Astăzi am venit la școală pentru prima dată după acel incident. Se pare că clasa a fost puțin renovată,dar e aproape la fel cum a fost.
Profesorul am înțeles că încă este în spital fiind intoxicat. Iar prima lecție o am cu el,ceea ce înseamnă că nu o fac.
Stăteam în bancă cu Camelia,iar Suho stătea pe banca,și discutam.
Camelia- Deci asta e istoria ta...
Alice- Dap,de necrezut,nu?
Suho- Mie milă de tine.
Alice- Eh,deja ce a fost a fost,acum mă bucur că sunt împreună cu voi și ne simțim bine! Spun zâmbind.
Camelia- Și ești și împreună cu Jungkook! Spune ea aproape țipând.
Alice- Șșșș! Taci! Nu vreau sa mai știe cineva înafara de voi. Spun punandui mâna la gură.
Camelia- Bine, scuze!
Peste 3 luni:
Eram in living alaturi de Jungkook și Taehyung. Ei lucrau la calculatoarele lor,iar eu stăteam și mă uitam la ei, așteptând Jungkook sa se desconcentreze de acolo și să-și amintească că trebuie să mă ducă și pe mine la școală că mai am puțin și întârzii.
Alice-Alo! Jungkook! Eu întârzii!
Jungkook- Of scumpă, ia-ți un taxi ceva,am mult de muncă,sorry!
Alice- Vroiam să mă lași singura și independenta da nici chiar așa... Dar ok,mă descurc.
Dap,Jungkook în sfârșit mă lasă singura pe stradă. De vreo luna c-am așa,până la urmă tot l-am convis eu...greu,dar a mers până la urmă.
Jungkook- Sa ai grijă și vezi sa nu întârzii la ore,te iubesc! Spune el văzând că deja plec.
Alice- Da,da. Și eu te iubesc! Ii spun ieșind pe ușă.
Așa deci,am ieșit în fața casei și am intrat în aplicația unde puteam să-mi comand un taxi.
Îmi arată că peste 15 minute va fi aici,dar lecția se începe în mai puțin de 10 minute. Off,se pare că întârzii azi la prima oră. Și o mai am și cu directorul!
Super Alice, ești cea mai bravo fată ever! Ai văzut că ăștia nu au de gând să te ducă azi la școală,trebuia să te pornești mai devreme!
Oricum,degeaba mă cert,nu mai am altă soluție deja.
Se pare taxi-ul a apărut mai devreme cu 2 minute. M-am urcat în el și i-am spus destinația.
Stăteam la semafor deja de 8 minute incontinu. Era trafic de dimineață. Noroc mai mare nu puteam să am!
Mă uitam pe geam,vedeam cum mașinile din partea opusă stăteau și ele în trafic.
Tot pe partea aia,era o mașină albă frumoasă,care mi-a atras atenția,așa că am început să o analizez,nu că aș fi eu mare specialista in mașini,doar ii analizez frumusețea,sa spun așa.
M-am oprit la șoferul mașinii... îmi părea foarte cunoscut. Mă uit mai atent la el,și îl observ...
Nu cred! Cum a ajuns el pe aici?! Ce caută aici?! Oare...a venit după mine..?
După mult timp...îl văd pe...
Jungkook pov:
Stăteam cu Taehyung și lucram la calculatoare pentru firmă. Hă,pe cine păcălesc eu,doar așa am stat până a plecat Alice. Azi trebuia să ne întâlnim cu băieții aici,și dacă îi spuneam că azi nu o duc eu la școală,avea să îmi pună o sută și o mie de întrebări,așa că am ales această metodă.
Pe Taehyung deja îl știe,așa că l-am chemat mai devreme sa pară mai credibil,chiar daca acesta nu muncește cu mine.
Îmi era frica de întrebare :" De ce Taehyung e aici și lucrează cu tine la calculator daca el nu e angajat?"
Dar se pare că nu a întrebat. Noroc pe mine.
I-am chemat azi,acum,aici pentru că vreau sa vorbesc cu ei,legat de Alice. Vreau să-i spun tot adevărul. Nu mă mai pot ascunde atât. Nu mai vreau sa o mint.
Alice pov:
După mult timp... îl văd pe Namjoon...
Încă mai țin minte cum îl cheamă. No să-l uit niciodată și o să-l urăsc toată viața.
Și nu doar pe el,ci și pe Seokjin, Hoseok... Chiar și pe acel Yoongi,care nu a știut să aibă grijă de mine așa cum trebuie. Din cauza lui am ajuns la Hoseok și acesta și-a bătut joc de bine. Dar,ii și mulțumesc pentru ceea ce ma învățat...dar oricum îl urăsc. Jimin...cel care a știut pe mâna cu-i mă lasă,cel care a știut tot ce mi se întâmplă dar nu a luat măsuri,nu a făcut nici o schimbare.
De unde știu? I-am auzit vorbind la telefon. Aveam impresia că tot ce se întâmpla în acea casă era pregătit din timp,cu mult timp înainte să ajung eu in casa aia.
Da,oricum plângeam după el, știind că mi-a fost bine înainte să apară Taehyung.
Și pe Taehyung îl urăsc,pentru tot ce mi-a făcut! Pentru nopțile nedormite,pentru durerea provocata,pentru tot disconfortul pe care l-am avut alături de el! Îl urăsc!
Jungkook...el e singurul pe care nu-l urăsc, ci din contră,îl iubesc. Chiar daca la început am crezut că mă va trata ca pe o cârpă,el ma ajutat. Chiar ma și înscris la o școală. La școală în care se află și Camelia. Sincer,asta pare puțin ciudat,dar nu vreau să-i dau mare atenție...poate e doar o coincidență.
Am ajuns la școală și am alergat până în clasă. Am bătut la ușa iar în momentul în care am deschis-o a și sunat la pauză,super,ce sa zic.
Director- Se pare că domnișoara Kim și-a făcut într-un sfârșit apariția. De ce așa târziu?! Spune aproape strigând la mine.
Alice- Era trafic...
Director- Și de ce nu te-ai trezit mai devreme?!
Alice- Păi nu e că nu m-am trezit..doar că... Dar, stați puțin,de unde avea să știu eu că e trafic?!
Director- Cum îndrăznești să-mi răspunzi baza înapoi,având în vedere că ai mai și întârziat?! Detenție!
Alice- Poftim?! Am avut un motiv că am întârziat! Nu e că am vrut eu!!
Director- Pai daca taceai și nu îmi răspundeai asa de urât poate treceam cu vedere,dar,ghinionul tău că ai gura mare! La revedere!
Și a plecat fara sa mai apuc săi spun ceva. Wow...
O sa ii scriu de acum lui Jungkook că am detenție,sa nu își facă griji ca o sa vin mai târziu acasă.
Am mers la banca mea,acolo unde mi-au apărut și Camelia cu Suho.
Camelia- Daca taceai filozof rămâneai.
Suho- Are dreptate.
Alice- Mi-am dat seama...
După detenție:
Daca mai stăteam o secundă acolo muream!
Era asa un miros urât și băieți transpirați abia ieșiți de la sport. Doamne... Nu mai vreau sa merg acolo niciodată!
L-am sunat pe Jungkook și i-am zis sa vina să mă ia, dar acesta mi-a zis sa vin pe jos,cică nu ar avea timp și mă aștepta acasă.
Serios? Atât de ocupat e incat nu are timp de mine?
Eh, îl înțeleg...oarecum.
Acasă:
Am intrat pe ușa de la intrare,iar în living se auzea vocea lui Jungkook.
Alice- Am ajuns acasă! Mamă,deci efectiv nu mai vreau sa merg vreodată la detenție,am simțit că mor acolo! Aveam impresia că timpul s-a oprit. Ii spun eu in timp ce îmi dau jos geaca și mi-o pun în dulap,iar mergând spre living acolo unde era el îi spun. Dar ghici pe cine am văzut astăzi când eram în taxi și mergeam spre școală. Pe unul din băieții care ma răpit,pe Nam...Spun și mă opresc, rămânând șocată de ceea ce tocmai am vedeam. Pe ei...pe cei 7. Ce caută ei aici?!
Hey ribeata! Scuze că postez atât de rar! Dar am un blocaj la scris de vreo 2 luni. Nu am idee de unde și de ce...
Sper să mă înțelegeți! Ne revedem in capitolul următor, byee!💜