Pe la orele 12:37, îmi venise un mesaj de la Dean:
Dean: De ce nu ai venit la școală? Nu ți-am rupt cumva nimic cînd te-am strîns?))
Chrissy: Nu, nu mi-ai rupt nimic.
Dean: Atunci ce s-a întîmplat?
Chiar dacă m-a făcut să zîmbesc cu prima lui întrebare mi-a adus din nou lacrimi în ochi amintindu-mi de cele întîmplate cu părinții mei.
Chrissy:Părinții mei au suferit un accident, nava pe care se aflau s-a scufundat și ei acum sunt dați în căutare. Părinții tăi ce au spus cînd au văzut că noaptea aceasta nu ai dormit acasă?
Dean:Îmi pare rău pentru părinții tăi. Ai mei sunt plecați în altă țară și eu locuiesc singur.
Chrissy: Hmm, ok. Acum cel care mă ajută sa fiu mai bine este Lord. Stă cu mine toată ziua și nu pleacă nicăieri. Mulțumesc că mi l-ai dăruit.
Dean: E adorabil, nu-i așa. L-am ales special pentru tine. Dacă te uiți atent la el seamăna la tine.
Chrissy: Cum să nu semene , o ființa adorabilă ca mine?
Dean: Am observat că te iubești, înseamnă că și de Lord vei avea grijă.
Chrissy; Și normal. Stai, dar acum nu ai oră?
Dean: Am ora de istorie cu doamna Blacke.
Chrissy: Ce ți-a mers. Eu nu iubesc istoria. Îmi vine somnul, plus că îmi dă dureri de cap cînd aud că profa începe a spune că suntem imposibili.
Dean: Nu știu, mie îmi place istoria. Trebuie să facem vreo două cursuri împreună. Vei merge azi la Amy?
Chrissy: Da, trebuie să văd dacă sunt ceva schimbări la starea ei de sănătate. Și dacă te prinde d. Blacke că stai cu telefonul la lecție?
Dean: O sa îi spun că rezolv o problemă de rang internațional.
Chrissy: Te va crede. Dean cînd ne vom vedea?
Dean: Sincer să fiu, vreau ca aceasta să se întîmple cît mai curînd.
Chrissy:Bine, atunci eu merg la Amy la spital. Vorbim mai în seară. Stai cuminte la lecții.))
Dean:.Numaidecît, voi fi înger.
Chrissy: Numai fără sarcazm, bby.
Dean: Ha, cică "bby",evoluam în relații nu crezi?
Chrissy: Da... acum eu plec. Pa.
Închid telefonul și mă gîndesc la ce i-am scris, anume la cuvintul "bby", pe care nu am nici cea mai mare idee de unde l-am luat și despre aceea că am vorbit cu el în jur de o oră, acum fiind ora 13:42.
Mă ridic din pat și merg la dulap sa-mi aleg ceva pentru a mă duce la Amy. Ce dor îmi este de ea. De cînd s-a întîmplat accidentul simt că o bucațica din mine s-a rupt. Sper să se însănătoșească mai repede, din cauza ca îmi lipsește și îmi este ca o soră. Aleg din dulap o pereche de blugi și un tricou albastru, îmi iau ghetele și ies din casă, salutînd-o pe Margaret. Ea fiind uimită că am ieșit din casă.
Prind un taxi și în cîteva minute sunt la spitalul din Boston. Achit șoferului cursa și mă îndrept în spital, de unde merg spre palata unde se afla Amy. Pe coridor îl gasesc pe Jack exact cum l-am lăsat.
-Salut Jack. Tu ai fost acasă?
-Eu... nu, nu am fost acasă.
-Dar ai mîncat ceva?
-Mnu...
-Merg să îți aduc o cafea. Este cineva la Amy?
-Da părinții ei, care au stat aici toată noaptea și Martin.
-Bine , atunci merg la aparat.
În acest timp cît pregătește aparatul cafeaua pentru mine și Jack. Mă gîndeam cît de mult ține Jack la Amy. Sunt fericită pentru ei. Și Martin a venit aici, el mereu e cu noi, oriunde nu ne-am duce. De cînd a apărut Dean, Martin îmi e ca un frate.
Merg înapoi la palată. Îi întind cafeaua lui Jack. O ia și bea un pic.
-S-a mai schimbat starea ei?
-Da un pic mai bine, însă încă nu și-a revenit. Și cu tine ce e?
-Părinții mei au dispărut în larg, spun și simt cum o lacrimă îsi face apariție în colțul ochiului și se prelinge pe obraz. O șterg rapid, pentru ca nimeni sa nu mă vadă.
-Îmi pare rău, se vor găsi.
-Sper...
Din salon iese Martin, care pare foarte întristat din cauza acestei situații.
-Bună, Chrissy.
-Salut.
Mă întorc și intru la Amy. Părinții ei sunt foarte obosiți, îi văd după fețe.
-Bună, doamnă și domnule Parker.
-Bună, îmi spun ei cu un glas trist.
-Dacă doriți puteți să mergeți să va mai odihniți un pic.
-Cred că, vom merge un pic în coridor.
Timp cît părinții ei erau în coridor, i-am povestit depre cele întîmplate, chiar dacă știu ca nu ma va auzi, eu i-am spus tot și m-am simțit mai bine.
Ies din salon , mă salut cu toți și pornesc spre casă pe jos fiindcă nu locuiam prea departe de spital. Mergeam îngîndurată și nu am observat o mașina care era aproape să mă lovească. De frică am mărit pasul și am ajuns acasă.
Pe Margaret o observ în bucătărie că privește știrile. Merg lîngă ea și aud ce se spune acolo:" Pe nava care s-a scufundat acum doua zile, nu s-a găsit nici un supravețuitor. Se presupune că cei care se aflau pe navă, au fost duși pe o insulă, de valuri care atunci erau foarte mari. Și trecem la următoarele știri..."
Îl iau pe Lord, îi pun lesa și merg cu el în parc pentru a-l plimba. El era cel mai vesel, iubește să iasă la aer liber, ca și mine. Mergînd așa observ cum îmi sună telefonul și răspund:
-Îmi place lesa.
-Mi-ar plăcea dacă te-ai arata, îi raspund jucauș deja știindu-i raspunsul.
-Mai ai un pic de răbdare.
-Mi se pare că o să crap de atîta răbdare.
-Nu ai de ce să crapi, spuse și se auzise un rîset în telefon, deja îl adoram.
-Am fost la Amy la spital, se simte un pic mai bine.
Vorbind cu el încerc să-l găsec. Dar în parc erau mulți tineri care vorbeau pe telefon așa că mă las bătută.
-Îmi pare bine pentru ea. Tu încerci cumva să mă cauți cu privirea?
-Nu... ei bine , da.
-Nu mă vei gasi.
-Bine, atunci . Te sun mai încolo, fiindcă Lord a luat-o la fugă prin tot parcul și trebuie să îl prind.
-Așteapta o surpriză de la mine.
Alerg în urma lui Lord care mă trage după el chiar daca încă e mic. Într-un moment se oprește și admiră priveliștea, iar eu îmi trag sufletul, fiindca am obosit din cauza lui.
************************************
De mine se apropie un băietel și îmi oferă o scrisorică împăturită.
"Ți-am spus că îți voi face o surpriză,macar un pic să te fac să zîmbești. Acum mergi pîna la capătul parcului. Dupa aceasta faci la stînga, dupa care mai mergi pîna la primul scaun verde pe care îl găsești.
Dean❤"
Am facut exact precum îmi spunea el în bilețel. Mă uitam la scaunul de care îmi spuse el și acolo zărisem o ciocolată albă, așa cum îmi place mie. Ce drăguț! Și totuși pentru un moment uitasem de toate cele ce se întîmplă în jurul meu, și chiar m-a făcut să zîmbesc. Încep să cred că îl iubesc, și nu ca pe un prieten, dar ca pe un iubit... Chiar am spus eu asta. Îi tastez repede un mesaj:
Chrissy:Mersi. Cum de ai știut că îmi place ciocolata alba?
Dean:Pai... te-am văzut într-o zi la masă cu cîtă plăcere o mîncai.
Chrissy:Interesant, trebuie să te aranjezi ca detectiv.
Dean:Siguuuur!
Și tot așa vorbind despre nimicuri am ajuns acasă. I-am scos lesa lui Lord și l-am lăsat să meargă prin casa, iar eu am facut niște floricele și am inclus un film. Dar cum să fii atentă la film cînd cineva îti scrie în continuu. Pîna pe la 00:12 , atunci cînd mi-a scris " Noapte bună" nu am lăsat deloc telefonul din mînă vorbind la fel despre diferite teme pe care sigur oamenii întregi la cap nu le vor înțelege. După care am adormit pe canapea, tot uitîndu-mă la film.