Obscur - I. Lagune

18. deeper

Been thinking 'bout the little thing you said
Doesn't sink in, and you fought above my head
'Cause I'm scared, I can't lie
I don't feel the same inside
I can't decide if I have the heart to confess

And I don't think I'm ready to go in this heavy
I thought we would take it slow
And now you got that feelin'
You say that you mean it
But for me, I just don't know

- Deeper, Ella Eyre (Oflynn's Version)

*

Nu am fost niciodată mulțumită de mine sau de ceea ce am făcut vreodată. Ăsta e singurul lucru care ar trebui știut despre mine. În funcție de asta, te gândești dacă merită. Si nu merită.

Așchia nu sare departe de trunchi, nu-i așa? Probabil nu eram atât de departe de Adela sau de celelalte curve drama queens care nu fac altceva cu existența lor infamă decât să și-o irosească și să se plângă mai apoi pentru că, oricum sunt o dezamăgire. Măcar au tupeul să recunoască asta și e de apreciat. Eram pierdută și uitată într-o gaură neagră și infinită de vanitas vanitatum și mă simțeam din ce în ce mai irelevantă și nefolositoare. Vine un moment în viață în care trebuie să te gândești: Ce folos aduci tu lumii? Am 17 ani și îmi pun întrebări cu privire la sensul existenței de parcă aș avea 40 și mi-e frică să nu fac cancer la plămâni sau ovare. Parcă mă văd ocupându-mi timpul cu reviste de design de la Ikea de parcă îmi și permit să-mi iau un sertar în care să-mi bag vibratoarele pentru că sunt singură împreună cu pisica mea Achille și încă pretind că urăsc rasa masculină și nici de-a dracu nu îmi caut perechea. Dar o urăsc. Și întotdeauna mă gândesc oare cum ar fi tratată toată situația la nivel global. Toată rasa feminină să o ia razna și să pornească o întreagă revoluție împotriva sexului opus și să amenințe că nu le vor mai da pizdă, iar noi să ne împerechem unele cu altele și să râdem de ei când vor ajunge la stadiul terminal de ”bine, fute-mă în cur, poate o să fie mișto”, iar în timp ce clădirile se transformă în ruine, iar noi, femeile, călcăm pe cadavre, să avem și pe fundal Revolution de la Diplo și să fie atmosfera aia super badass și noi să purtăm haine provocatoare și sfâșiate și să avem pistoale în mâini și lunete-n spate. Și unde am ajunge cu asta? I-am chinui și mai apoi ce? Nu s-ar învăța minte niciunul. E ca și când ai acorda o a doua șansă unui căcat infidel care deja te-a fraierit. Nu o să se schimbe pentru că nu vrea să se schimbe. Te vrea și pe tine și pe restul, așa că face oricum numai ca să-i dai câteva secunde să te aibă. Pentru că înnebunește la gândul că te-ar putea pierde pentru că tu îl întreții și el are nevoie de venit gratuit și sex.

Cam asta fac eu. Sunt întrebată un lucru și aduc în discuție știrea zilei sau fac orice altceva ca să evit răspunsul. Și nu pentru că nu îl știu sau vreau să mi se acorde puțin timp ca să mă gândesc mai bine, așa că amân. Este pentru că mi-e rușine și răspunsul meu nu se compară cu al celorlalți. Și nu vreau să fiu privită strâmb și apoi aruncată în neant pentru că, asta e, nu aduc niciun folos lumii. Sunt doar o altă umbră a unui obiect nefolositor. E o mică neconcordanță aici. Se caută o întrebuințare unică și valoroasă a fiecăruia pentru lume, dar în același timp, nu poți fi diferit sau răspunde diferit, pentru că vei fi judecat. Pentru că răspunsul pe care îl vei da nu va fi cel așteptat. Și asta e, până la urmă. E adevărat. Societatea ne constrânge caracterele individuale și libertățile. Ni se impune să ne încadrăm într-un anumit tipar și ni se limitează drepturile morale prin adăugarea etichetelor și poziționarea în anumite categorii și stereotipuri bizare. Societatea ne vrea identici, incapabili și inapți, dar în același timp, vrea să fim noua generație care va schimba ceva și va scoate țara din criză și mocirlă. Și noi ce se presupune că ar trebui să facem? Să ne răzvrătim din toate punctele de vedere, da. Să ne irosim și să ne căutăm un scop în viață. Dar aici reapare întrebarea: Ce scop, dacă tu nu poți aduce nicio întrebuințare lumii? Ești nefolositor. Nu te pricepi la nimic și pur și simplu ești primitiv, un om al peșterii. Nu știi să vorbești corect, știi să înjuri de tot arborele genealogic, știi să fuți curve pentru că le plătești și sunt obligate, știi să fumezi de la 12 ani, știi că nu ești în stare și nici nu vrei să îți termini studiile și bum, omul contemporan, omul secolului 21, structura românului.