Nicholas
Damian intră val-vârtej în palat și urcă treptele cu sora mea în brațe.
Ceva nu pare în regulă, așa că mă duc după el. Când intru în camera lor, Merliah stă întinsă în pat, iar Damian o privește cu ochii îl lacrimi.
-Damian, șoptesc apropiindu-mă.
Mă uit peste umărul lui și o văd pe sora mea...
-Dumnezeule, ce s-a întâmplat?
Dar nu a zis nimic.
-Damian, ce dracu s-a întâmplat cu soră-mea?
-Cineva a tras cu o săgeată în mine, iar ea m-a apărat...
-Glumești? O săgeată nu i-ar face niciodată așa ceva.
-Obiectul respectiv a fost blestemat...un blestem mortal...Merliah a reușit să îi diminueze puterea, dar nu l-a putut rupe și...
-Șiii?
-A căzut într-un somn adânc precum moartea, din care nimeni nu o poate trezi.
-Vrei să spui că sora mea va rămâne așa pentru totdeauna? Întreb cu o voce ciudată.
La naiba, lacrimile amenință să pună stăpânire pe mine.
-Drago zicea că Merliah se va ridica din nou atunci când regatul va avea cea mai mare nevoie de ea. Dar nu voi sta cu mâinile în sân până se va întâmpla asta. Voi căuta o soluție de a o salva. O voi aduce înapoi.