Damian
Nu ne mai aflăm în Pădurea Fermecată. Acum castelele noastre sunt unul lângă celălalt. Mă uit la Leo și ceilalți.
-Sunteți toți în regulă?
-Da, spune. Voi?
-Suntem bine.
-Nu ne vor putea da de urmă, spune Drago. Poate că e o vrăjitoare puternică, dar nici măcar magia ei nu se compară cu cea a unui dragon. Nu are multe cunoștiințe despre magia din perioada Vechii Religii.
Privesc la cerul înstelat.
-Dar unele dintre ele îi sunt de ajuns să lupte cu noi, spun. Nu mai avem mult timp la dispoziție...Ziua asta ne-o vom petrece încercând să găsim o cale de a o duce pe Merliah în Pădurea Fermecată fără să fim văzuți, iar mâine, când luna plină va răsări pe cer, trebuie să o ducem la lac.
Mă uit la ceilalți.
-Mergeți să vă odihniți. Vreau să fiți în cea mai bună formă când vom lupta împotriva Corvinei.
Doar Nicholas, Leo, Derek și Adam rămân, restul se duc în camerele lor.
-E valabil și pentru voi.
-Poate, dar noi nu ascultăm ordinele tale, spune Leo zâmbind. Ce zici dacă ne întâlnim toți în bucătărie, la micul dejun și încercăm să facem un plan ca să o ducem pe Merliah în pădure fără să atragem atenția asupra noastră?
Dau din cap. Leo mă bate pe spate și pleacă. La fel procedează și ceilalți. Mai stau câteva minute afară, apoi urc în cameră. După ce îmi sărut soția pe frunte, mă trântesc pe canapea și privesc absent pe geam.
O voi aduce înapoi cu orice preț. Nu pot trăi fără Merliah.