Pășesc spre părinții mei care mă așteaptă zâmbind. Când ajung, îngenunchez în fața lor, plecând capul. Tata i-a coroana de pe perna ținută de mama.
-Juri să îți aperi oamenii și să iei cele mai corecte decizii?
-Jur.
Tata îmi așează coroana pe cap și îmi întinde mâinile ca să mă ajute.
-Am așteptat mult, mult timp ca tu să te ridici mai puternică ca niciodată și să accepți o astfel de responsabilitate.
-Suntem mândri de tine, draga mea, spune mama.
Mă ridic și mă întorc spre oamenii din sală.
-Trăiască regina! strigă Derek.
-Trăiască regina! strigă părinții mei și ai lui Damian.
-Trăiască regina! li se alătură și ceilalți.
-Ești pregătită pentru dans, draga mea? întreabă tata așezându-și o mână pe umărul meu.
Mă răsucesc spre el.
-Nu știu ce să zic, tată...
-Eu cred că te vei răzgândi când te vei întoarce, spune râzând.
Derutată m-am întors cu fața spre invitați, iar atunci îl văd pe Damian.
-Îmi acorzi acest dans? întreabă zâmbind cuceritor.
-Desigur, spun luându-l de mână.
Mă conduce în mijlocul sălii și își așează mâna pe talia mea, trăgându-mă mai aproape de el.
Strânsoarea lui s-a întețit.
-Ești frumoasă ca un înger, șoptește.
-Mulțumesc. Și tu arăți minunat.
Mă învârte o dată și apoi mă lipește din nou de el.
-Crezi?
-Nu cred. Sunt sigură de asta.
Râde și mă privește în ochi.
-Nu am mai văzut niciodată o regină atât de frumoasă.
-Ăă...
-Șhht, spune apropiindu-și buzele de urechea mea. Nu e nevoie să spui nimic.
După ce dansul se încheie, iar invitații revin la discuțiile lor, mă îndrept spre locul în care se află prietenele mele, Leo, Derek și Nicholas.
-Regina mea, spune Leo sărutându-mi mâna.
-Ești foarte frumoasă, surioară.
-Mulțumesc, Nicholas.
-Vei fi o regină extraordinară, spune Derek oferindu-mi o îmbrățișare.
Privesc în jur.
-Unde e Damian? Credeam că vine după mine.
Nimeni nu a apucat să-mi răspundă căci un mârâit puternic s-a auzit în spatele meu. Mă răsucesc spre el și atunci văd felul în care mă privește. Ochii lui mortali și verzi mă privesc. E furios...
-Nimeni nu o atinge în afară de mine, a spus îndreptându-și privirea ucigătoare către Derek.
Îl prind de braț.
-Damian, liniștește-te.
Mă ia de mână și mă trage după el până când ieșim din sala de bal. După ce se asigură că nu îl vede nimeni, mă aruncă pe umăr și merge grăbit spre dormitor. Pentru cineva care nu își amintește de mine, știe să mă arunce pe un umăr cum făcea în trecut.
-Lasă-mă! Pune-mă jos!
Trântește ușa în urma lui și o încuie, iar apoi mă așează pe podea și își dă sacoul jos.
Fac câțiva pași în spate ca să păstrez distanța față de el.
-Oprește-te. Nu te mai îndepărta de mine, spune mârâind.
Continui să bat în retragere până când picioarele mi se lovesc de lateralul patului.
-Nu mai ai unde să fugi.
Mirosul lui puternic îmi umple nările. Nu părea să se deranjeze să fie blând. Am fost luată prin surprindere când s-a aruncat asupra mea, trântindu-mă pe pat. M-a imobilizat, greutatea lui strivindu-mă. Picioarele îmi atârnau pe marginea patului.
Ochii lui s-au întunecat. Nu am mai văzut niciodată culoarea asta la el și pot să jur că se luptă să se stăpânească.
-Te-am prins, spune apropiindu-și fața și mai mult de a mea.
-Lasă-mă! spun zbătându-mă sub el.
-Îmi place că încerci să lupți. Păcat că nu ai nicio șansă în fața unui alpha.
Am început să mă mișc sub el, dar în zadar. Avea dreptate. Nu mă puteam pune cu el...nu când mirosul lui și amintirile noastre îmi inundă simțurile.
-Lasă-mă!
Abia am terminat de vobit când m-a prins de umeri și m-a lipit și mai tare de saltea, apoi și-a așezat mâinile de o parte și de alta a capului meu. Am simțit cum îmi mângâie părul.
-Acum...acum, Merliah. Nu mă scoate din sărite. Nu vrei să mă vezi furios, spune, tonul lui calmându-se pe măsură ce fața lui se apropie de gâtul meu.
Am încercat să-l împing de pe mine, dar nu funcționa. M-a prins în capcana lui. Mirosul său mă înconjoară, făcându-mi și ultimul strop de rațiune să zboare pe fereastră. Mâna lui stângă coboară și mă prinde de talie.
Căldura atingerii lui trece cu ușurință prin materialul rochiei și un fior îmi străbate întreg corpul.
-Miroși atât de bine, murmură lângă gâtul meu, coborându-și încet nasul pe pielea mea. Acum, fața lui e îngropată în scobitura umărului încercând să inhaleze mirosul meu.
A lăsat să-i scape un mârâit de plăcere.
-Lasă-mă, șoptesc.
-Nu vezi că sunt ocupat? Murmură, buzele lui trasând linii fierbinți pe pielea mea.
Mi se taie respirația la atingerea lui.
-Ești atât de dulce, șoptește în urechea mea. Cine ar fi crezut că o vrăjitoare este atât de dulce?
Mi-am lăsat ochii să își schimbe culoarea în roșu aprins.
-Dă-te jos! am spus pe un ton poruncitor.
Își ridică privirea și se uită în ochii mei, iar asta îi determină pe lui se schimbe în roșu. Când un alăha le poruncește celorlalți vârcolaci, aceștia se supun, iar ochii lor se schimbă, arătându-i unui alpha ce e vârcolacul din fața lui.
-Ești vârcolac, și nu unul oarecare, ești un alpha.
-Dă-mi drumul.
-Folosește legătura. Spune-le că nu ne mai întoarcem, să nu ne caute.
-Lasă-mă!
-Nu, șoptește, apropiindu-și fața de a mea. Nu o să te las niciodată.
Buzele lui le-au mângâiat pe ale mele o dată, apoi de două ori. Mâna lui m-a ținut pe loc și m-a îndemnat să deschid gura, tachinându-mi marginea buzelor. Căldura a trecut prin mine, făcându-mi mușchii să se încordeze când mi-a mângâiat cu limba cerul gurii. A suspinat din adâncul sufletului.
Damian nu doar săruta. El degusta. Devora. Promitea plăcere cu buzele și arăta cu limba ce fel de lucruri urmau. Băiatul ăsta putea da lecții de sărutat. Transforma sărutul într-o operă de artă.
Afară a început să plouă, picăturile izbindu-se de fereastra dormitorului. Ploua ușor cu stropi mici. M-a sorbit din priviri câteva secunde, apoi buzele lui au coborât, arzându-mi chipul, apoi așternându-se pe ale mele. Ne-am trezit într-un sărut lung și senzual, plin de căldură.
Se dă jos de pe mine fără să întrerupă sărutul. Își strecoară mâna pe spatele meu și mă ajută să mă ridic, făcându-mă să-l urmez până când se așează cu spatele pe mormanul de perne.
Mă prinde de talie și mă ridică, punându-mă peste el. M-a așezat astfel încât a creat o deschizătură care îi dădea libertatea de a-mi lăsa săruturi fierbinți pe gât. Coboară încet spre scobitura umărului. Trage încet mâneca detașabilă, urmând traseul cu buzele până când o dă jos și o aruncă pe podea, apoi trece la următorul braț și procedează la fel. După ce termină, revine asupra buzelor. Bucuria se vedea prin gesturile lui, punându-și mâinile împrejurul corpului, trăgându-mă ușor mai aproape de el.
-Poate nu îți stârnesc atât de mult interes precum îmi stârnești tu mie, șopti cu căldură în voce. Poate nu mă dorești la fel de mult cât te doresc eu. Poate nu sunt în mintea ta în fiecare secundă, așa cum tu ești prezentă în fiecare gând al meu. Poate nu ești dependentă de mine așa cum sunt eu de tine, spune îngrijorat, aplecându-se spre mine. Dar poate ar trebui să ne bucurăm de clipa asta, șopti împreunându-și buzele cu ale mele, într-un sărut ce părea a nu avea final.
Un suspin i se rostogolește pe buze, înainte să se desprindă de mine.
-Uită-te la mine, șoptește. Uită-te la mine și spune-mi că nu te gândești la mine. Sau că nu îți dorești să fim doar noi, tu și eu la final, să rămânem împreună. Tu ai pus stăpânire pe sufletul meu din prima clipă în care te-am văzut. Mi-ai luat inima. Nu știu cum ai reușit, dar ai făcut-o.
Își așează palma pe chipul meu și simt ceva. Îl prind de mână și văd verigheta.
-Nu...nu ai dat-o jos?
Se uită la mâinile noastre, apoi privește atent la inelele mele și al lui.
-Verigheta?
-Da, șoptesc. Verigheta.
-Leo a zis ceva cum că sunt căsătorit...dar nu știu cu cine, sau dacă e adevărat.
-Ești, șoptesc.
-Știi cu cine? întreabă ridicând o sprânceană.
-Cu mine. Dă-ți verigheta jos, o să-ți arăt.
Face cum îi spun și mi-o întinde.
-Numele noastre sunt gravate în interiorul ei...și între ele este o inimioară.
Dau jos verigheta mea și îi arăt.
-Sunt căsătorit cu tine, șoptește. Ești soția mea. Ce neașteptat.
-Da.
Își pune verigheta, după o ia pe a mea din mână și mi-o așează pe deget, apoi îmi sărută mâna și o duce în dreptul inimii lui.
-Nu aș putea niciodată să îți uit chipul...Cum aș putea să uit că ești soția mea?
-Mai ții minte vrăjitoarea? Înainte să moară, a aruncat o vrajă asupra ta...Voia să mă facă să sufăr, așa că ți-a blocat toate amintirile cu noi...au rămas doar cele cu familia ta. Am reușit să rup vraja care punea stăpânire pe inima ta, dar nu ți-am putut aduce amintirile înapoi.
-M-am purtat ca un nesimțit cu tine...și totuși, tu ai avut grijă de mine. Îmi pare atât de rău.
-Nu, nu ai de ce. E în regulă...
-Jase...Jase e fiul meu?
-Da.
-Am un copil minunat și sunt căsătorit cu cea mai frumoasă femeie din lume, un alfa, și o regină foarte puternică. Ești regina mea. Frumoasa mea regină, șoptește șî îmi dă coroana jos, apoi o așează pe noptieră.
Mă trage la pieptul lui și îmi înconjoară talia cu brațele, strângându-mă tare, ca și cum s-ar teme că cineva m-ar putea lua de lângă el. Îmi așez obrazul în scobitura umărului său.
-Dormi, șoptește. Nu plec nicăieri, frumoasa mea. Mi-aș fi dorit să fac dragoste cu tine, dar vreau să fac asta când îmi voi aminti totul.
-Înțeleg. Măcar lasă-mă să fac ceva.
-Ce?
Rostesc o vrajă și acum sunt îmbrăcată într-o pereche de pantaloni scurți și un tricou, iar el poartă doar o pereche de pantaloni scurți.
-Perfect, șoptește și mă strânge la pieptul său.
Mă sărută ușor pe păr. Am mai stat așa câteva minute, apoi am adormit.