Corvina
Privesc pe fereastra din vechiul birou al mamei. E primăvară, dar nu simt nicio bucurie, nici înainte nu o făceam, dar de câțiva ani, simt doar ură. Acest sentiment a crescut în inima mea și contiună să crească.
A venit vremea răzbunării. Am așteptat mult timp, dar acum a sosit și clipa asta. Va plăti pentru tot ceea ce ne-a făcut!
-Ești gata? întreb răsucindu-mă spre tânărul vampir.
-Da. Nu cred că există plăcere mai mare decât atunci când o să o călcăm în picioare. Tu ești sigură că vrei să faci asta?
-Jackson, asta e cea mai tâmpită întrebare pe care puteai să mi-o adresezi! urlu furioasă, iar el tresare. Nu ai idee de când tânjesc după răzbunare! O să-mi liniștesc sufletul când o să o văd că își dorește moartea. O să mă asigur că și ea o să simtă tot ce am simțit eu din cauza ei. O voi călca în picioare! O să mă joc cu fiecare slăbiciune a prințesei fără să își dea seama că eu sunt în spatele ei. Vreau să sufere încet. Îi voi vâna pe toți cei dragi ei.
Trag de sertarul biroului și scot o săgeată pe care i-o întind.
-Asigură-te că îl vei nimeri pe soțul ei.
-Nu voi da greș.
-Pentru binele tău, sper că nu.
-Da, Corvina.
-Când va ieși singur din castel, aruncă săgeata fără ezitare.
Înclină din cap și strânge obiectul în mână.
-Acum du-te!
Pleacă, iar eu mă trântesc pe scaun și mă uit pe geam.