Dulce răzbunare

~M-ai uitat~

Merliah

În ochii lui observ ceva schimbat.

-Ești bine? îl întreb.

-Cine ești?

-Damian...

-De unde știi cum mă cheamă? Cine ești? Stai departe de mine! spune târându-se departe de mine.

Doare...inima mea se face bucățele la auzul acestor cuvinte.

-Damian, sunt eu, Merliah.

Se uită la mine și apoi la trupul Corvinei.

-Vrăjitoarea...Vrăjitoarea a fost învinsă.

-Da, eu am învins-o.

-Ce tot spui?

-Am învins-o pe vrăjitoare.

-Femeia care a învins-o era vrăjitoare.

-Eu am fost, șoptesc.

-Nu fi ridicolă. E o prostie. De ce spui asta?

-Eu...sunt vrăjitoare. Am puteri magice. Și le folosesc în slujba ta. Doar pentru tine.

-Merliah, ai zis că te cheamă? Nu ești vrăjitoare. Aș fi știut. Sunt vârcolac, simțeam dacă erai...

-Uite! îl întrerup.

Din flăcările focului de lângă noi fac să apară forma unui dragon.

-Lasă-mă, spune.

-Damian...

-M-ai auzit. Lasă-mă!

Leo vine spre noi.

-Ce se întâmplă? Damian, ce e în neregulă cu tine?

-Cu mine? Ea a venit la mine! Nici nu o cunosc! Cine e femeia asta? Ia-o de aici! Leo, nu vreau să o văd!

Îi fac semn cumnatului meu să plece, iar eu încerc să vorbesc cu Damian, dar e în zadar.

-Vreo schimbare? întreabă Leo întorcându-se.

-Nu.

-Lasă-mă pe mine să văd ce pot face.

-Asta e tot? Vrei să aștept?

Dă încet din cap și se uită la fratele lui.

Plec iar el deschide ochii și îl privește pe Leo.