Dulce răzbunare

~Mesaj către regină~

Merliah

S-ar frânge inima mamei tale dacă ar știi soarta fiicei sale.

Privesc în jur. Cine a spus asta?

S-ar frânge inima mamei tale dacă ar știi soarta fiicei sale.

Ce vrea să însemne asta?

S-ar frânge inima mamei tale dacă ar știi soarta fiicei sale.

Vocea asta...am mai auzit-o undeva. Încerc să-mi amintesc unde, dar atunci, aud o altă voce.

Merliah.

Merliah.

Urmez vocea care mă cheamă.

Merliah.

Găsesc un bătrân stând lângă fântâna din mijlocul grădinii.

-Cine ești? întreb.

-Tot ce contează e că ne-am întâlnit. Am fost bântuit de clipa asta mulți ani. A început cu mult timp înainte să te naști tu, Merliah...I-am așteptat sosirea cu durere în suflet. Deși tot regatul înflorește, semințele distrugerii sale sunt plantate. Profeții vorbesc despre un blestem. Blestemul tău.

-Blestemul meu?

-Ar fi bine să te temi de el, căci te urmează ca o fantomă în noapte. Dacă nu acționezi degrabă, nici măcar tu nu poți schimba ciclul nesfârșit al sorții sale.

A atins apa cu mâna, și am zărit un mic tatuaj. Voiam să îl întreb ce înseamnă, dar atenția mi-a fost captată de altceva...apa din fântâna. În fața ochilor mi s-au derulat imagini. Imagini îngrozitoare. O bătălie, mult sânge și foarte multe victime.

-Corbul se va lupta cu dragonul pe câmpul cu verdeață.

-Ce?

Ridic privirea să mă uit la bătrân, dar acesta dispăruse.

-Drago! strig speriată.

-S-a întâmplat ceva? întreabă aterizând lângă mine.

-Am întâlnit un bătrân. Un bătrân care avea un semn ciudat...trei spirale mici și negre, pe încheietura mâinii. Trei spirale unite de un cerc auriu.

-Un proroc druid. Unde l-ai întâlnit?

-Lângă fântână. M-a avertizat despre blestemul meu.

-Blestem?

-Apoi, mi-a arătat o bătălie. Una cumplită. Damian lupta pentru supraviețuire. L-am văzut rănit, l-am văzut căzând.

-Puterea de profeție a unui druid n-are egal. Nici Marile Preotese nu-i egalează.

-Bătălia asta chiar va avea loc?

-Nu știu, tânără vrăjitoare, dar un lucru e sigur. Nu a fost o întâlnire întâmplătoare.

-Să-i ascult avertismentul?

-Au fost vremuri când vorbele unui druid erau considerate un dar.

-Atunci, de ce par o povară?

-Un om înțelept nu se sperie de cunoștințe. El le folosește pentru a se lăsa îndrumat.

-Cum?

-Asta doar tu decizi. Dar ține minte, druidul te-a ales cu un motiv. Acum, mai mult ca niciodată, doar tu poți să-i oferi siguranță prințului.

Dau din cap și îl privesc cum zboară.

Corbul se va lupta cu dragonul pe câmpul cu verdeață.