambesc complice, nefacandu-si griji de starea mea si ma lasa singura.
Sala arată destul de drăguț. Nu mi-am făcut griji niciodata de alegerile pe care le va face Bogdan. El s-a ocupat de tot ce inseamna organizare si asta nu pentru ca nu am vrut si eu sa ma implic, dar am fost foarte prinsa sa-mi caut un job. Chiar luni dimineata voi merge la un prim interviu.
In stanga undeva, este un grup de oameni trecuti de jumatatea vietii si ma intreb daca printre ei sunt si viitorii mei socrii. Nu am de unde sa stiu, nu am avut inspiratia sa-i cer sa-mi arate o poza cu ei, asa ca efectiv in mintea mea este un blank total.
Sunt cu ochii in toate partile incercand sa-l vad pe Bogdan. Aproape am dat inconjurul salii si el este de negasit.
Ma indrept catre mama si tata, care din cate imi dau seama se simt foarte bine, pentru ca zambesc si discuta degajat, cu un cuplu pe care nu-l cunosc.
Prinsa in gandurile mele, simt cum cineva ma prinde de mana. Un fior imi strabate instantaneu trupul ca si cum as fi fost curentata si ma intorc vesela crezand ca este Bogdan.
-Unde te grabesti asa? aud o voce gajaita.
Ma rasucesc brusc dar in fata mea nu este Bogdan. Ridic privirea spre el (pentru ca este un el) si raman cu gura cascata. Barbatul din fata mea este atat de frumos incat iti taie rasuflarea. Ceea ce m-a frapat si m-a lasat fara suflu au fost ochii lui. Nu cred ca am mai vazut vreodata asemenea culoare. Nu reusesc sa disting daca sunt albastri sau verzi, dar sunt atat de frumosi, incat privindu-i imi simt pielea ca de gaina. Este inalt, pare chiar mai inalt decat Bogdan, intuiesc undeva la 1,80, daca nu si mai bine. Este brunet, tuns periuta. Culoarea pielii lui este diferita si spun asta pentru ca imi pare a fi metis. Are barba. Aici seamana cu Bogdan pentru ca si el are barba.
Ce ma intriga foarte tare este culoarea pielii lui.
O fi oare bronzat, sau chiar este mulatru?
Nu am mai intalnit pana acum vreun mulatru.
Inghit in sec si privirea imi coboara pe gura sa. Stiti reclamele acelea unde un el vorbeste senzual si are niste buze de te imbie la sarutat? E... cam asa sunt buzele lui. Groase si apetisante si...
Doamne, ce dracu tot spun aici?
Inghit in sec, incercand sa-mi mut privirea si sa fiu impasibila.
Par probabil surpinsa si asta il amuza. Fara sa imi dea drumul la mana, zambind strengareste, incepe sa spuna:
-Ti-ai fi dorit sa fie altcineva? Pe cine cauti, papusa?
Sunt naucita de tupeul lui. Nu ma simt capabila sa-i raspund desi nu-mi dau seama ce ma opreste. Nu am habar cine este, dar este enervant. Daca se afla la petrecere ca invitat, sigur este din partea lui Bogdan. Dar, poate nu e invitat. O fi vreun ratacit de la conferinta, ma gandesc. Nu este imbracat prea protocolar. Are o maleta cu maneca lunga de culoare alba, peste care are o vesta albastra. Niste pantaloni bleumarin, care ii vin ca turnati si niste pantofi casual. Nu pare venit la o petrecere, mai degraba are alura de turist. Oricum, si daca ar fi invitat eu nu l-am vazut in viata mea si din cate se pare nici el nu ma cunoaste, pentru ca altfel, ar fi stiut ca eu sunt "mireasa" din aceasta seara.
-Ti-a mancat pisica limba? intreaba cu acelasi calm enervant in voce. Imi duce mana la gura lui si mi-o saruta indelung.
Sunt siderata, de-a dreptul.
-Cum iti permiti? intreb eu fara sa ridic prea mult glasul pentru a nu atrage atentia celorlalti invitati. Nu sunt papusa ta, asa ca retrage-ti cuvintele.
-Cum imi permit ...sa te sarut? Sa te privesc? Nu am crezut ca este interzis. Esti frumoasa, banuiesc ca ti se intampla des sa fi acostata, papusa.
Nu, nu mi se intampla deloc des, asa ca nici macar nu stiu cum sa reactionez.
Imi trag mana din stransoarea lui si il sfredelesc cu privirea. Probabil ca simte flacarile ce stau sa-mi tasneasca din ochi, asa ca ranjind, isi baga mainile in buzunare si se lasa cu greutatea corpului pe un picior. Pare relaxat. De fapt, sunt sigura ca este relaxat.
Nu acelasi lucru pot spune si despre mine.
Pe langa agitatia care m-a cuprins inca din masina, dupa remarca Ralucai, agitatie pe care am incercat sa o ascund, a urmat faptul ca nu stiam unde se fla Bogdan si acum asta... barbatul asta agasant... si sexy, dar faceti abstractie de ce am zis la final... nu stiu de ce am spus ca e sexy.
Incep sa-l masor din cap pana in picioare, pentru ca vreau sa vada ca nu ma simt intimidata de el. Desi, sunt putin. Este intimidant.
-Cine esti? intreb punandu-mi mainile incrucisate peste piept.
-Papusa este interesata sa-mi stie numele? Ce coincidenta. Si eu imi doresc sa stiu ce nume poarta o nestemata ca tine. De cand am ajuns la petrecere, tot incerc sa gasesc ceva interesant sa ma anime, aproape ca ma hotarasem sa plec, pana cand ti-ai facut intrarea. Esti exact ceea ce mi-a recomandat doctorul.
-Serios? Nu cumva ai incurcat tratamentul? Cred mai degraba ca ai nevoie de un dulcolax. Imi pari cam constipat. Sau asta este fata ta de obicei? ii spun, ranjind.
Nu stiu cum de mi-a iesit asta pe gura. De obicei sunt atat de draguta si prietenoasa cu cei din jur, incat nu de multe ori mi-am luat porecla de "mama ranitilor" sau "frumoasa sora de caritate". Nu prea dau replica, iar cand cineva ma deranjeaza prefer sa plec decat sa ma cert. Sunt o persoana discreta si retrasa, asa ca nu-mi explic ce naiba mi se intampla in acest moment.
-Uuu, aproape ca m-ai speriat, spune el incepand sa rada in hohote. O femeie desteapta si frumoasa este exact ce mi-a recomandat, serios! Si cred ca te incadrezi perfect in reteta.
Banuiesc ca omul este abtiguit de la alcool, pentru ca altfel nu-mi explic cum dracu ma vede frumoasa. Bine, in seara asta poate sunt putin frumoasa. Atitudinea lui jemansifista insa ma intriga. Cine este si cine l-a invitat? Am observat ca mi-a evitat elegant intrebarea, raspunzandu-mi evaziv si lasandu-ma la fel de in ceata. E limpede ca nu am sa aflu nimic de la el, asa ca decid sa ma indepartez. Nu de alta, dar daca nu o fac, s-ar putea sa fac vreo nefacuta. Si nu ma intrebati, care ar fi nefacuta.
Barbatul asta este... nu este in nici un fel, ma cert singura, ignorand gandurile legate de el.
-Trebuie sa plec, ii spun afisand un zambet senin.
Nu apuc sa ma rasucesc pe calcai si sa plec, pentru ca ma prinde de brat. Ma trage spre el, privindu-ma fix in ochi. Distanta dintre noi, este enervant de mica. Un singur pas si trupurile noastre sunt lipite. Incerc sa-mi mut privirea, dar sunt captiva fara nici o scapare. Imi este cu neputinta sa ma uit in alta parte. Ma simt hipnotizata. Imi duce mana catre gura lui si chiar cand ma asteptam sa-mi depuna un sarut de la revedere, el ma surprinde luandu-mi un deget intre buze si sugandu-l usor.
Nu stiu cum s-a intamplat, insa am simtit cum o durere surda mi se strange in gat si stomacul imi forfaie. O ameteala usoara m-a invaluit si pentru ca nu-mi doresc ca el sa vada cat de excitant mi s-a parut gestul lui, am inchis ochii.
Muzica, ce pana atunci fusese in surdina, a inceput dintr-o data sa se auda din ce in ce mai tare.
Deschid ochii ca trezita din morti si imi trag mana, nu inainte de a-i lipi scurt una peste fata. Gestul meu ar fi trebuit sa-l deranjeze, in schimb el a inceput sa ranjeasca. Ma uit catre el sagetandu-l cu privirea. Ma si imaginez aruncand flacari care sa-l arda.
Nu, mai intai sa-l perpeleasca bine, apoi sa-l arda.
Ce dracu, asta chiar isi bate joc de mine? Drept cine ma ia?
-Awww, papusica are ghiare de pisica, miau... zgarii rau mata?
-Esti un nesimtit. Nu stiu cum indraznesti sa fii atat de grosolan. Eu nu sunt vreuna dintre femeile cu care esti tu obisnuit, ai inteles?
-Si cu ce fel de femei crezi tu ca sunt obisnuit? ma intreaba pastrandu-si acelasi amuzament enervant pe chip.
-Alea de lesina si cad ca mustele betive, atunci cand te vad. Esti obraznic si arogant si prost crescut si nu vreau sa am de-a face cu tine.
Ma intorc sa plec, fara sa-i mai ascult prostiile si chiar in acel moment ma izbesc brutal de Bogdan, care aparuse de nicaieri langa mine. Ma ia de mana si ma saruta scurt pe obraz.
-Aici erai! Ai ajuns de mult? Eu am fost pe la bucatarie sa vad daca a ajuns tortul. Vad ca l-ai cunoscut deja pe varul meu, Sergiu. Sergiu ea este logodnica mea, Sabina.
Ma uit catre Bogdan nedumerita, apoi imi amintesc de ochiosul tupeist si simt cum un val de caldura ma topeste efectiv. Este varul lui Bogdan.
-Da... Sergiu.... spun cu jumatate de gura.
-Te-a suparat cumva? Pari putin tensionata.
Ma lipesc mai bine de pieptul lui si privesc cu subinteles catre Sergiu. Si el pare la fel de surpins ca si mine, daca nu mai mult. Zambetul i-a pierit de pe fata si chiar cred ca am citit in ochii lui o umbra de regret. Cred!
-A fost totul in regula. Mi-a urat casa de piatra si m-a felicitat pentru alegerea minunata pe care am facut-o. Si pentru asta, ii multumesc, raspund eu, apasand intentionat cuvintele in timp ce ma uit catre el.
Pare dezarmat. Probabil se astepta sa-l parasc, ca s-a dat l-a mine ca la o fufa. Nu stiu de ce nu i-am spus nimic lui Bogdan. Nu sunt chiar o paracioasa, dar nici nu-mi place sa-i ascund chestii. Urasc minciuna. Il mai privesc inca o data scurt, dar acum surpinderea lui s-a transformat intr-un zambet batjocoritor.
Ar fi trebuit sa-l spun, pare prea plin de el si bineinteles satisfacut de faptul ca a scapat nepedepsit.
-Logodnica ta este incantatoare, vere! Va doresc din suflet casa de piatra si copii frumosi.
Il aud cum vorbeste si imi vine sa-i dau un pumn in cap. Cum dracu poate fi atat de ipocrit? Adineauri imi sugea degetul si ma facea sa-mi doresc sa mi-o traga in toate pozitiile posibile si imposibile, iar acum imi ureaza casa de piatra.
-Multumim.
-Sa ai grija de ea. Sa nu ti-o fure cineva. Pare usor impresionabila.
Poftim? A zis ca sunt usor de impresionat?
Nu cred ca a spus asa ceva. Este de-a dreptul nesimtit. Ma uit catre el plina de furie, iar el mustaceste. Deja simt cum sangele imi clocoteste in vene. Obrajii parca mi-au luat foc si pumnii imi sunt inclestati, pregatiti de atac. Mai am putin si izbucnesc. Se pare ca palma primita, nu l-a potolit, ci mai degraba l-a atatat. Nu vreau sa fac o scena, asa ca inainte ca Bogdan sa-i raspunda, incerc sa ma calmez si sa imi postez pe fata cel mai sexy si senin zambet.
-Sunt usor de cucerit de oamenii inteligenti si cu simtul umorului. Badaranii si prost crescutii nu intra in discutie. Asa ca, Bogdan, nu ai de ce sa-ti faci griji. Nimeni nu m-ar putea rapi de langa tine. Tu esti intruchiparea a tot ceea ce-mi doresc.
Ma ridic pe varfuri si agatandu-ma de gatul lui, ii depun cel mai dulce sarut posibil. Bogdan imi raspunde la sarut si ma strange mai tare in bratele sale. Apoi cu o aroganta excesiva ii arunc si lui Sergiu o privire plina de dezgust. Desi, nu chiar dezgust simteam. Atitudinea lui fusese insolenta, dar el ramanea tot un tip interesant. Si sexy, foarte sexy.
Vai, iar am spus-o, nu luati in seama, n-am spus ca e sexy. Chiar n-am spus.
-Hai sa-ti fac cunostinta cu mama. Tata nu a putut veni din pacate, asa ca mai mult ca sigur il vei vedea la nunta. Abia asteapta sa te cunoasca, spune Bogdan facand abstractie de schimburile de priviri dubioase dintre mine si Sergiu.
Stai, a zis ceva de tatal lui? Tatal lui nu a putut veni? Cum dracu nu si-a putut face timp pentru unicul sau copil? E adevarat, ca nu este o chestie ultra mega importanta, dar este totusi o petrecere de logodna. Este meciul preliminar dinaintea finalei.
Buuun. Daca intalnirea cu Sergiu si schimbul de replici m-a epuizat, acum dupa ce am auzit ca tatal lui Bogdan, nici macar nu s-a sinchisit sa-si faca timp sa ma cunoasca, dintr-o data ma simt foarte obosita. Mi-as dori ca inainte sa dau ochii cu mama lui, sa ma lase sa iau o gura de alcool.
-Vrei te rog sa ma scuzi? Trebuie sa merg pana la baie, spun cu glas tare, dar in gandul meu era "ca trebuie sa beau ceva tare... " Am vezica plina inca de pe drum...continui cu acelasi glas nepasator, dar in sinea mea imi spuneam ca "am gura uscata de pe drum si chiar vreau sa-mi iau ceva de la bar".
Ma opresc din mers si imi trag mana din palma lui.
-Vrei sa vin cu tine?
-Nu, ma descurc. Mergi inainte si vin si eu imediat dupa. Nu dureaza mult.
Ma uit repede in jur cautand barul si de cum il localizez ma infintez in fata lui.
Nu sunt atenta nici in dreapta nici in stanga, incerc sa evit contactul cu vreun cunoscut, desi sansele sunt slabe sa dau peste cineva. In afara de prietenele mele, colegii mei de la facultate si parintii mei nu cunosc pe nimeni. Iar in sala, din ce imi dau seama sunt in jur de 100 de persoane. Optzeci de necunoscuti au venit sa sarbatoreasca logodna lui Bogdan cu mine... Cine este Bogdan de fapt?
-Ce va aduc?
Nu prea mai am chef de vorba, asa ca raspund sec cu un glas hotarat.
-Un martini dublu.
Ma asez cu spatele catre sala si imi pun geanta pe marginea barului. Nu mai am dispozitia necesara pentru petrecere. Nu cunosc toti oamenii prezenti si asta imi da o stare de agitatie. Stiam ca nu trebuie sa-i lasam pe parinti sa-si invite prietenii. Asta trebuia sa fie petrecerea noastra. Noi trebuia sa fim inconjurati de oamenii dragi noua, nu ai lor. Imi sucesc putin gatul si examinez incaperea. Palcuri de oameni, grupuri de diferite varste beau si vorbesc degajat. Posibil se simt bine. Silvia sta de vorba cu doua femei mai in varsta si dupa grimasele de pe chipul ei, nu stie cum sa scape de ele. As putea sa ma duc sa o iau de acolo, dar nu-mi pot misca picioarele. Asa ca renunt imediat la acest gand. Raluca si Anda sunt pe ringul de dans. Unde altundeva ar fi putut fi? Zambesc. Cineva chiar se distreaza la petrecerea asta.
Ar fi trebuit sa merg pe la fiecare invitat, sa le multumesc pentru prezenta, sa socializez, dar mi-a disparut definitiv toata starea. Daca as putea, chiar in clipa asta as pleca acasa.
Sorb o inghititura zdravana de bautura si ma ia o tuse seaca.
-Te simti bine?
Dupa ce ma calmez, imi intorc privirea catre sursa de unde venea intrebarea. Este un barbat. Il vad doar din profil. Si asta are barba. Dumnezeule, e clar. Practic, daca nu ai barba, nu existi. Ce moda ciudata.
Are parul blond inchis sau saten deschis, nu-mi dau seama exact. Are o freza ridicata in sus si nasul ascutit. Zambeste.
-Cu mine vorbesti? intreb eu gatuit.
-Pai nu mai vad pe nimeni langa noi. Eu sunt Matei. Varul lui Bogdan.
Imi intinde mana si eu i-o scutur mai mult din inertie.
-Sabina.
-Ahaaa, deci tu esti viitoarea mireasa? intreaba el, rasucindu-si scaunul catre mine.
Il privesc cu amuzament. Macar el stie cine sunt. Apoi ii fixez ochii. Dumnezeule, ce ochii are! Sunt de un albastru atat de intens incat nu stii daca sunt reali sau nu.
-Porti lentile de contact? ma trezesc intreband si imediat ce am terminat fraza imi vine sa-mi dau una peste bot. Cateodata sunt atat de imbecila.
-Nu. Ti se pare ireala culoare ochilor, asa-i?
-Oarecum, da! Sunt gri.
-De fapt sunt albastru-gri. Ar trebui sa-i vezi pe ai fratelui meu.
Se intoarce cu fata catre un grup de persoane si fara sa-si miste corpul face un semn discret din mana catre un tanar care imediat porneste catre noi.
-Ce vrei? intreaba el, cand ajunge in dreptul barului.
-Voiam sa-ti fac cunostinta cu viitoarea noastra verisoara. Radu, ea este Sabina.
Tanarul ma masoara din cap pana in picioare si dupa grimasa chipului lui, mai ca-mi vine sa ma pup pentru alegerea rochitei. Desi, am optat la inceput pentru una lunga, fiind convinsa ca bulanele mele grasute nu dau asa bine intr-o fusta scurta, Silvia m-a convins ca daca imi iau o rochita mulata si foarte, foarte scurta, undeva la limita de sus, cracii imi vor fi alungiti si vor parea subtiri. Zis si facut si dupa cum Radu a inghitit in sec adineauri, incep sa cred ca este mai mult decat minunat.
-Buna Radu, ii spun eu zambind.
-Uita-te la ochii lui, spune Matei razand.
Radu se da aproape de mine hihotind.
-Ti-a spus ca am lentile nu?
-Nu, din contra. I-am spus ca el are o culoare ciudata si atunci mi-a zis ca inca nu te-am vazut pe tine... deci... hai beleste ochii sa ti-i vad.
Radu rade in continuare, dar isi pune mainile de-o parte si de alta a scaunului meu, incadrandu-ma cu bratele lui. Se apropie de mine atat de mult incat am impresia ca ne despart doar cativa centimentri, periculosi. Este atat de dragut. Are trasaturi frumoase si desi este mai tanar ca Matei, si el are barba. Ce va ziceam? Toti barbatii au barba. Si ne mai miram de ce a castigat Eurovisionul o femeie cu barba. Ma simt invaluita de un parfum tare cu iz de mosc. Concluzionez imediat ca Radu miroase bine.
Ii privesc cu interes ochii si raman inmarmurita. Are o culoare, nedefinita. Adica pot trece ca fiind verzi, dar la fel de bine pot fi albastri. Nu imi pot da seama si asta nu o pot pune pe seama unicei guri de martini pe care am luat-o.
-Da, are dreptate. Sunt mai interesanti ai tai. Adica mai neobisnuiti. Imi imaginez cum arata parintii vostri.
-Nu stim cum arata pentru ca suntem adoptati. Toti trei.
-Care trei? Mai aveti vreun frate?
-Nu, Bogdan, Matei de fata si cu mine am fost adoptati de familia Dobre, spune Radu relaxandu-se si asezandu-se pe un scaun langa mine.
Sunt luata pe nepregatite de declaratia lui Radu asa ca ma incrunt. Nu stiu ce sa cred.
-Stai ca nu inteleg. Recapitulare.
Ma simt o idioata, dar chiar nu am inteles nimic.
-Parintii lui Bogdan pe care banuiesc ca ai avut ocazia sa-i cunosti, nu puteau avea copii. Asa ca atunci cand erau foarte tineri, au infiat un copil. Pe Bogdan l-au luat primul. Cand avea doi ani, dar cred ca stii deja povestea.
Aiurea, nu stiu nimic, dar ma comport ca si cum evident stiu despre ce este vorba. Dau din cap ca o cretina si ii fac semn din mana sa spuna mai departe.
-Dupa vreun an, s-au intors la camin si ne-au luat si pe noi. Fiind frati, au decis ca nu ar fi bine sa ne desparta, asa ca iata-ne infiati de familia Dobre.
-Pai atunci sunteti un fel de frati cu Bogdan, nu veri.
-Nu! Suntem veri. Dupa jumatate de an, mama lui Bogdan a ramas insarcinata. Crezand ca nu va putea creste patru copii, pe noi ne-a...
-V-a dus inapoi la camin? intreb eu de-a dreptul isteric.
-Nuuuu, ne-a dat spre adoptie surorii ei.
-Adica Bogdan are un frate sau o sora?
Amandoi ma privesc ca si cand as fi pus o intrebare idioata. Adevarul este ca li se poate parea anormal ca eu sa nu cunosc aceste detalii si in acest moment la fel mi se pare si mie.
- Nu ti-a spus Bogdan? Nu ma mira, de obicei nu prea vorbeste despre asta cu oricine. Dar banuiesc ca tu nu esti oricine, in fine... Din pacate inainte sa nasca, mama lui a suferit un accident. A alunecat pe scari si astfel a pierdut sarcina. Dar era deja tarziu sa ne mai ia pe noi inapoi. Actele de adoptie fusesera incheiate si astfel am devenit copiii familiei Florescu. Sora mamei lui Bogdan si sotul ei african Mentur, devenindu-ne parinti.
-Si Sergiu?
Imedit ce am intrebat imi dau seama cat de aiurea a sunat. De ce dracu ma intereseza Sergiu? Nu sunt mai departe de muierile alea despre care ii spusesem lui mai devreme. O musca. O lesinata. Inghit in sec si incerc sa-mi iau o fata relaxata si dezinteresata. De fapt sunt ca un balon, daca m-ar intepa acum, m-as sparge de cata incordare am acumulata.
-Sergiu este fratele nostru. Dar el nu a fost infiat. El este copilul biologic al mamei noastre. Cand ne-a luat pe noi, Sergiu avea trei ani. Este de seama cu Matei. Amandoi au 26 de ani, iar eu am 24.
-Aha, spun eu si apoi ma afund in ganduri nestiind ce altceva sa mai spun.
Deci am avut dreptate in ceea ce-l priveste pe Sergiu. Este metis. Are un tata african. Incerc sa-mi schimb gandurile de la el. Nu stiu de ce m-a impresionat, pana la urma incep sa cred ca a avut dreptate, sunt oare usor impresionabila?
Imi place Radu pentru ca, desi stie ca este un barbat frumusel, nu pare arogant. Vorbeste atat de degajat si i se pare atat de normal ceea ce-mi povesteste incat ma face sa-l plac neconditionat. Matei nu a intervenit in povestea lui si nici nu a parut ca il deranjeaza faptul ca-mi impartaseste aceste lucruri.
Si de ce ar trebui sa-l deranjeze? O sa fac practic parte din familie, nu? Voi fi ca un fel de verisoara pentru ei. Plus ca sunt absolut sigura ca ei au crezut ca stiu deja aceste lucruri.
Sunt putin frustrata. De ce a trebuit sa aflu de la altii si nu direct de la Bogdan? Normal ar fi fost ca el sa-mi spuna ca este infiat. Nu ca ar conta, dar e putin ciudat faptul ca trateaza asta cu atat de putina insemnatate. Nu este chiar ceva de ignorat.
-Si, cu ce va ocupati? intreb incercand sa schimb discutia si sa nu ma las afectata de gandurile ce imi umblau prin minte.
-Eu sunt arhitect. Abia am terminat arhitectura. O sa lucrez cu tata la el la firma, pana voi gasi ceva mai bun, spune Matei luand o gura de bere.
Cred ca bere avea in pahar.
-Iar eu sunt actor.
-Actor? Pe bune?
-Da, am terminat Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica "I.L. Caragiale".
-Wow, ce dragut. Si profesezi?
-Abia m-am angajat la teatrul de comedie.
-Locuiti in Bucuresti? intreb plina de uimire.
-Bineinteles. Cu totii locuim in Bucuresti. Eu si Matei avem un apartament pe la Alba Iulia, Sergiu undeva pe la Diham iar Bogdan....stii deja.
Incep sa ma simt din ce in ce mai rau. Imi vine sa urlu in gura mare ca nu stiu nimic. Sunt o proasta retardata care are o relatie cu un tip despre care nu stie mai nimic. Bine, daca se pune la calcul faptul ca ii cunosc gusturile la mancare si ce numar poarta la pantofi, poate as mai avea o sansa, insa asa...
Trebuie sa ma indepartez de ei, chiar acum, inainte sa mai aflu cine stie ce, care sa ma faca sa o iau la sanatoasa. Ma ridic de pe scaun si le zambesc frumos.
-Baieti ma bucur ca v-am cunoscut, dar pauza mea de martini tocmai a luat sfarsit. Merg sa-l caut pe Bogdan. Trebuia sa fac asta mai devreme, dar am uitat.
Incep sa rad.
Se pare ca paharul de martini si-a facut treaba, pentru ca dintr-o data imi simt limba desclestata si muschii mult mai relaxati. Sau sa fie din cauza celor ce tocmai am aflat cu privire la Bogdan? Nici nu conteaza.
Ma intorc spre sala si incep sa-l caut din priviri pe logodnicul meu.
Il vad intr-un grup cum gesticuleaza si povesteste cu sarg. Se simte in largul lui.
Plec catre el facandu-le din mers cu mana lui Matei si Radu, concluzionand in mintea mea, ca imi plac. Sunt doi tipi misto si sexy. Nu la fel de sexy ca si Sergiu, dar sexy.
Offf, doamne. N-am spus asta, nu bagati in seama. Sunt de treaba si atat. Punct.
-//-
*Cam asta a fost capitolul 3. Incep usor sa se contureze lucrurile...La media aveti baietii... nu de alta dar sa vedeti cam ce am avut in minte atunci cand am scris. Capitolul nu este editat...deloc... nici macar nu am apucat sa-l mai citesc inainte de a-l posta... dar intelegeti voi, daca gasiti greseli... treceti peste... O sa vad eu diseara cand o sa am mai mult timp la dispozitie.
Voiam sa multumesc din sufletul meu mare si prietenos... voua.... cei care "ma cititi" si imi apreciati munca. Datorita voua, "Jurnal de familie" se afla pe pozitia a 2 a in fictiune generala... Iubire de smarald pe 5, iar "Esti fenomenala!" pe locul 11(deja!!!)... Va dati seama ca sunt toata un zambet, da?
In fine nu va mai tin... eu sunt nevorbita, dar voi sigur aveti si altceva mai bun de facut... va astept parerile bineinteles, asa cum deja stiti....
Va pup de nu va vedeti!
ps: Capitolul acesta merge catre prietena mea Rodica... Rodica care mi-a jurat ca nu se apuca de cartea asta pana nu o termin de scris... toata treaba a tinut-o doua zile... aseara deja s-a apucat de citit...:Rodi, esti tare.... ai rezistat ceva... trebuia sa fac pariu cu tine ca nu vei rezista :)))) Te iubesc , zuzo!