Merliah
Damian mă sărută zgomotos pe creștetul capului, spunându-mi cât de mult mă iubește, iar eu îi ascult bătăile inimii, care erau o melodie cunoscută doar de mine. Câteva minute mai târziu, soțul meu a deschis ochii și procedaz și eu la fel, fiind învaluiți în lumina dimineții. Mai aveam câteva ore până când ne vom reuni cu prietenii noștrii, dar puteam să profităm de timpul rămas.
Îl las pe Damian să se ducă primul la baie, iar eu mai zăbovesc în pat. Dar se pare că el avea alte planuri și-și lasă mâinile reci pe pulpele mele dezvelite și apoi pe spatele meu.
-Aaaaargh! Rece! Rece! Rece! mă plâng și mă răsucesc cu fața în sus, aruncând o pernă în direcția lui. Să nu mai faci asta niciodata! îl cert.
Damian aruncă perna înapoi în pat, direct în capul meu și apoi țâșni din cameră, alergând pe scări. Pe chipul meu apăru un zâmbet sincer, nu îmi mai puteam ascunde fericirea prea mult. Așa că am coborât din pat, l-am aranjat, punând cuvertura peste așternuturi, apoi m-am dus la baie, m-am spălat pe dinți și mi-am pieptănat părul. Îmbrac un halat satinat peste tricoul și pantalonii scurți din mătase și mă alătur soțului meu, coborând în bucătărie. Luasem totuși un plic din locul în care l-am ascuns. L-am găsit pe Damian turnând cafea în cani și lapte cu cacao pentru Jase. Făra alte introduceri îi strecor plicul pe sub nas, făcându-l astfel atent. Radiam de fericire și voiam să îi împărtășesc și lui acest secret. Nu îl mai puteam ține doar pentru mine.
Tocmai pregătea cacao cu lapte și bezele pentru Jase când mă duc în spatele lui și îi vâr sub nas un plic alb.
Lasă ultimele două bezele să cadă în cană, vărsând puțin conținut pe lângă și șterse cu degetul marginea cănii. Se linse pe degete și luă plicul din mâna mea.
-Ce e aici? Cererea de divorț? Credeam că suntem fericiți împreună! glumi el.
Pongo a început să latre, dând din coadă fericit.
Damian se întoarse cu fața la mine și fu întâmpinat de bucurie în cea mai pură stare a ei.
-Oook, nu e cerere de divorț. Atunci ce e?
-Ceva ce am aflat de curând.
-Da? Și ce ai aflat tu între timp, de îți râde toată fața?
Știu că își dorește la fel de mult ca mine și nu mai puteam să îl chinui.
-Deschide-l.
Desfăcu plicul străduindu-se să nu îl facă bucățele ca să ajungă mai repede la rezultat.
Reuși într-un final să elibereze foaia albă din plic și o desfășură în față, curios. Ochii i se opriră pe rezultatul analizelor mele și îi puteam auzi cum inima i-o ia la goană. Îl citi de alte 10 ori ca să fie sigur că e într-adevar acolo și împături foaia la loc.
-Ești însărcinată? întrebă în șoaptă. Ești însărcinată, spuse ceva mai tare, acum ca o realizare. Ești însărcinată! aproape că strigă în bucătărie.
Se lasă în genunchi în fața mea și își lipi fruntea de burtica mea.
-Ai întârziat puțin, nu-i așa? i se adresă râzând și se apucă să o sărute peste material.
Leo, care ajunsese puțin mai devreme și intră în recunoaștere ne găsi în bucătărie în spatele mesei. Damian sta în genunchi scoțând zgomote ca și cum ar fi lins ceva, iar eu stăteam în picioare în fața lui.
-Oh, Dumnezeule! făcu el și se întoarse repede cu spatele. Ce naiba faceți acolo?
Se gândi mai bine.
-Nu, nici să nu vă gândiți să îmi răspundeți. E opt dimineața, oameni buni. Nici nu am apucat să îmi beau cafeaua.
-Nu e ceea ce crezi, Leo.
-NU? întreabă întorcându-se spre noi.
Râd și îi întind foaia. El o ia fără să stea pe gânduri și citește repede ce scrie în ea.
-Ești...
Se uită când la mine când la hârtie de parcă ar urmări un meci de tenis.
-E-e adevărat?
Dau încet din cap.
-Mișcă, îi spune fratelui său, făcându-i semn să se dea mai încolo.
Leo sare peste masă și se oprește lângă mine. Mă ia în brațe și mă ridică până când tălpile mele nu mai ating podeaua.
-Ești însărcinată! spune învârtindu-mă. Dumnezeule! Suntem însărcinați!
-Suntem însărcinați? întreabă Damian ridicând o sprânceană, dar Leo nu îl bagă în seamă.
-O să fiu unchi! O să fiu unchi!
Ușa se deschide și în prag apare fratele meu, iar Pongo aleargă să îl întâmpine.
-Leo, te-ai drogat cumva? Te aud strigând de afară...
-O să fiu unchi! strigă, uitându-se la el fără să îmi dea drumul.
Din câteva mișcări, Nicholas ajunge lângă noi, iar Leo mă așează pe podea.
-CE?
-DA!
Nicholas mă ia în brațe și mă sărută pe creștet.
-Voi fi unchi? întreabă cu ochii în lacrimi.
Dau încet din cap și îi șterg lacrimile de pe obraz.
-Dumnezeule! Voi fi unchi!
Derek, Adam, Morgana și Luna intră și ei pe ușă.
-Ce e cu strigătele astea? întreabă Derek scărpinându-l după urechi pe Pongo.
-Băieți, vă auziți urlând de la kilometri, spune Adam.
-Iubita mea este însărcinată! spune tare Damian.
Derek și Adam fac ochii mari, uimiți.
-Felicitări, spun cei doi oferindu-mi o îmbrățișare, iar apoi îi strâng mâna lui Damian.
Derek se așează la masă.
-Părinții voștri știu?
-Încă nu.
În acel moment, mama a intrat pe ușă urmată de tata, Jase și părinții lui Damian. Mă îndrept spre locul în care se află.
-Radiezi în dimineața asta. Am ratat ceva? întreabă tata zâmbind.
-Absolut nimic, spun sărutându-l pe obraz.
Am rămas în spatele tuturor și îmi strecor brațul pe după cel al tatălui meu. Mă mai privește încă o dată, apoi am scos porumbelul pe gură. Chipul i s-a luminat dintr-o dată și mă ia în brațe.
-Când aveai de gând să ne spune-ți?! întrebă el curios.
Radia de fericire.
-Ariana ai auzit?! își întrebă soția care se afla puțin mai în față alături de mama lui Damian. Era în culmea fericirii.
-Ce?
-Vom fi din nou bunici!
Părinții noști zâmbesc larg de bucurie.
-Serios? întreabă mama.
-Da, spun tare.
Părinții lui Damian mă trag într-o îmbrățișare de familie.
-Oh, scumpo! Nu ai idee cât de fericiți suntem să auzim că vom mai avea un nepoțel! Sau poate o nepoțică, spune Athena.
-Ne bucurăm pentru voi, dragilor, spune Christopher. Ești o mamă extraordinară.
-Vrei să spui că eu nu sunt un tată bun? întreabă Damian zâmbind în timp ce ridică o sprânceană.
-Oh, fiule, dacă te ocupai tu de Jase, spune bătându-l pe umăr, ți-ar fi semănat mai mult.
-Ce vrei să spui?
-Făceai numai tâmpenii când erai mic. Mă bucur că Jase nu a moștenit asta de la tine și că seamănă foarte mult cu Merliah.
-Hei, eram un copil model!
Christopher râde zgomotos.
-Siiigur, fiule. Mai ții minte fereastra pe care ai spart-o când te jucai cu mingea de fotbal în biroul meu? Sau când mi-ai ciopârțit aproape toate cămășile? Să nu uităm de tăiatul pantalonilor. Când ai spart chiuveta urcându-te cu picioarele în ea.
-A, nu...Acela am fost eu, mărturisește Leo.
-Îmi amintesc. Nici cu tine nu îmi e frică, spune arătând cu degetul spre celălalt fiu al lui. Să vedem, tu și fratele tău ați folosit un marker permanent și mi-ați desenat o mustață. N-am reușit să o șterg câtuși de puțin. Am fost nevoit să merg la o întâlnire foarte importantă cu ceilalți alfa în acea zi...m-am prezentat în sală de consiliu cu o mustață desenată pe toată fața.
Nu m-am mai putut abține, m-a bufnit râsul când l-am auzit.
-Ai fost o pacoste de mic, spun, iar el îmi aruncă o privire urâtă care m-a făcut să râd și mai tare.
-Merliah, scumpo, țin să îți reamintesc că te-ai căsătorit cu un idiot, spune Leo. Încă te mai poți răzgândi, fugi și găsește-ți adevărata dragoste, drăguță! Lasă-l pe idiotul ăsta! Ascultă-mă, altfel îți va distruge toată casa.
-Foarte amuzant, Leo, spune Damian trecându-și brațul după gâtul meu.
-Damian este un idiot, spune Leo, dar idiotul te iubește.
Am deschis gura să zic ceva, dar el mi-a luat-o înainte.
-Da, știu că te-a respins și te-a rănit din prima clipă în care v-ați întâlnit, dar e bărbat și e un prost. Hei, eu pot să recunosc. Facem multe tâmpenii. Damian a avut mulți demoni de înfruntat. Nu sunt în locul lui, dar îți pot spune cu mâna pe inimă că te iubește. Pentru el, tu și Jase sunteți mai presus decât orice altceva pe acest pământ. Iar acum, familia vostră se va mări, iar el va avea încă un motiv în plus să lupte împotriva tuturor pentru ca voi să fiți fericiți și în siguranță.
-Cu toate că ea i-a salvat dosul de nenumărate ori, spune Nicholas.
-Așa e. Merliah e o adevărată războinică. Ești foarte norocos, frățioare. Zeița Selene ți-a oferit o Luna foarte frumoasă, minunată și inteligentă.
Jase aleargă spre mine și îmi cuprinde picioarele cu brațele lui micuțe.
-Mami, mami, ce este o Luna?
-Îți voi explica atunci când vei crește.
-Dar vreau să știu!
Damian zâmbește și își ia fiul în brațe.
-Mai știi ce suntem noi?
-Vârcolaci.
-Exact. Dar știi cine e Selene?
-Da, Zeița Lunii.
-Bravo. Îți voi spune o poveste acum.
-Bine.
Ne așezăm la masă, iar Damian îl ține în poală pe Jase. Îi pune cana cu ciocolată caldă în față ca să îi fie mai ușor să ajungă la ea.