Damian
A doua zi mă trezesc și mă uit la frumoasa mea soție. Pot să jur că am vorbit cu ea, dar probabil a fost doar un vis pentru că ea încă stă întinsă în pat. Mă ridic de pe canapea, o sărut pe frunte și cobor în bucătărie.
-Ești bine? mă întreabă Nicholas privindu-mă îngrijorat.
Apuc spătarul scaunului, trag de el și mă așez la masă.
-Da, de ce?
-Arăți de parcă ai văzut o fantomă.
-Ce vrei să spui?
-Ești foarte palid. Sigur ești bine?
-Da. Chiar mă simt ca și cum am văzut o fantomă. Nu știu dacă a fost doar în imaginația mea sau a fost real...
-Bine, acum chiar mă sperii, amice, spune Nicholas arătând cu degetul spre mine.
-Cred că am văzut-o pe Merliah, șoptesc privind masa. Arăta la fel ca ea...Avea aceeași voce...totul părea atât de real.
-Ți-a zis ceva?
-Mi-a zis cum să o salvez.
De afară se aude zgomotul produs de niște aripi imense. Ieșim afară și ne întâlnim cu Drago.
-N-a fost un vis, tinere alfa. A fost Merliah. Prințesa s-a gândit să mă invoce ca să aud ceea ce îți spune, în cazul în care tu vei uita, eu să îmi amintesc.
Ascultă-mă cu atenție. Singura modalitate de a rupe blestemul este să mă duci în Pădurea Fermecată și să îmi așezi corpul în apele lacului. Doar ele mă pot aduce înapoi din lumea spiritelor. Du-mă acolo când este lună plină. Trebuie să te grăbești, Damian, dacă mai stau mult în acel tărâm, voi rămâne acolo pentru totdeauna. Spiritul meu va rămâne blocat acolo, iar viața se va scurge din corp.
-Lacul din Pădurea Fermecată, șoptesc.
Drago aprobă ușor din cap.
-Trebuie să o duci pe prințesă acolo. Dar trebuie să o duci atunci când e lună plină.
-Deci, mai avem de așteptat...
-Trei zile, Damian...Trei zile până la următoarea lună plină.
-Încă puțin și surioara mea se va întoarce, spune Nicholas.
Dragonul își ia zborul, iar noi ne întoarcem în castel. Trei zile...mai sunt trei zile. Abia aștept ca Merliah să se trezească și să fim din nou o familie fericită.