Merliah
Mă uit în ochii lui și deodată mă privește altfel.
-Ești bine?
-Voiam să fiu persoana care îți umblă prin minte de fiecare dată când te trezești, dar și când pui capul pe pernă, dar se pare că tu ești cea care îmi acaparează gândurile în fiecare secundă. Voiam să fiu acea persoană pentru care vei lupta indiferent de orice și chiar sunt. Voiam să mă iubești așa cum te iubesc eu, din toată inima, dar, să fiu al naibii, tu mă iubești cu fiecare părticică din inima ta...Tu știi cât de mult te vreau lângă mine? Vreau să fii lângă mine și să-mi spui că totul va fi bine. Te vreau acum, aici, pentru totdeauna. Te-am găsit din întâmplare, dar acum ești tot ce am nevoie. Ești fata care a intrat foarte ușor în inima mea și vei sta acolo pentru mult timp. Tu poți să îmi alungi toate gândurile care mă frământă. Poți să stingi orice durere din sufletul meu, aprinzând un foc de iubire care îmi topește inima. Tu ești cea care mă face să iubesc. M-ai făcut să înțeleg că iubirea este cel mai scump cadou pe care i-l poți oferi unui om. Din dragostea noastră s-a născut Jase...
-Ți-ai amintit...ți-ai amintit de mine, șoptesc.
-Cum aș putea să te uit, iubito? Puteam să te pierd. Ce naiba, chiar puteam să te pierd. Și dacă nu aș mai fi avut șansa asta, de a sta de vorbă cu tine, așa cum fac în clipa asta, dacă mi-ai fi fost luată și-aș fi pierdut ocazia să-mi petrec zilele cu tine, să fiu cu tine, să te iubesc, nu mi-aș fi iertat-o niciodată. Așa că, știi ce, Merliah, o să las deoparte toate vrăjelile acum...Eu tot trebuie să îți spun ce am de spus, și n-o să regret că ți le-am spus. Trebuie să-ți spun că te iubesc, Merliah. Vorbesc serios. Pe bune. Iubesc felul în care gândești, chiar dacă e al naibii de enervant uneori, dar chiar și așa, tot e drăguț. Îți iubesc curajul. Îți iubesc zâmbetul, vocea. Sunt atât de multe lucruri pe care le iubesc la tine, încât știu că te iubesc pe tine. Și mie îmi e frică. În unele momente mă întreb ce merit, dar suntem împreună. Lasă-mă să te iubesc. Riscă și lasă-mă să te iubesc, îndrogostește-te de mine și, iubito, o să-ți fiu mereu aproape să te susțin. Vom trece împreună prin toate, regina mea.
-Și eu te iubesc.
S-a mișcat, coborându-și gura spre a mea.
-Tot ceea ce trebuie să spui e că mă iubești. Atât și nimic mai mult.
Am râs, iar zâmbetul i s-a lățit.
-Te iubesc, Damian. Te iubesc. Te...
El m-a întrerupt cu ajutorul gurii, iar în sărutul lui n-a mai existat nici urmă de blândețe. A fost un sărut apăsat, mistuitor. Sărutul lui mă ardea, mă revendica.
-Se spune că dacă nu ești pregătit să îți dai inima, atunci înseamnă că nu ești îndrăgostit cu adevărat. Eu am capitulat, iubito. Inima mea e a ta. Poți să o frângi. Poți să o rupi în mii de bucățele. Fă ce vrei cu ea, dar nu mă mai părăsi niciodată.
-Nu o voi face, Damian.
-Promiți?
-Promit.
-Ești o adevărată regină, una pe care orice rege ar dori-o.
-Regele meu.
-Datoria mea nu va fi față de un regat, de pământ sau de tron. Tu ești familia mea. Voi fi mereu alături de tine și doar de tine. Și dacă asta nu e ceea ce fac regii...atunci nu vreau să fiu rege, șoptește.
Îl sărut pe obraz
-Încă n-am uitat de cealaltă promisiune, murmură pe buzele mele.
Îmi cuprinde talia cu brațul și mă trage mai aproape de el.
-Sper că nici tu nu ai uitat.
-Cum aș putea?
-Ușa e tot încuiată, nu?
Dau ușor din cap a încuviințare.
S-a uitat fix în ochii mei pentru câteva secunde, m-a îmbrățișat, apoi mi-a luat fața între palmele sale reci și mi-a șoptit:
-Știi că te iubesc, da?
-Știu.
În această dimineață m-am ținut de promisiunea pe care i-am făcut-o. A sosit ziua ca noi să încercăm să avem un alt copil.
Ca de fiecare dată, Damian a fost tandru și nu s-a grăbit deloc, savurând fiecare clipă.
Am coborât în bucătărie, iar ceilalți erau deja acolo. Ne așezăm la masă, iar Leo zâmbește larg.
-Radiați amândoi în dimineața asta și cred că știu de ce.
Damian își dă ochii peste cap.
-Era imposibil să nu spui tu ceva.
-Ha ha.
Mă ridic de pe scaun și îi pregătesc lui Jase ciocolata caldă.
-Maiestate, nu trebuia să vă ridicați.
-Ella e în regulă. Mă descurc să fac o ciocolată caldă. Nu trebuie să îți bați capul cu toate astea. Haide, spun luând-o de mână și trăgând-o spre masă.
-Maiestate...
-Merliah, spun și îi fac semn să se așeze.
-Nu ar trebui...
-Ba da.
-Nu, nu ar trebui.
-Ba da, insist.
Se așează timidă pe scaun. Iau o farfurie din dulap și îi pun mâncare pe ea, apoi îi așez farfuria în față.
-Haide, te rog.
-Merliah...
-Ella, mă cunoști de foarte mulți ani, știi că nu renunț așa ușor.
Cedează și aprobă ușor din cap.
-Așa, spun și mă întorc spre aragaz.
Torn apa fierbinte în cană și amestec, caut tacâmurile în sertar și mă întorc la masă. Îi pun Ellei tacâmurile și îi întind cana aburindă lui Damian pe care o așează în fața lui Jase.
-Ai grijă, e fierbinte, îi spune și îi ciufulește părul.
Jase râde și îl privește în ochi pe tatăl său. Damian zâmbește la rândul lui și mă prinde de mâna ca în următoarea clipă să mă tragă în poala lui. Îmi cuprinde talia cu brațele și mă sărută pe obraz.
-Deci și-a amintit, spune Leo. Chiar mă întrebam când o vei face. Nu poți uita o frumusețe ca ea.
-Normal că mi-am amintit de ea.
Mă uit la Derek.
-Spune-mi ce s-a întâmplat în seara respectivă după ce a murit Corvina.
-Restul vampirilor au fugit, iar printre ei se numără și Jackson.
De asta mă și temeam.
-Deci războiul dintre ființele supranaturale nu se va încheia. Jackson va încerca să se răzbune într-o zi.
-Iar noi vom fi pregătiți, spune Derek.
-Jackson a acționat datorită Corvinei. Nu știm dacă o va face din nou. A pierdut foarte mulți oameni, știe că nu se poate măsura cu noi, continuă Damian.
-Dar ne poate vâna unul câte unul. Nu știm ce aliați are Jackson.
-Merliah are dreptate, spune Derek așezând paharul pe masă. Nu trebuie să lăsăm garda jos. Nimeni nu părăsește castelul neînsoțit.
Damian mă stârnge de talie.
-Hei, iubito, ai căzut pe gânduri. Ești bine?
-Da. Poate că ar trebui să abordăm problema altfel.
-Ce vrei să spui?
-Nu voi răspunde răului cu rău. S-a vărsat destul sânge în ultimii ani. Mai întâi Antonio și familia lui, apoi Michael și Miranda, iar acum Corvina și vampirii. Nu vreau să se repete iar aceeași greșală. Dacă Jackson e isteț, va accepta un armistițiu. Nu vreau să mai moară și alți oameni nevinovați. Și bănuiesc că nici el nu vrea. Există o posibilitate ca vrăjitoarea să îl fi forțat să facă ceva ce nu vrea cu adevărat. Nu avem de unde să știm dacă a acționat de bunăvoie sau a fost silit.
-Ce vei face? întreabă îngrijorat Nicholas.
-Tu ce crezi?
-Nu te duci singură în cuibul ăla plin de vampiri!
-De acord cu fratele tău. Nu te las să faci asta de una singură. De multe ori era cât pe aici să te pierd.
-Mă...
-Da, da, știu că te descurci, dar nu te las singură. Merg cu tine și punct.
-Vin și eu, spune Leo. Vreau să văd cum îi salvezi fundul fratelui meu așa cum faci mereu.
Toți am izbucnit în râs.
-Tati, tati! Îmi spui o poveste?
-Poveste? La ora asta?
-Da, da.
-Sigur că tatăl tău îți va spune o poveste, râd și Damian ridică o sprânceană.
-Ura, ura!
-Am să-ți spun o poveste. Povestea unui prinț și a disperării cu care își căuta iubita.
-Are un final fericit?
-Vom afla împreună. Cântecul mamei tale e adevărat. O fată frumoasă a fost adormită. Era fiica regelui.
-Deci și ea e prințesă?
Damian îmi face cu ochiul.
-Exact. Legenda spune că o vrajitoare a adormit-o fără veste. Toată lumea credea că e doar o poveste. Dar e adevărată. Frumoasa adormită putea fi trezită doar de sărutul iubirii adevărate. Un tânăr curajos a dus-o departe de aici. De mult de ea el s-a îndrăgostit și o iubește ș-acum. Prințul a auzit despre frumoasa prințesă și a căutat-o în lung și în lat până când, într-un final a găsit-o. S-a îndrăgostit de ea fără să știe cum arată. Dar vrăjitoarea cea rea vrea să o prindă pe Frumoasa adormită, are un plan malefic. A aflat despre prințul care plănuia să o trezească, așa că a încercat să îl oprească.
Damian a continuat să îi povestească lui Jase despre Frumoasa Adormită, iar el era foarte captivat.
-Vrăjitoarea cea rea a fost învinsă de prinț și de prietenii lui?
-Da, iar apoi prințul a trezit-o pe prințesă cu un sărut și au trăit fericiți până la adânc bătrâneți.
După ce ne schimbăm și îl las pe Jase în grija părinților mei, mă îndrept spre casa în care locuiește Jackson. Când ajungem în fața porților clădirii, mai mulți vampiri ne înconjoară.
-Ce caută vârcolacii pe teritoriul nostru.
-Vreau să vorbesc cu Jackson.
-Plecați! Altfel o să vă mâncăm pe voi la micul dejun.
-Iar eu ți-am spus că vreau să vorbesc cu Jackson. Nu plec de aici până nu îl văd pe vampir.
Unul dintre ei s-a aruncat asupra mea, dar mi-am folosit puterile magice pentru a-l opri, iar acum corpul lui plutește deasupra noastră.
-Lăsați-i să intre! strigă Jackson.
Vampirii deschid larg porțile și ne invită înăuntru. După ce Damian, Leo, Nicholas, Derek și Adam intră, îl las jos pe vampir.
-Ce cauți aici?
-Am venit să facem pace.
-Ce te face să crezi că vrea să fac pace cu tine?
-A curs destul sânge, Jackson, ești conștient de asta. Ai experimentat pe pielea ta. Corvina a acționat orbită de furie, dar tu nu ești așa. Știu că te vei gândi la asta și vei lua decizia corectă.
-Mi-ai ucis tatăl.
-Nu am vrut, iar tu știi asta. Tatăl tău nu m-ar fi ascultat niciodată. El a fost primul care a încercat să mă omoare.
-Minți! urlă apropiindu-se de mine.
-Nu, spun calmă. După ce am plecat de la palatul Consiliului alături de Damian, tatăl tău și-a pus oamenii să ne răpească și a complotat cu Miranda împotriva noastră. A încercat să ne omoare pe amândoi, dar nu a reușit. Iar atunci când am adus toate obiectele care dovedeau că eu sunt adevăratul alfa, el și vrăjitoarea deja au plănuit să scape de mine. Știi că nu te mint.
Oftez fără să îmi iau ochii de la el.
-Invoc dreptul la o luptă în doi. Doi reprezentanți care să rezolve disputa.
-De ce aș face asta? De ce ți-aș oferi favoarea asta?
-A curs destul sânge. Multe vieți vor fi cruțate.
-Care sunt termenii?
-Dacă învinge omul meu, vei fi de acord cu armistițiul. De azi, va fi pace între noi.
-Și dacă învinge al meu?
-Poți duce la bun sfârșit ceea ce tatăl tău nu a reușit.
-Foarte bine, spune și îi face semn unui tânăr să se apropie. Logan e cel care va lupta împotriva omului tău. Pe cine alegi?
-Eu voi lupta împotriva lui. Nu voi lăsa pe altcineva să o facă.
-Cum dorești, spune. Logan, nu arăta milă.
Vampirul face un pas spre mine, iar eu iau poziția de luptă. Nu îi las nicio deschizătură care i-ar permite să mă poată ataca. Lupta a început, și trebuie să recunosc că vampirul este puternic. Când a încercat să mă lovească, l-am blocat și l-am pus la pământ. Puteam să îl omor, dar în loc să fac asta, i-am întins mâna, iar el a acceptat-o.
-De ce nu l-ai ucis?
-Ți-am zis. A curs destul sânge.
-E ceva special la tine.
-Deci? întreb întinzându-i mâna. Pace?
-Ai cuvântul meu, spune strângându-mi mâna.
După ne întoarcem la castel.
-Nu trebuia să lași garda jos, mă ceartă Leo.
-Chiar și așa, nu ar fi avut nicio șansă în fața ei. Merliah e mult mai precaută de cât credeți voi, spune Damian.
Își așează mâna pe spatele meu și mă conduce spre intrarea în bucătărie. Pongo coboară scările în grabă și se oprește la picioarele mele.
-Hei băiete, spun mângâinu-l după ureche. Îți e foame?
Latră de câteva ori și se îndreaptă glonț spre bucătărie. Aproape că se ciocnește de Ella.
Se uită la ea cu ochii de cățeluș și se pare că funcționează pentru că femeia îi aruncă o feliuță de șuncă, iar el o înfulecă într-o secundă.
-Chiar ai încredere în vampir? întreabă soțul meu.
-Nu. I-am auzit bătăile inimii tare și clar. Jackson minte. Nu va ataca acum, dar o va face într-o zi. Nu renunță la răzbunare.
-Și ce vom face?
-Vom aștepta.
~După o săptămână~
-Nu îmi vine să cred că se întâmplă una ca asta, spune Damian strângându-mă de mână.
-Trebuia să sosească și ziua încoronării tale. Mi-ar fi plăcut să fim încoronați în aceași zi, dar...
-E în regulă, iubito.
-Ești pregătit să intri?
Îmi sărută mâna și îmi face cu ochiul.
-Sunt pregătit pentru orice atâta timp cât tu îmi ești alături.
Zâmbesc și ne îndreptăm spre sală.
-Vreau aceeași lume ca și tine, una mai bună. Și singurul mod să o facem este împreună. Facem lucruri mai bune când acționăm ca unul, când avem încredere în noi, ca egali. Asta nu e doar încoronarea unui rege, ci încoronarea unui rege și a unei regine. Regina mea.
Intrăm în sala tronului, iar tatăl lui Damian privea în față, așteptându-și fiul. Soțul meu pășește spre el și înghenunchiază în fața lui. După ce Regele Christopher îi așează coroana pe cap, Damian se ridică și se întoarce cu fața spre mulțime.
-Trăiască Regele!
Damian îmi întinde mâna iar eu accept. Acum stau în stânga lui, cu fața spre oameni.
-Trăiască Regina!
Toată lumea aplaudă, iar apoi strigă:
-Fie-vă domnia lungă!
-Regele meu.
-Regina mea.