Corvina
Am ieșit pe balcon ca să iau o gură de aer și îl văd pe Jackson alergând mâncând pământul spre casă. Ies afară și mă opresc în grădină.
-Corvina, spune gâfâind.
-Ce mai e acum?
-Prințesa...Se pare că prințesa e în viață.
-Imposibil! strig la el, iar vampirul tresare. Nimeni nu poate scăpa de acel blestem. NIMENI!
Mă răsucesc pe călcâie și intru în casă cu pași apăsați. Mă opresc în mijlocul camerei de zi și mă întorc spre vampir.
-Ești sigur?
-Da, spune privind în pământ. L-am auzit pe Damian vorbind cu cineva. Nu m-am putut apropia prea mult de castel...oamenii lor m-ar fi putut simți imediat.
-Ce ai auzit mai exact? întreb țintuindu-l cu privirea.
-Vorbeau despre lacul din Pădurea Fermecată. Persoana cu care discuta, spunea că trebuie să o ducă pe prințesă la lac atunci când este lună plină. Apoi l-am auzit pe prințul Nicholas spunând că mai e puțin, iar sora lui se va întoarce.
-Imposibil! Nimeni nu se poate întoarce din morți.
-Se pare că ea reușește cumva.
-Atunci, noi o vom împiedica.
-Ce vom face?
-Mai întâi ne vom asigura că prințesa trăiește, apoi vom acționa.
-Nu poți intra în castel, sunt oameni peste tot. Nimeni nu intră și nimeni nu iasă.
-Mă voi deghiza. Nimeni nu va știi cine sunt.
-Nu îi poți păcăli așa ușor, Corvina...Mirosul tău de vrăjitoare te va da de gol.
-Nimeni nu știe cum arăt, o să fie ușor. Nu contează asta, nu voi ascunde faptul că sunt o vrăjitoare. Mă voi prezenta la castel și le voi spune că îmi caut un loc de muncă.