Vreau sa incep cu o paranteza. Cred ca toti ati auzit de plecarea lui Zayn. Vreau doar sa stiti ca imi pare si mie foarte rau si ca sunt aici pentru fiecare dintre voi daca vreti sa vorbiti cu cineva! O sa fie mai bine, promit. Daca asta il face pe el fericit si ii ajuta sanatatea, atunci sunt si eu foarte fericita pentru el! E un baiat extraordinar si o sa ramana mereu o parte din trupa. Mai bine sa plece acum pe calea asta decat ca si alti mari cantaretii (de exemplu, Kurt Cobain). O sa ii sustin in continuare pe cei patru! Still a directioner, just a little incomplete. Xx
ALICE'S POV
A trecut o saptamana de cand Harry mi-a spus... nici nu pot sa ma mai gandesc la asta. Baietii deja erau bine toti, dar toata lumea avea nervii intinsi la maxim. Am stat cuminti, asteptand ca ei sa faca ceva, sa ne gaseasca, dar nu s-a intamplat nimic.
Era seara de 4 spre 5 aprilie cand am simtit ca lumea mea se destrama. Toti din casa ne-am strans in holul casei. Baietii aveau o expresie serioasa pe fata, dar cel mai incordat era Harry. M-am asezat pe canapea si mi-am impreunat mainile. Simteam pur si simplu ca ceva nu este in regula.
- Maine merg cu Harry in oras, a inceput Louis, iar eu mi-am unit buzele intr-o linie dreapta. Suntem aproape siguri ca tatal lui o sa ne urmareasca. In timpul asta, Alice, Perrie si Sophia mergeti cat mai departe de aici.
- Pur si simplu ne urcam in masina si plecam? a intrebat Perrie ofticata.
- Da, exact asta o s afaceti, a spus Zayn, ochii lor intalnindu-se.
- Si apoi ce? a intrebat Lola.
- Apoi continuam planul si speram ca nu o sa avem nevoie de cel de rezerva, a spus Harry, iar eu mi-am aplecat privirea.
- Maine dimineata incepem devreme, deci orice aveti de intrebat sau de facut, faceti acum, a spus Niall incet.
Dar nu am putut face nimic. Fetele au mai intrebat cate ceva, dar nu puteam asculta. Nu voiam sa aud planul din nou. Voiam ca toate astea sa se termine. Asa ca, atunci cand am simtit ca Rita s-a ridicat de pe canapea, m-am ridicat si eu. Am mers incet pana la scari, dar nu am putut sa ma urc. Simteam un nod in gat si o goliciune in stomac. Asa ca m-am intors cu fata la ei si i-am privit neajutorata pentru o clipa. Ei ma priveau inapoi. Fac atat de multe pentru mine, iar eu nu pot sa fac nimic pentru ei. Trebuia sa o spun.
- Voiam doar sa stiti ca apreciez mult ceea ce faceti pentru mine si va iubesc mult pe fiecare, am murmurat, oferindu-le la sfarsit un zambet slab.
- Si noi te iubim pe tine, Alice, a spus Sophia, intorcandu-mi zambetul.
Baietii s-au imbratisat scurt si apoi Harry a venit spre mine, urcand scarile unul langa altul. Linistea s-a lasat peste casa si inainte sa intru in dormitor, mi s-a parut ca puteam distinge plansul fiecaruia din casa, pana si pe al meu.
- Esti in regula, iubito? m-a intrebat Harry cand m-a vazut pierduta in gandurile mele.
- Da, doar ca... asta a sunat ca si un adio, am murmurat, simtind cum lacrimile mi s-au adunat in ochi.
Toate cuvintele mi s-au oprit in gat si simteam nevoia sa plang. Dar nu puteam. Nu acum cand stiam ca asta ar putea fi ultima mea noapte cu Harry.
- Ar trebui sa ne culcam, a spus el incet, schimband subiectul. Maine avem treaba.
Mana lui a luat-o pe a mea. Cand nu m-am miscat l-am facut sa ma priveasca si l-am intrebat:
- Cum vrei sa-l cheme pe copil?
- Nu trebuie sa facem asta acum, a raspuns el, scuturandu-si usor capul.
- Harry, maine dimineata o sa ne trezim si tu o sa iesi pe usa aia, iar eu o sa dispar undeva pe o sosea si nici Dumnezeu nu stie daca ne vom mai vedea. Deci spune-mi macar cum vrei sa-l cheme pe copil!
El a oftat, privindu-ma ingandurat.
- Lucas daca e baiat si Rose daca e fata, a raspuns.
- Sunt nume frumoase, am completat, mai mult pentru mine.
Apoi m-am lasat indrumata spre patul mare si rece in care corpul meu s-a asezat. Bratele lui Harry ma lipeau de el, iar mainile noastre erau impleticite strans si fiecare gand rau ma pastea in momentul asta.
- De ce am impresia ca asta e ultima noastra noapte, Harry? am intrebat cu o voce tremuranda.
- Nu este, a negat incet.
- Orice ar fi, tine minte ca te iubesc, Harry, am spus.
- Nu vorbi asa, a zis aspru.
Mi-am muscat buza, iar mana mea a strans-o si mai tare pe a sa. Stiam pur si simplu. Nu eram destul de norocoasa sa trec peste asta nevatamata. Doar stateam si asteptam ca aceasta catastrofa sa imi explodeze in fata.
Si voiam asa de tare sa ne salvez pe toti si sa ne intoarcem la zilele rele care se terminau frumos, dar toate pareau sa se evaporeze de langa mine. Incercam sa nu ma gandesc la asta ca la ultima noapte sau ca la ultimul somn, dar nu puteam. Tot ce ma inconjura imi amintea de asta. Harry. Harry era tot ce ma inconjura si aveam nevoie sa ramana asa. Nu puteam sa o fac altfel. Nu ma vedeam trecand peste nici macar cu privirea. Aveam nevoie de Harry sa ma faca puternica pentru ca Dumnezeu stie cat de slaba sunt fara el.
Mi-a fost frica sa adorm, dar am facut-o. Am facut-o si mi-a parut asa de rau deoarece nu am sesizat cand au trecut orele in care am stat langa Harry. Poate ultimele. Dar am adormit si m-am lasat inghitita de intunericul ala care ma face sa ma simt asa pierduta si mereu speriata. Inca putin, Alice! Inca putin si ai trecut si peste asta!
*
Era ora cinci dimineata, iar Harry ma ajuta sa-mi leg conversii, avand in vedere ca eram imensa si nu ma puteam apleca. Aveam pe mine hanoracul lui negru si niste blugi mai vechi. El era tot in negru si pana si privirea lui era intunecata. Am privit camera din nou ca sa imi tatuez in minte cum arata fericirea. Am tras aer in piept si am luat mana libera a lui Harry. Am coborat scarile, el ducandu-mi geanta cu putine lucruri. Jos era agitatie si nimeni nu indraznea sa zambeasca.
- Gata? a intrebat Niall cand am ajuns si noi jos.
- Hai sa-i dam somn nenorocitului asta! a zis Louis, batandu-l usor pe Harry pe umar.
Rita a lasat un suras sa-i scape, desi ochii ii erau plini de lacrimi. Palmele lui Harry mi-au cuprins fata atent si ochii nostri s-au privit. Dar nu era trist. Era linistitor, era frumos. La fel ca in prima zi, Harry. Cand a vazut ca privirea mi se intuneca de lacrimi, a zambit usor si a soptit:
- Sa nu o faci!
Buzele lui s-au lipit de ale mele usor. Cand ne-am departat, am clipit des si i-am oferit un zambet trist. Puteam sa fac asta. Urma sa fac asta!
Harry si Louis au iesit pe usa si i-am privit cum au urcat in masina joasa si neagra, turand motorul. Harry conducea. Nu m-am putut aseza, dar in schimb, am ramas pironita langa perete, privind dupa masina care nu se mai vedea deja de mult timp.
La un moment dat, telefonul lui Zayn a sunat. L-a pus pe difuzor ca sa putem auzi toti.
- Da-mi vesti bune, a spus el cand a raspuns.
- Au muscat-o, am auzit vocea lui Louis. Sunt dupa noi.
- Cati? a intrebat Niall.
- Patru, a venit raspunsul lui Harry de data asta.
- Va descurcati sau venim si noi? a intrebat Zayn.
- Am sa ma prefac ca nu am auzit asta si am sa inchis pentru ca trebuie sa le-o tragem unor fatalai, a spus Louis arogant, lucru ce m-a facut sa rad.
- Vorbim la telefon! Urca-le pe fete in masina! a spus Harry si apoi apelul s-a intrerupt.
Poate sunt eu nebuna, dar Harry si Louis urmariti de patru masini nu suna tocmai linistitor. Dar poate sunt doar eu! *nota de sarcasm* . Mi-am luat geanta si am asteptat la usa in timp ce Sophia si Perrie isi luau la revedere de la Zayn si Liam. Apoi am mers la o masina albastra care nu atragea atentia si am urcat cu Perrie in spate, mana ei tinand-o stras pe a mea.
Am pornit usor, Sophia pastrand viteza scazuta ca sa nu avem niciun fel de problema. Telefonul Sophiei a sunat imediat. Erau baietii.
- Pastrati-l asa! am auzit vocea lui Niall. Vrem sa stim ce faceti.
- Cum sunt baietii? am intrebat.
- Se descurca, planul merge bine, a venit raspunsul indepartat a lui Liam.
Drumul a continuat in liniste, iar masina continua sa se indeparteze de Las Vegas. Ne pastram pe drumurile principale cu multa lume. Dar brusc, masina a inceput sa scoata un sunet ciudat.
- Ah, la naiba! a spus Sophia.
- Ce se intampla? a intrebat Niall.
- Ati facut plinul inainte sa plecam? a intrebat Sophia.
- Da, de ce?
- Suna-i pe Harry si Louis, a spus Sophia.
Incepeam sa ma crispez. Ce se intampla?
- Ce? am auzit vocea dura a lui Louis.
- Raman fara benzina, desi baietii au facut plinul. Se mai tin dupa voi?
- I-am terminat, a raspuns Louis. Ne intoarcem la casa. Unde te opresti?
- O sa incerc sa gasesc o benzinarie cat mai plina, a raspuns ea.
- Sa nu le lasi pe fete sa coboare, a spus Harry.
- Va sun dupa.
La scurt timp dupa apel, Sophia a oprit la o benzinarie micuta.
- Stati aici si daca vedeti ceva suspect, veniti amandoua sa ma chemati! a spus ea, intorcandu-se pentru a ne privi.
Am dat din cap. Ea a coborat si a facut plinul masinii, ochii ei scanand mereu imprejurimile. Dar cel mai inspaimantator moment a fost cand trebuia sa intre sa plateasca, iar eu si Perrie am ramas singure.
- Alice, imi e frica! a spus ea incet.
- Si mie, dar o sa fie bine! am incercat sa o incurajez eu. Uite, ii sunam pe baieti, in regula?
Ea a aprobat din cap, iar eu m-am intins sa iau telefonul de pe scaunul pasagerului. Am apelat la Zayn care a raspuns imediat.
- Ati facut plinul? a intrebat.
- Acum plateste Sophia, a spus Perrie.
- Bun, inca suntem in grafic.
Doar am stat asa, ascultand ce vocile estompate ale baietilor. Dar brusc, usile s-au deblocat. Credeam ca e Sophia, dar nu era. Doi barbati imbracati in negru au urcat in fata. Cel de pe locul pasagerului s-a intors cu fata la noi si ne-a amenintat cu o arma.
- Planul B! a strigat Perrie in telefon.
Barbatul a incarcat arma, iar eu si Perrie am incremenit.
- Da-mi telefonul, papusa! a spus el catre Perrie.
Ea i-a oferit o privire mortala si i-a intins telefonul. Barbatul l-a scos de pe difuzor si l-a dus la ureche. Masina a pornit si a plecat din benzinarie. Unde era Sophia?
- Vechea ferma, a fost tot ce a spus barbatul in telefon dupa care l-a aruncat pe geam. Cine misca se alege cu un glont in ea! a amenintat el cu un zambet sinistru.
Masina mergea mult mai repede si se indrepta spre Las Vegas. Unde ne duceau? Ce ferma veche? Tot drumul mi-am pastrat privirea asupra barbatului care ne ameninta cu arma. Celalalt conducea fara sa spuna ceva. La un moment dat ne-a scos de pe drumul principal si a tras pe dreapta. Soferul a iesit din masina si a venit in dreptul portierii mele. Si-a scos arma si a indreptat-o spre mine. Portiera s-a deschis si vocea lui groasa mi-a spus sa ies. Am facut cum a spus. Parea sa aiba vreo treizeci de ani si era cu un cap si jumatate mai inalt decat mine. In spatele meu am auzit portiera lui Perrie deschizandu-se, dar nu am indraznit sa ma intorc.
- Intinde mainile, a zis el, iar eu am facut ce a spus.
Nu era momentul sa fac pe desteapta. Trebuia sa fac ce voiau ei daca asta insemna sa stau in viata. Mainile mi-au fost legate prea strans cu o sfoara groasa si aspra. Mainile lui mi-au pipait corpul pentru a se asigura ca nu am ceva la mine ce i-ar putea pune misiunea in pericol. Mi-a smucit capul intr-o parte si m-a analizat atent, desi nu intelegeam ce voia sa gaseasca.
- Curata! am auzit vocea celui care n masina ne amenintase cu arma.
- Si ea, a raspuns cel care ma inspect ape mine.
Apoi si-a scos din buzunar o carpa de un alb murdar care mi-a legat-o peste ochi pentru a nu vedea nimic. Am suspinat cand m-a imbracit in masina si cu miscari nesigure m-am asezat inapoi pe bancheta din spate.
- Esti in regula? am intrebat-o pe Perrie, iar ca raspuns, ea mi-a strans mana.
Masina a repornit si mergeam pe un drum denivelat cu multe gropi care ma facea sa sar prin masina. Ce naiba se intampla?
HARRY'S POV
Intrasem in casa si acum tot ce mai trebuia sa fac era sa il pun pe Liam sa gaseasca adresa pe care am aflat-o de la unul dintre oamenii tatalui meu. Mintea nu-mi statea decat la ce o sa ii fac tatalui meu daca o atinge pe Alice. Nimeni nu se lua de familia mea. Nimeni.
Eram sigur ca nu le va rani pe fete deoarece le trebuie un avantaj in fata noastra. Poate ca lucrurile nu au mers intocmai cum am vrut noi - consecinta ca a trebuit sa mergem la planul B - dar nu am ajuns in situatia fara de intoarcere inca. Daca ajungem acolo, nici nu vreau sa ma gandesc la ce se va intampla. Sau la ce nu se va intampla.
Ferma veche. Care mama naibii de ferma veche? Am verificat foate locurile cu ferme abandonate din jurul Las Vegasului si sunt 68. Nu puteam sa le verific pe toate 68, nu aveam timp.
- Cum restrangem cautarea? a intrebat Liam care statea in fata laptopul-ui.
- O sa ii trebuiasca mult spatiu, nu? Incepem cu cele mai mari, a propus Louis.
- Harry? am auzit o voce din spatele meu.
M-am intors si am vazut-o pe Rita.
- Tu nu trebuia sa te duci dupa Sophia? am intrebat incruntat.
- Ba da, dar am intrat in masina si ti-am gasit telefonul pe bord.
- Bun, si ce-i cu asta? am intrebat nervos.
- A sunat, a raspuns ingrozita.
- E un telefon, trebuie sa sune, a intervenit Niall.
- Nu! El a sunat!
Am privit-o confuz un moment, dar apoi expresia ei incordata a lamurit totul. Tatal meu sunase. Stateam si ne uitam toti la telefonul meu din mana ei care avea ecranul negru. Sa-l sun inapoi? Nu a mai ramas loc de intrebari deoarece ecranul s-a aprins si un numar necunoscut a aparut. Am luat telefonul si am raspuns.
- Harry, a spus tatal meu dupa ce mi-a auzit respiratia precipitata.
- Unde sunt? am intrebat, incercand sa nu ma enervez.
- Ferma veche. Nu ti-au spus baietii mei? a intrebat batjocoritor.
- Sunt 68 de ferme vechi, nenorocitule! Spune-mi unde esti si nu te mai ascunde ca un las! am spus printre dinti.
- Asa cum ai facut tu de trei ani incoace, Harry?
- Unde sunt Alice si Perrie? am intrebat, ignorand tentativa lui de a ma infuria.
- Aici cu mine, in siguranat pentru moment. Ma rog, depinde ce intelegi prin siguranta.
- Drew, jur, daca le faci ceva, am sa iti detasez mainile de corp, am marait.
- Ei bine, fetita ta e cam neascultatoare si indrazneata. Nu ai pus-o la punct asa cum o puneam eu la punct pe mama ta?
- O sa te omor de doua ori, idiot bolnav! am marait, strangandu-mi pumnii. Ce i-ai facut?
- Haide acum, o palma doua nu o sa o omoare. A supravietuit cu tine asa de mult timp!
- De trei ori. Am sa te omor de trei ori.
- Si cum ai sa imi faci asta?
- Am sa iti tai corpul ala jegos in doua, o sa te pun sa iti mananci intestinele, o sa te cos la loc, am sa te ard cu spirt si am sa imi bag cutitul asa de adanc in inima ta incat o sa o fac kabab! am spus printre dinti, inchzandu-mi ochii si savurand imaginile cu tatal meu mort.
- Nu cred ca vrei sa vezi privirea de pe fata fetelor acum. Sunt inspaimantate la culme de ce ai spus tu. Ah, si ti-am spus vreodata ce excitat sunt de gravide? Oricum voiam sa vad cum arata un bebelus nenascut de foarte mult timp.
- Nu ai sa le atingi!
- Nu am sa o fac? Credeam ca ma stii mai bine, fiule! Nu stiu cat timp o sa iti ia sa ma gasesti, dar ai 68 de ferme de controlat. Succes si sper sa nu ma faci sa astept prea mult. Ma plictisesc usor si stii cum sunt cand ma plictisesc! Am o imaginative bogata si poate o sa o impartasesc cu fetele!
- Esti mort, am spus cu un usor hohot amar.
- Inca respir, fiule. Inca respir.
Si apoi a inchis telefonul.
- Nu am reusit sa urmaresc telefonul, a spus Liam, lovind masa.
- Le-a ranit? a intrebat Zayn cu pumnii stransi.
- Nu cred, am raspuns. Dar nu stiu cat mai dureaza pana o face.
- Si ce mama dracului se intampla acum? a intrebat Lola.
- Ne despartim si verificam 68 de ferme, a raspuns Louis.
- Le spun Sophiei si Ritei sa mearga direct la prima locatie, a spus Liam, ridicandu-se de la masa.
ALICE'S POV
Bandanele care ne tineau "in intuneric" au venit jos abia cand am ajuns intr-o celula. Si cand spun celula, chiar ma gandesc la o celula. Una cu o podea de beton rece si doua paturi aruncate cu neglijenta. Avea gratii care ne separau de ceilalti. Si eu si Perrie eram dezorientate. Dar totul s-a schimbat cand am observat cele patru persoane care erau cu noi in incapere.
Stateau intr-o linie. Pe margini erau doi barbati chei care aratau aproape la fel si singurul lucru care ii diferentia era cicatricea care se intindea pe fata unuia, de la barbie, la ureche. Mai era un barbat de vreo treizeci de ani care semana cu un pachet de muschi si unul imbracat tot in negru, solid, carunt si cu niste ochi intunecati care aveau o umbra de verde.
- Deci tu esti Alice, fata pe care fiul meu a dotat-o cu... ceva in plus! a spus cel cu ochii verzi, apropriindu-se de gratii si privind spre abdomenul meu.
Mi-am dus instinctiv mana spre acea zona ca si cum incercam sa o protejez de veninul tatalui lui Harry.
- Drew Styles, a spus cand mi-a vazut privirea neincrezatoare. Viitor bunic.
- Nu si daca Harry te omoara, am spus incet.
- Daca ai sti de cate ori am auzit asta la viata mea, a spus cu un zambet. Oricum, treaba sta in felul urmator: stati cuminti aici pana fiul meu si micutii si adorabilii lui prieteni o sa ne incante cu uimitoarea lor prezenta, o sa priviti cum va ucid mare parte din familie, va uicid pe voi si apoi pe Harry. Daca aveti nevoie de ceva, Stan si Bran aici de fata, a spus, aratand spre cei doi care stateau pe margine, va vor ajuta.
L-am privit cu dispret si am inghitit in sec. Era atat de sigur si mandru. Voiam cu adevarat sa il ucida cineva. Era cel mai mare cosmar al meu.
- Acum trebuie sa merg si sa il sun pe Harry ca sa il speriu putin. Dar inainte de asta...
A lasat propozitia neterminata, dar sunetul pasilor chelului cu cicatrice pe fata a terminat-o pentru el. A deschis usa cu cheia pe care o purta in jurul gatului si m-a tras de brat afara. Perrie a protestat si a dat sa vina dupa mine, dar gratiile s-au inchis in fata ei. Am fost dusa pana in fata lui Drew si ochii lui i-au privit pe ai mei intens. Ura si dispret. Asta era ce vedeam, singurul lucru ce il vedeam in el si in mine.
- Cum de l-ai lasat pe fiul meu nefolositor sa ti-o traga? a intrebat, pierdut in gandurile lui. Nu esti nimic decat o fetita proasta si umflata care nu a supt-o destul cand a fost mica.
- Macar eu nu ma cred mai buna cand ii fac pe altii sa se simta mizerabil. Sigur esti tatal lui Harry? El e asa frumos si bine facut, iar tu esti doar... batran, bunicule! am raspuns inapoi.
Palma lui s-a lipit de obrazul meu cu putere, inrosindu-l imediat. Stiam ca asa se va intampla, dar a meritat. Fiecare cuvant. Nu regretam nimic. Stiam ca nu urma sa raneasca bebelusul. Era in interesul lui sa supravietuiasca pana ajunge Harry. Era in interesul lui sa ma tina in viata pana ajunge Harry.
Am fost impinsa inapoi in celula unde mana lui Perrie m-a ras cat mai in spate de gratii. Drew s-a intors pe calcaie si a iesit din camera, urmat de pachetul de muschi. Cei doi chei s-au asezat pe doua scaune fara spatar micute si ne-au fixat cu privirea.
- Data viitoare cand mai ai ganduri sinucigase, anunta-ma si pe mine ca sa te pot opri! a suierat ea in urechea mea.
Am dat usor din cap. Am aranjat paturile in asa fel incat pe una sa stam si cu una sa ne acoperim. Nu era deosebit de frig, dar o racoare persista in jurul meu. Nu urma sa plang. Nu sub privirile lui Perrie, Stan si Bran. Sunt mai puternica de atat. Harry ar vrea sa fiu curajoasa.
*
M-am trezit cand am auzit un pocnet care m-a facut sa tresar. Barbatul chel fara cicatrice se uita la mine cu dispret, iar pe podeaua celulei era acum o tava cu mancare si doua sticle de apa.
- Mancati, a marait el si apoi s-a intors la locul sau.
M-am ridicat, lucru ce a facut-o pe Perrie sa se trezeasca, si am adus mai aproape tava. Eram in celula asta de doua zile aproape. Cum stiam? Cei doi barbati care ne pazeau erau destul de amabili sa ne spuna cand treceau doisprezece ore. De ce? Nu stiu. Niciun semn de la baieti sau de la Drew. Unde erau? De ce nu ne-au gasit inca? Erau in regula?
Nu stiu de ce, dar nu ma pot gandi la Harry acum. Nu pot sa ma gandesc la el pentru ca stiu ca voi ceda. Nu ma pot gandi la nimic pentru ca totul ma face sa cedez. Urasc sa fiu asa fragila.
HARRY'S POV
Am verificat toate cele 68 de ferme si nicio urma de el. Niciun nenorocit de fir de par. Au trecut doua zile si nu am nicio idee unde sunt fetele. Toata lumea e cu nervii intinsi a maxim. Nu stiu ce pot sa fac. Am asteptat ca telefonul asta cretin sa sune, dar nu s-a intamplat.
- Ce ziceti de abatoare? a intrebat Niall care statea pe masa cu o tigara in mana.
- Nu avem abatoare pe aproape, cretinule! a spus Liam nervos, frecandu-si fruntea cu doua degete si privind in ecranul laptopului.
- Esti sigur ca a spus ferma? a intrebat Rita.
- Nu, sunt retardat, am spus ironic, aruncandu-i o privire mortala.
- Nu te descarca pe ea, idiotule! a marait Louis.
- Ai prefer sa ma descarc in ea? l-am provocat, ridicandu-mi mainile in lateral.
A venit aproape de mine, prinzandu-mi tricoul in pumni si lipindu-ma de perete. Zayn l-a luat de pe mine la timp si l-a asezat fortat pe o canapea.
- Daca vreti sa va certati, faceti-o dupa ce le gasim pe Perrie si pe Alice! a spus el rastit.
- Haide, geniule! Spune unde sa cautam pentru ca au intrat in pamant! a izbucnit Sophia.
- Liam, mai bine ai controla-o sau o sa o fac eu! a zis Zayn incordat.
- Ah, deci acum violenta e raspunsul! a strigat Louis, ridicandu-se de jos.
- O sa ii ard ochiul cu tigara urmatorului care tipa! a amenintat Niall.
- La naiba! am strigat eu.
- Te-am avertizat! a spus Niall, ridicandu-se de jos nervos.
A venit aproape de mine, indreptand tigara spre fata mea.
- Stai, idiotule, am gasit! l-am oprit repede cu un zambet satisfacut.
El a stat putin sa proceseze si apoi a intors tigara ca sa pot trage un fum din ea, ceea ce am si facut.
- A spus ferma veche, am continuat, lasand fumul sa imi paraseasca plamanii. E ca si cum au intrat in pamant. Literalmente. De aceea nu poti gasi semnalul telefonului! E sub pamant!
- Nimfoman idiot, de ce nu ai spus asta mai repede? a zis Zayn, batandu-ma pe umar.
- Cate din toate fermele au amenajat ceva sub ele destul de mare pentru a putea fi folosit? a intrebat Louis, ducandu-se in spatele lui Liam.
Liam a tastat repede ceva, ochii lui scanand ecranul laptop-ului.
- Una singura, a raspuns, iar pe buzele mele s-a infiripat un zambet satisfacut.
- Cat e ceasul? a intrebat Louis.
- Trecut de doisprezece, am raspuns. Putem sa mergem dupa ei. Va simtiti in stare?
- Inaintea ta, Styles! a spus Zayn, iesind pe usa.
Eu si restul baietilor am luat armele de care aveam nevoie. Le-am incarcat in masina si ne-am oprit toti pentru un moment.
- Stiti planul, am spus.
- Trecem pe neconventional? a intrebat Lola, strangandu-si buzele.
- Da, am raspuns simplu.
Fara alte cuvinte, ne-am urcat toti in masini si am pornit. Mergeam cu trei masini mari. Trebuia sa fie acum. Ultima data cand imi voi privi tatal in ochi. Asa trebuia sa se termine.
Masinile mergeau repede si in scurt timp am ajuns la ferma parasita pe care o vizitasem chiar acum cateva ore fara sa imi dau seama cat de aproape eram de Alice. Am ajuns si ne-am dat jos din masini. Fiecare s-a echipat si am tras o ultima inspiratie puternica inainte sa plecam fiecare in drumul nostru. Nu urma sa o las din plamanii mei pana nu ii stiam pe toti in siguranta. Pana nu aveam grija de familia mea.
Eu si Niall am intrat prin laterala fermei, printr-o trapa ingusta. Repetasem planul in masina de doua ori. Toata lumea stia ce trebuia sa faca. Acum ne rugam sa se intample asa cum ne-am imaginat noi. Am coborat scarile late pana am ajuns intr-un culoar larg care avea o singura directie. Am mers primul, tinand strans in mana arma cu amortizor. Stiam ca tatal meu era pregatit de orice. Am gasit prima data o usa pe dreapta. Mi-am asezat mana pe clanta si eram gata sa apas clanta daca Niall nu m-ar fi indepartat brusc.
- Ce dracu'? am intrebat confuz.
- Este un fir legat de clanta, a spus el, aratand cu degetul spre ea.
M-am aplecat si mi-am mijit ochii pentru a vedea firul aproape invizibil care urca in sus si intra printr-o gaura micuta in perete. Am aprobat din cap si l-am urmat pe Niall care mergea incet si precaut. Am ajuns la o intersectie cu un alt culoar. Am analizat drumul cand am auzit pasi inceti, aproape inexistenti, care mi-au facut adrenalina sa creasca. Degetul meu era presat pe tragaci si eram gata sa trag cand am recunoscut perechea de ochi albastri ai lui Louis.
- Mortii ma-tii! a spus el sub respiratia rapida cand a realizat ce aproape a fost glontul de capul sau.
- Poate vrei sa reconsideri injuratura aia, am marait, iar el a ridicat din umeri.
- Ati gasit ceva? a intrebat Liam care era cu el.
- Usi legate cu fire, a raspuns Niall.
- Sa continuam, sigur trebuie sa fie un pasaj secret pe aici. Am trecut pe lan-
Dar vorbele lui Louis au fost intrerupte de un glont care a zgariat peretele din dreapta mea. Ne-am lasat jos si ne-am lipit toti de peretele opus pentru a ne adaposti. Din stanga am vazut lantern si mi-am indreptat arma, tragand orbeste spre ei. Am auzit gemete si cateva lantern pe jos.
- Mergem in spatele lor! a spus Liam, iar el si Louis au inceput sa fug ape drumul pe care noi am venit.
- Zayn si fetele au trecut? am intrebat.
Gloantele inca suierau pe langa noi si pasii se auzeau din ce in ce mai aproape. Si erau multi pasi. Niall si-a scos telefonul si a dat afirmativ din cap. Macar atat.
- Gata? a intrebat Niall.
Am dat afirmativ din cap. Cand am putut simti parfumul ieftin barbatesc, am aparut brusc de dupa colt si l-am lovit pe primul cu arma, dacandu-l sa cada. M-am lasat jos repede ca sa ii permit lui Niall sa impuste. De jos, intins pe spate, am inceput si eu sa trag in ei.
- Mai vin! a strigat Niall.
Sunetul de impuscaturi s-a intensificat si cand am vazut ca Niall s-a intors spre cei care veneau din stanga, m-am ridicat repede, ajutandu-l. Stiam ca Liam si Louis au reusit sa ajunga in spatele lor. Un glont mi-a zgariat bratul stang, dar l-am ignorant si am continuat sa trag, schimband cartuse rapid. Cand nu am mai auzit niciun zgomot, mi-am lasat arma si mi-am asezat cealalta mana peste zgarietura din care curgea sange.
- Esti in regula? a intrebat Niall.
- O sa traiesc. Hai sa gasim iesirea din cripta asta nenorocita!
Impreuna cu cei trei am continuat sa alergam pe coridor, alegand sa mergem tot in fata. Toti gafaiam. Ne-am oprit doar cand am ajuns la o trapa. Aici, tavanul era foarte jos si locul foarte ingust. Louis a deschis trapa si a scos capul afara, dar s-a tras repede inapoi si a injurat nervos.
- La perete! a strigat, dandu-si jos hanoracul negru.
Ne-am lipit toti de perete, iar Louis a pus in jurul manerului maneca hanoracului. A injurat din nou cand un glont a trecut prin trapa de lemn si aproape de piciorul lui. A tras de hanorac si s-a lipit la perete. Cei de sus au smucit trapa, dar nu au putut sa o deschida deoarece era tinuta de Louis. La un moment dat, o smucitura a fost asa de puternica incat aproape a rupt maneca hanoracului, dar am sarit sa prind de el, ajutandu-l pe Louis. Gloantele zburau aproape de noi.
- Zayn e pe drum, a spus Liam, tinandu-si telefonul in mana.
- Ar face bine sa se grabeasca, la naiba! a spus Louis.
O alta smucitura m-a facut sa marai.
- Iesiti dracului! am auzit o voce infundata, dar familiara.
Louis a zambit si a lasat hanoracul, desfacandu-l din jurul manerului. Am deschis-o cu putere, aceasta trantindu-se de podea si am vazut-o pe Lola, tragand cu arma spre cineva. Am iesit primul si imediat cineva m-a apucat de la spate, aruncandu-ma pe solul rece. N-am avut timp sa ma intorc deoarece am simtit o lovitura in abdomen. A urmat o pauza si o mana m-a ajutat sa ma ridic. L-am vazut pe Zayn care avea privirea aceea nervoasa pe care o are mereu cand avem misiuni.
- Esti in regula! a spus el, continuand sa traga la nimereala.
Toti baietii au iesit din subsol. O mana m-a intors si tipul se pregatea sa ma loveasca, dar am fost mai rapid, aplecandu-ma si impingandu-mi umarul in el. L-am facut sa cada si m-am proptit deasupra lui. Mi-am scos cutitul de la curea si i-am taiat gatul.
- Nu mai am cartuse! am strigat, dar nimeni nu m-a auzit.
Nici cel pe care il omorasem nu avea vreo arma. Am injurat si m-am ridicat. Am vazut ca Sophia avea dificultati cu doi tipi care au atacat-o si au dezarmat-o. Am fugit spre ea, injunghiindu-l pe unul in spate. A fost destul cat Sophia sa-si ia arma si sa-l impuste pe celalalt.
- Trebuie sa blocam usa dubla! a spus ea.
M-am uitat la tipul pe care il injunghiasem. Avea o mitraliera. Am luat-o si am fugit cu Sophia pana la usi. Le-am inchis si am trecut cu greu arma printre manerele ei. Secunde dupa, usile s-au smucit, dar nu s-au deschis. Erau groase, deci nu permiteau trecerea gloantelor. Am gasit un pistol la un gardian mort si am continuat sa trag in cine vedeam. Sangele era peste tot, asezandu-se pe podeaua din ciment. Nimeni nu ceda.
Cand toti paznicii din camera au fost ucisi, ne-am oprit un moment si am inspirat profund, pentru a ne odihni.
- Din ce am vazut, mai este un singur drum pe acolo, a spus Zayn.
- Ne impartim. Eu, Niall si Liam mergem pe acolo. Va descurcati aici? am intrebat.
- Joaca de copii! a spus Rita. Venim sa va gasim dupa.
Am dat din cap si am iesit pe usa libera cu baietii. M-am mai uitat o singura data la prietenii mei care adunau armele folositoare de la paznicii morti. Ma intreba, cat urma sa mai tina usa aia.
Am luat-o la stanga si am intrat pe o usa. Am dat de niste scari pe care le-am coborat atenti. Adrenalina imi pompa prin vene si aveam un sentiment ca cineva o sa ma impuste in orice moment. Nu era sentiment, ci o premonitie. Nu se putea sa nu scap de aici busit. La capatul scarilor am vazut o usa mare si in dreapta un culoar de vreo zece metri. La capatul culoarului erau niste scari de pe care se auzeau strigate si voci barbatesti.
- Va descurcati? am intrebat.
Ei au dat din cap si au fugit in graba spre scari, urcandu-le zgomotos. Mi-am asezat mana pe clanta. Nu stiam cati sunt acolo sau ce caut. Asa ca am facut cel mai logic lucru.
Am batut la usa.
Mi-am scos arma si am tinut-o la nivelul pieptului meu. Daca o impuscam din gresala pe Alice sau pe Perrie? Daca nu era tatal meu cel acre deschide usa? Am vazut clanta apasandu-se si cand s-a deschis suficient, am aparast pe tragaci. Barbatul chel cu o cicatrice pe fata a cazut pe jos, din capul lui curgand sange. Am intrat, scanand camera, dar un brat m-a prins de la spate si m-a facut sa imi scap arma. Am lovit cu cotul, facandu-l pe atacator sa geama, dar nu a slabit stransoarea gatului meu. M-am dat in spate, lovindu-l de perete. Asta l-a durut destul de tare cat sa imi slabeasca stransoarea. M-am rasucit si l-am lovit in fata cu toata forta mea. Apoi l-am lovit din nou in abdomen, si din nou, si din nou pana a cazut pe jos. M-am dus spre arma mea de pe jos si l-am impuscat in cap ca si pe primul. Mi-am sters sangele de pe barbie care a venit din buza mea pe care am muscat-o cand am fost atacat.
Era o camera ciudata. Goala. Avea niste gratii pe peretele opus mie. Dar gratiile erau deschise si acolo state Alice cu o fata traumatizata si lacrimi pe obrajii ei. In spatele ei era tatal meu care o tinea cu forta. Avea o arma presata de capul ei si un zambet malefic. Bratul meu s-a ridicat imediat si am indreptat arma spre el. Asta era.
ALICE'S POV
Stateam langa Perrie si imi odihneam capul de peretele rece. Usa s-a deschis brusc si a intrat tatal lui Harry cu unca un pachet de muschi. Pasea apasat si nervos, fata lui fiind incordata.
- E timpul! a spus el. Mut-o pe blonda!
- Etajul al doilea? a intrebat pachetul de muschi, primind cheia de la gatul chelului cu cicatrice.
- Da, cu putin noroc o sa o impuste si pe ea, a spus nepasator Drew.
Am tresarit si mana mea a prins-o pe a ei. Ne-am ridicat. Cand barbatul a vrut sa o ia de langa mine, am protestat, tinandu-ma strans de mana ei. Am inceput sa plang si sa ma agat de Perrie cum ma agat de ultima mea speanta ca totul va fi bine: in zadar.
Doua maini m-au tras fortat de langa ea, iar Perrie a fost tarata afara. I-am tipat numele, dar nu mai puteam face nimic. Drew ma tinea dur.
- Iubitelul tau o sa intre in orice clipa pe usa aceea si daca nu vrei sa fie omorat din cauza ta, mai bine ai tacea din gura! a suierat el nervos.
Un scancet mi-a parasit buzele cand am fost pironita de peretele rece. Incercam sa scap din stransoarea lui Drew, dar nu reuseam. Palma lui mi-a lovit obrazul din nou cu putere.
- Taci dracului! a strigat el.
Mi-am muscat buza ca sa incetez. A scos ceva cilindric din buzunar care avea un lichid in el. O seringa.
- Nu! am murmurat.
Acul a intrat in vena de pe gatul meu care pulsa infernal. Am scancit cand am simtit intepatura si am inceput sa plang si mai tare. O bataie in usa m-a facut sa tresar. Voiam sa tip, dar mana lui s-a trantit peste gura mea. M-a trecut in fata lui si m-a tinut ca un scut uman. Am simtit un pistol lipindu-se de tampla mea dreapta si am inchis ochii, lasand lacrimile sa imi curga pe obraji.
Barbatul cu cicatrice s-a dus spre usa si a deschis-o, dar a cazut imediat pe jos, sangele intinzandu-se pe jos. Am scancit inabusit si l-am vazut pe Harry. A intret in camera, privind buimacit, dar chelul fara cicatrice l-a prins de la spate de gat. Harry l-a lovit cu cotul si apoi l-a pironit de perete. S-a rasucit si l-a lovit in fata asa de tare incat m-a durut pe mine. Pumnul sau a inceput sa ii loveasca repetat si energic in abdomen, primind gemete indurerate de la chel. La un moment dat a cazut pur si simplu pe jos. Harry si-a luat arma care i-a cazut pe jos si am putut sa ii vad privirea intunecata, plina de ura si furie oarba. Vena de pe gat ii pulsa nebuneste si cand am auzit impuscatura care i-a incheiat viata acelui barbat, am inchis ochii. Cum s-a ajuns la asta? Pielea mea tremura din cauza imaginilor cu Harry care omora persoane sub ochii mei. Toate persoanele pe care le-a ucis in fata mea s-au intors acum sa se bucure de inmormantarea noastra.
S-a intors si ne-a vazut. Expresia ii era dura. Era Harry-ul de care imi era frica. Era cel mai rau din Harry. Si-a sters sangele de pe barba cu mana. Si-a ridicat arma, indreptand-o spre mine, iar eu am tresarit. Aparent, am ajuns la varianta neconventionala. La acest gand, picioarele mi s-au inmuiat si camera a inceput sa se invarta.
POVESTIRE LA PERSOANA A TREIA
- Buna, fiule! a spus Drew cu un ranjet.
- Buna, jegule! a raspuns Harry cu un zambet acru.
- Ti-a luat cam mult sa ma gasesti! a reprosat tatal fiului sau.
- Nu e vina mea ca te-ai ascuns in cea mai adanca gaura. Lasule.
- Prefer sa fiu las decat mort. Nu ai inteles asta niciodata. Sau poate da? Da, asa cred. Mai stii cand mama ta tipa din cauza durerii si tu nu puteai sa faci nimic pentru ca erai speriat? Eu mai tin minte privirea ta inspaimantata, fiule!
Mana lui Harry s-a strans pe arma. Stia ca incearca sa-l slabeasca folosind povestile din copilarie.
- Arat speriat acum? a intrebat Harry, apropiindu-se usor, fara sa lase garda jos.
- Nu, arati ca si mine. Arati ca si un criminal psihopat!
- Pacat ca este loc doar de unul!
Drew iesise deja din celula care punea distanta intre ei. Erau aproximativ cinci metri intre ei acum. Harry a indraznit sa o priveasca pe Alice pentru o fractiune de secunda. Doar atat putea sa o priveasca deoarece stia ca daca o va face mai mult, ar devein vulnerabil si ar muri amandoi. I-a vazut ochii inspaimantati si raniti care erau inundati da lacrimi. Arata groaznic in realitate. Ochii plansi si lacrimile intinse pe obraji, palida si gravida. Dar pentru Harry arata perfect. Singura problema era ca nu stia daca va putea pastra perfectul acela.
- Si acela va fi cel mai puternic, a completat tatal sau. Cel mai inteligent!
- Tocmai ai spus ca esti inteligent? a intrebat Harry batjocoritor.
- Ti-am gasit punctul sensibil si l-am exploatat. Cine ar fi asa de prost incat sa permita unei fufe sa devina punctul sau sensibil?
Pentru prima oara, tatal lui Harry s-a simtit dezamagit de fiul sau. Credea ca l-a invatat mai bine decat sa fie slab. Credea ca macar cu asta a ramas. In ochii lui, Harry confunda fericirea cu slabiciunea. Alice a icnit cand tatal lui Harry a presat mai tare pistolul de capul ei.
- Si tu ai un punct sensibil, a spus Harry, ochii lui innegrindu-se si mai tare.
- Si care ar fi acela? a intrebat el cu un hohot de ras.
- Te crezi destept, a raspuns Harry.
- Vezi tu, asta e tipic. Esti slab, Harry! Previzibil, penibil, rasfatat si narcisist!
- Ti-am promis ca te voi omori, a spus Harry.
- Arogant, fricos, un tampit care se arunca mereu cu capul inainte! a continuat Drew din ce in ce mai nervos.
- Tu ai venit dupa mine.
- Patetic, plictisitor, manipulator, orgolios!
- Te-am avertizat sa nu te iei de familia mea! a strigat Harry, oprindu-i insiruirea.
- Care familie, Harry? Mama si sora ta au murit! Le-am omorat! a strigat in fata lui Harry.
- Nu vorbi despre ele! a urlat Harry.
Deja vocea ii era ragusita de cat a strigat. Sangele ii pompa prin vene de doua ori mai repede si era al dracului de nervos. Mana ii tremura de ce nervos era, iar campul vizual i se intuneca.
- Nu ai o familie, Harry! a strigat din nou. Ce incerci tu sa construiesti pe seama fetei asteia, a continuat, facand-o pe Alice sa geama de frica, este o iluzie tampita! Un gunoi de dorinta! E infect ce poarta ea in pantece!
- Tu esti infect aici! Esti bolnav pana in maduva oaselor! Tu ai distrus totul pentru mine!
- Si mi-a facut o placere deosebita! a spus Drew cu un zambet cu adevarat bolnav latit pe toata fata. De ce crezi ca am asteptat asa de mult, Harry? Puteam sa te omor pe tine si pe prietenii tai inutili oricand! Chiar nu stii?
- Nenorocitul dracului! a spus Harry printre dinti.
- Spune-o! a tipat tatal lui Harry.
Dar el doar a strans din buze. Nu ii venea sa creada. Asta era un cosmar pentru el. Alice era confuza si speriata. Tot corpul a inceput sa o doara si se simtea incoltita de un sentiment bizar. De un sentiment care aducea cu cel pe care il ai cand ai in fata o catrastofa.
- O sa ii zbor creierii daca nu o spui! a amenintat Drew, presand mai tare arma de capul fetei care a scancit neajutorata.
Ochii ei aveau nevoie de cei ai lui Harry, dar el nici nu a privit-o. Nu putea acum. Si-a trecut limba peste buze si a spus cu o voce joasa si ragusita:
- Astazi, opt aprilie, este ziua mea de nastere.
- Si cati ani faci? a persistat tatal lui Harry, desi stia raspunsul.
- 20 de ani.
Alice a ramas uimita si gura i-a ramas intre-deschisa. Chiar era ziua lui? Cum putea sa faca asta exact acum? De asta a asteptat atat? Pentru fantezia lui sadica? Toate intrebarile ii rasunau in gand lui Alice, dar niciun raspuns nu venea.
- Stiu ca o iubesti Harry! Stiu cat tii la ea! Nu ai rani-o, mai ales ca are un copil acum!
Ochii lui Harry au cazut peste ai ei acum. Alice nu l-a recunoscut prin tot intunericul acela. A vazut doar pe cineva care o inspaimanta, dare care pretindea ca o iubeste. Trebuia sa mai vada lumina aceea inainte sa se piarda. A deschis gura sa spuna ceva, dar nu a reusit sa zica absolut nimic.
- Deci cum o sa faci asta, Harry? a intrebat batjocoritor Drew. O sa risti te predai sau o sa te sinucizi in fata scumpei Alice?
- Neconventional. Am sa o fac neconventional, a venit raspunsul lui Harry.
Si atunci s-a intamplat. Harry a apasat tragaciul si glontul a iesit cu repeziciune din teava, strapungand aerul si suierand pana a ajuns si a lovit corpul lui Alice. Dar nu oriunde, ci in inima. Alice a vrut sa tipe, dar nu a putut. Vocea i-a pierit si sangele i-a venit in gat. A tusit cu puere, scuipand sange peste hanoracul ei. L-a privit inca o singura data pe Harry, care avea o expresie mata, si a cazut pe jos.
Tatal lui Harry a privit-o cu gura deschisa, buimac. Nu ii venea sa creada. Dar nu a mai avut timp sa vorbeasca deoarece Harry l-a impuscat si pe el in inima, lucru ce l-a facut sa urle ca un animal ranit. A cazut pe jos, langa Alice si si-a privit fiul care s-a aplecat deasupra lui. Harry si-a desfacut de la curea sticla pe care o purtase cu el. L-a stropit cu benzina ce era in ea si s-a aplecat de-asupra lui.
- Ti-am spus ca te voi omori, idiotule! Eu sunt singurul Syles ramas! Arzi in Iad.
S-a indepartat si a aprins o bricheta, aruncand-o peste el. A stat un moment sa se bucure de strigatele lui indurerare si a expirat relaxat.
Pe podea erau acum doua cadavre. Unul care ardea in chinuri si celalalt al unei fete insarcinate care avea hainele patate cu propriul sange si care nu mai era constienta de suferinta din jurul ei. Avea prorpia suferinta. Pieptul ei nu se mai ridica ritmic si muschii ei s-au relaxat brusc.
Totul s-a intamplat in cateva secunde. O secunda pana Alice a realizat ca a fost impuscata, trei secunde pana a cazut pe jos si glontul lui Harry l-a lovit pe Drew, cinci secunde pana l-a imbibat cu benzina, doua secunde sa-i sopteasca ultimele cuvinte si doua secunde sa-l incedieze. 13 secunde a durat totul. Doua cadavre in treisprezece secunde afurisite.
Asta e treaba cu neconventionalul. Este neconventional. Nu toata lumea traieste, nu toata lumea e fericit, nu toata lumea reuseste. Dar acesta e un micut secret despre neconventional: vine cu surprize. Nu stii niciodata daca e gata. Nu stii la ce sa te astepti. Nu stii ce sa gandesti. Ce o sa se intample si cum o sa te descurci? De ce se intampla toate astea? De ce? Pentru ca e neconventional.
Povestea NU este gata inca! Repet, va exista o a doua carte si repet, nu stiu cand o sa mai am timp de scris pentru ca am o perioada aglomerata.
Acest capitol ii este dedicat lui @dianandreea careia ii multumesc pentru sustinere si cuvintele frumoase! :>Sper ca v-a placut acest capitol si imi pare rau daca are greseli, nu am apucat sa il editez ca lumea. Si mai sper ca sunteti bine toti! :)
Multumesc pentru ca cititi! :) Xx