Dulce răzbunare

~Luna sângerie~

Damian

Eram înconjurat de vampiri. Tipii ăștia se apropiau de mine în același timp...La naiba, nici forma mea de vârcolac nu m-ar ajuta prea mult în această situație...Le-ar ușura munca, așa că rămân în forma de jumătate om, jumătate vârcolac.

Cu coada ochiului le văd pe Morgana, Danica și Sabrina cum luptă împotriva Corvinei...Fir-ar să fie! Nu o să mai reziste mult în fața puterilor ei. Unde ești, iubito?

Dintr-odată, luna și cerul au devenit roșii. Ce naiba se întâmplă? Vampirii din jurul meu au zburat într-o clipită. Alți vampiri au venit spre mine, iar ceva a lovit între mine și ei.

-Alea au fost cumva fulgere? întreabă Leo apărând lângă mine.

Arunc o privire în jurul meu și nu văd pe nimeni, dar când mă uit în spatele meu, văd pe cineva în depărtare. Nu îi pot distinge chipul, doar silueta.

Îmi îndrept atenția spre locul din care a venit fulgerul. Cine era acea persoană? Dintr-o dată, silueta apare în dreapta mea și atunci văd cine era.

Dacă nu ar fi avut lănțișoarele la gât și brățara de pe braț, probabil că ar fi arătat ca un demon venit din al cincilea cer al iadului cu ochii luându-i foc.

Era furioasă. Foarte furioasă. Se îndreaptă cu pași mari spre locul în care se află Corvina.

-La o parte! strigă către vrăjitoare, iar ele dispar din calea ei.

-Merliah! urlă vrăjitoarea.

Aruncă un alt fulger spre ea și cade la pământ. Continuă să își folosească puterile ca să își protejeze prietenii. Pășește calmă spre ea.

-Cine e fata aia? întreabă unul din oamenii lui Michael.

-Cineva cu adevarat remarcabilă, spune vampirul.

-O cunoști?

-Să spunem că merită recunoștința noastră.

-Vrăjitoarea...știi cine e?

-Da.

-O cunosc? Te rog, răspunde-mi sincer.

-Da. Va avea grijă de noi toți.

-Nu mă îndoiesc. Mă bucur că acum e aici și ne ajută.