Șeriful

Capitolul 27

  
     Nu după mult timp o camioneta albastra parchează in fata casei și două persoane mai in vârstă coboară din ea.
     Bradly fuge spre ei râzând și îi ia in brațe dar Noah nu sa mișcat de lângă mine. 
     - Sărut mana, mama, tata,vreau sa v-o prezint pe Victoria și pe fiul ei Noah. Spune Clyde serios.
     - Mă bucur sa va cunosc, domnule și doamna McLyn. Spun zâmbind temătoare.
     - Buna ziua. Spune și Noah sfios.
     - Buna, draga mea. Bun venit in familie. Spune doamna McLyn luandu-ma in brațe. Am auzit multe lucruri despre tine sa ști.
     - Bune ,sper.
     - Cele mai bun.
     Îl privesc confuză pe Clyde dar acesta râde cu pofta.
     - Sa înțeleg că Sam a dat deja raportul? Întreabă el râzând.
     - Și încă unul foarte detaliat. Răspunde domnul McLyn.
     - Nu mă așteptam la mai puțin din partea ei.
     - Noah, Bradly, veniți să mă ajutați să aduc ceva din mașină. Clyde și tu. Spuse tatăl său.
     În timp ce băieții sunt la mașină eu și doamna McLyn intram in casa.
     - V-ar placea o cafea sau un ceai cu gheata?
     - Un ceai ar fi perfect pentru căldura asta. Fără sa ști că nu trebuie sa fi așa formala, draga mea. Suntem oameni simpli nu de vita nobila.
     - Îmi pare rău, așa am fost învățată să vorbesc.
     - Orice învăț are și dezvat. Spun aceasta râzând.
     Ușa se deschide brusc și băieții intra încărcați cu pungi și cutii de cadouri.
     - Aveți nevoie de ajutor?
     - Da, cred că de armata, iubito. Ce Dumnezeu ai luat, mama?
     - Cate ceva micuț acolo pentru fiecare.
     - Nu trebuia să vă deranjați, sincer. Mulțumim mult de tot.
     - Nu e nici o problema, draga mea. Asta nu e deranj.
     După ce termină băieții de descărcat mașină ne strângem in sufragerie cu cate ceva de băut în mana.
     - Draga mea, știu ce înseamnă să o iei de la zero, sa nu ai nimic. Eu și Paul când ne-am hotărât să ne căsătorim nu am avut nimic, nici măcar sprijinul familiilor noastre. Am dormit pe străzi și pe unde apucam dar nu ne-am lăsat doborâți de nimic. Cu cât era mai frig afara cu atât ne strângeam mai tare in brațe. Deci știm cu e sa fiți la început, mai ales cu doi copii. Așa că ceva micuț acolo de trebuință in jurul casei nu strica.
     - Mulțumesc mult de tot. Spun cu lacrimi în ochi imbratisand-o pe femeia mărunțică de lângă mine. M-ați lăsat fără cuvinte, sincer.
     - Cu drag, a fost plăcerea noastra. Haideți copii, nu sunteți curioși de cadouri? Fugiți la despachetat.
     Muntele de jucării primite de copii riscă să ajungă la tavan că cat de multe sunt.
     - Mami, mami, Uite. Avem scuturi și săbii la fel. Spune Bradly venind spre mine.
     - Foarte drăguț, puiule, dar aveți grijă să nu va loviți cu ele, da?
     - Da, o sa avem.
     - Mă bucur sa vad că nu faceți diferente intre copii. Spune domnul Paul.
     - De ce am face? Sunt copii noștri amândoi. Noah nu este doar al Victoriei sau Bradly doar al meu. Sunt amândoi comorile noastre. Spune Clyde punandu-si brațul pe umerii mei și strangandu-ma. Asa-i, iubito?
     - Normal. Amândoi vor crește stiind că au o mama și un tată care ii iubesc necondiționat. Până la urmă nu sângele ne face o familie ci iubirea. Spun la rândul meu zâmbind.
     După amiaza a trecut repede cu râsete, distracție, mâncare și voie bună. Seara înainte să plece doamna McLyn ma tras în casă intr-o camera mai retrasă sa vorbim.
     - Uite, draga mea. Spune intinzandu-mi o sacoșă imensa de cadou. Știu că poate o sa ti de para deplasat să îți dăruiesc eu așa ceva dar sper să îți placă și să te folosești de ele.
     Deschid timid punga și spre surprinderea mea e plina de rochițe de noapte elegante și fine din dantela, satin sau mătase.
     - Știu că poate acum nu se mai poarta astea dar știu că soțul meu adora sa mă vadă în astfel de rochițe când eram tânără și la cat seamănă Clyde cu tatăl lui mai mult că sigur și lui îi vor placea.
     - Îi vor placea cu siguranță, mulțumesc frumos. Și mie îmi place să port rochițe noaptea, nici nu cred că am altfel de pijamale in casa. Spun zâmbind.
     - Mă bucur atunci. Sa va fie cu folos.
     Seara de termina intr-un final pe la 10. Băieții deja dorm duși la cat au alergat iar Clyde este la dus încercând să scoată mirosul de fum de pe el.
     Eu sunt in dormitorul nostru așteptând că al meu cavaler să își termine băița și să vină lângă mine in pat. Am decis sa port in noaptea asta una din rochițele de la doamna Mary, sper sa ii placa și lui la fel de mult pe cât îmi place mie. Rochiță e din mătase neagră, lungă până în pământ, cu o despicătură pe piciorul drept până aproape de sold cu detalii din dantela in zona sânilor.
     E superbă, abea aștept să văd cum va reacționa Clyde când o va vedea.