Merliah
Am urcat în jeep și am ieșit pe porțile castelului.
-Ești bine? întreabă Morgana
-Da. De ce?
-Nu poți minții, spune Luna. Îți e frică, nu-i așa? Te temi că nu vei reuși...
Oftez și dau din cap.
-Acum nu ne vom bate capul cu asta, trebuie să vă alegeți o rochie.
Conduc până la un magazin și după ce parchez mașina, intrăm. Clopoțelul sună, iar o față cunoscută ne întâmpină cu un zâmbet larg, cald și sincer.
-Alexis, spun zâmbind, îmbrățișând-o.
-Prințesă Merliah!
-De câte ori să îți spun, e doar Merliah. Ele sunt prietenele mele, Morgana...
-Încântată, spune Morgana.
-Și Luna.
-Bună.
-Plăcerea e de partea mea. Cu ce vă pot ajuta?
-Fetelor, Alexis e cea mai talentată croitoreasă pe care o cunosc. Rochiile ei sunt minunate. Sper că veți găsi ceva ce vă place.
-Vă pot ajuta. Ce sărbătorim azi?
Fetele se uită la mine.
-Oh...În seara asta are loc încoronarea mea, șoptesc privindu-mi picioarele.
-Dumnezeule! strigă entuziasmată. Vei fi regină!
Aruncă o privire la fete apoi la mine.
-Nu se bucură, le spune. De ce nu se bucură?
Morgana și Luna se uită una la alta.
-Oh, spune Alexis. Nu te-ai răzgândit, nu-i așa.
-Nu, șoptesc.
-Merliah ești cel mai puternic alpha din câți au existat. Ești un lider extraordinar. Ești frumoasă, înțeleaptă și curajoasă. Ai dat dovadă de toate calitățile necesare pentru a fi o regină minunată și extraordinară. Ai încredere în tine, Merliah. Știu că ai trecut prin multe situații dificile, și îți este frică și te înțeleg, dar noi avem încredere în tine. Tu nu ai nevoie de o coroană pentru a ne dovedi că ești cineva, tu deja ne-ai dovedit că ești o regină capabilă să ne apere și să ne ajute. Tu te-ai aventurat în necunoscut, ai luptat pentru noi, ți-ai pus viața în pericol pentru noi toți fără să te gândești de două ori...Tu ești cea pe care o vrem ca regină.
Îi zâmbesc timidă.
-Mulțumesc, Alexis, apreciez. Crezi că ne poți ajuta să alegem rochiile potrivite?
-Credeam că nu mă mai întrebi, spune ducându-se la ușă și încuind-o. Urmați-mă, spune și ne face semn.
Ne conduce spre cabinele de probă.
-Merliah, Luna, luați loc pe canapea, vă rog. Morgana, stai puțin în picioare.
Alexis o privește atentă din cap până în picioare și zâmbește.
-O să mă întorc imediat cu câteva rochii pentru tine, Morgana.
După câteva minute se întoarce cu un braț plin de haine. Ridică câte o rochie pe rând și o așează pe trupul ei. Strâmbă din nas și ia o altă rochie, și încă una și încă una. Apoi o sclipire apare în ochii ei. Se îndreaptă cu pași hotărâți spre o rochie aflată în spatele ei și se întoarce cu o rochie pe brațe și o pereche de sandale.
-Asta, asta e rochia ta, spune. Probeaz-o.
Morgana ia rochia și intră în cabină. După câteva minute iasă. Purta o rochie lungă, albastră precum culoarea ochilor ei. Era din bucăți de voal suprapuse, ce îi lasă umerii dezgoliți și îi dădea un aer aristocratic, iar în talie era prinsă cu o curea argintie. Poartă o pereche de sandale argintii, cu berete subțiri pe picior și face o piruetă.
-Arăți minunat, spun. Și deja știu cum să îți aranjez aranjez părul, ce machiaj și ce bijuterii ți se potrivesc cu ținuta asta.
Morgana roșește și zâmbește timidă.
-Mulțumesc. Îți mulțumesc și ție Alexis. Ești foarte talentată. Ador rochia.
-Mă bucur. E rândul tău, spune întinzând mâna spre Luna, iar ea se ridică în picioare și face câțiva pași în față.
După ce Alexis o analizează, se întoarce cu o rochie aurie și o pereche de sandale care se asortează cu rochia.
După ce se îmbracă, Luna pășește spre noi și face o piruetă.
-Arăți ca Bell din Frumoasa și Bestia în rochia asta, spune Morgana.
-Ești minunată, spun.
-Asta datorită lui Alexis, spune și o îmbățișează. Mulțumesc.
-Cu plăcere. Acum urmezi tu. Să vedem...Ai purtat rochii negre, verzi, roșii, spune apucându-mă de mână.
Mă ridic în picioare și o las să mă privească.
-Cel mai bine ți s-ar potrivi o rochie verde, dar totuși, aș vrea să încerci o rochie crem. Știu că obișnuiești să te machiezi foarte puțin și că îți plac hainele cât mai simple, dar...spune și pleacă.
Mă uit la ea cum caută printre rochii. Se întoarce cu o rochie pe brațe.
-Cred că asta va arăta minunat pe tine și cred că îți va plăcea. E o rochie din tulle, cu o crăpătură care îți lasă la iveală piciorul stâng. E fără bretele, iar mânecile sunt detașabile. Dacă nu îți plac, le poți da jos. E cât se poate de simplă.
Îmi întinde o pereche de sandale negre.
Intru în cabina de probă și trag rochia pe mine și mânecile. După ce închid fermoarul, mă încalț și ies.
-Uau, spune Morgana. Ești...ești foarte frumoasă.
-Ești perfectă, adaugă Luna.
-Ești superbă, spune Alexis zâmbind larg.
Luna mă privește atentă și cred că tocmai ia venit o idee.
-Pot să modific ceva?
-Desigur, spune Alexis.
Luna își folosește puterile magice pe mine. Din loc în loc, pe rochie apar diferite detalii la baza ei, apoi pe mâneci, iar la final pe talie.
-Fire de aur? întreabă Morgana.
-Da.
-Îmi place, spun. Alexis, sper că vei veni diseară.
-Nu aș lipsi pentru nimic în lume de la încoronarea ta.
-Mulțumesc.
-Eu ar trebui să îți mulțumesc. Dacă nu erai tu, eu nu eram aici. Ai avut încredere în mine și în talentul meu. Acum că am terminat cu rochiile, ce ziceți să trecem la bijuterii, apoi machiaj și coafuri?
-Nu știu, scumpo. Mai e până la bal. Apropo, începe la ora opt.
-Am înțeles, spune. Atunci ne vede la opt.
După ce așează rochiile și pantofii în pungi separate, îi întind banii, iar ea dă din cap.
-Nu e nevoie.
-Ba da, este. Te rog, acceptă-i.
-Accept banii doar pe rochiile Morganei și Lunei.
-Nu, vei lua banii pe toate trei.
-Nu. Rochia e un cadou din partea mea.
-Alexis...
-Te rog, Merliah.
Oftez și îi dau banii. Îmi întinde plasele și ne conduce până la jeep. După ce urcăm în mașină, Alexis se întoarce în magazin.
Scot banii din buzunar și rostesc o vrajă.
-Eram sigură că nu vei renunța așa ușor, spune Luna. Au ajuns lângă restul banilor, nu?
-Exact. Alexis muncește foarte mult la o rochie. Pune suflet în tot ceea ce face. Nu pot să iau banii pe care îi merită. Nu va știi niciodată că i-am plătit rochia.
Când am ajuns la castel, am urcat în domitor și am lăsat plasa cu rochia și pantofii în dressing, iar următoarele ore le-am petrecut ajutându-i să organizeze sala de bal.
La ora șase fix, am urcat în cameră, am făcut un duș rapid și m-am îmbrăcat în rochia de la Alexis. După câteva minute, fetele și-au făcut apariția în camera mea. Amândouă arătau fabulos. Au încuiat ușa în urma lor.
-Ca să ne asigurăm că Damian nu va intra. Vrem să ne asigurăm că nu te va vedea îmbrăcată așa. Va fi plăcut surprins când vei coborî.
Morganei i-am prins părul într-un coc lejer, scoțându-i câteva fire de păr pentru a părea neglijent. Am machiat-o puțin și am folosit un ruj roșu pentru buze.
Lunei i-am împletit părul, iar pentru buzele ei am ales un ruj cât mai apropiat de buzele ei.
-Mulțumim, acum e rândul nostru să te ajutăm să te pregătești.
Luna s-a ridicat de pe scaun și și-a pus mâinile pe umerii mei făcându-mă astfel să iau loc. A luat trusa de machiaj și s-a așezat în fața mea. Morgana a scos un ondulator din dulap și s-a apucat să îmi facă părul. Apreciez că doar l-a ondulat și l-a lăsat să cadă pe spate.
Purtam aceeași pereche de cercei simpli, în formă de semilună, la fel ca lănțișorul meu. În plus, aveam și lănțișorul cu pandantivul în formă de dragon și brățara de la Selene.
Ținuta era completată de inelul de logodnă și verigheta pe care nu le-am scos niciodată de când m-am căsătorit cu Damian.
Mă bucur că Luna nu a pus prea mult machiaj și a ales un ruj care avea aceeași nuanță ca buzele mele, iar Morgana mi-a lăsat părul pe spate ca să nu am probleme cu coroana.
După ce au terminat, au zâmbit larg.
-Ești perfectă, spune Luna.
-Haide, lumea te așteaptă.
Mă ridic de pe scaun și ieșim pe hol.
-Merliah! strigă o voce cunoscută și mă răsucesc spre persoana respectivă.
-Derek!
Prietenul meu mă strânge în brațe.
-Ești foarte frumoasă. Dă-mi voie să te conduc, spune și îmi oferă brațul lui, iar eu îl accept.
-Mulțumesc, Derek.
-Sunt foarte mândru de tine.
Dau încet din cap și zâmbesc timidă.
-Va trebui să vorbim despre ce s-a întâmplat, spun.
-Te referi la lupta cu vrăjitoarea?
-Da. Ar fi trebuit să vorbim atunci, dar...
-E în regulă, Merliah. Nu te gândi la asta acum. Vom discuta despre asta altă dată. Acum trebuie să te concentrezi pe prezent.
Intru în sala de bal alături de el. Toți se opresc din vorbit și fac un culoar, uitându-se la mine cu zâmbetele pe buze.
Derek mă însoțește câțiva pași, iar apoi îmi dă drumul, lăsându-mă să continui singură.