Obscur - I. Lagune

35. born to die

Don't make me sad, don't make me cry
Sometimes love is not enough and the road gets tough
I don't know why
Keep making me laugh,
Let's go get high
The road is long, we carry on
Try to have fun in the meantime

Come and take a walk on the wild side
Let me kiss you hard in the pouring rain
You like your girls insane
Choose your last words
This is the last time
Cause you and I, we were born to die  

- Born to die, Lana Del Rey (Gemini's Version)

*

Dacă mergi în camera aia din Plantelor 47, nu știu exact care, dar știu că are o saltea portocalie pe jos, vei ști că acolo s-a dezvirginat proasta de Ana când era beată muci. Cu Radu. Știam atâtea fete care s-au dezvirginat cu Radu. Aici, acolo, oriunde. Era un bun cetățean și le ajuta pe toate la nevoie. Ce să spun, hai să-i dăm cheia orașului. Nu reușeam să-l găsesc în seara asta. Scotocisem prin toate camerele, căutasem chiar și sub tălpile oamenilor. Mi-am plimbat mâinile pe toți pereții în speranța că se va agăța de degetele mele. L-am căutat în tablouri și în spatele lor, m-am uitat chiar în oglindă la chipul meu dezgustător în speranța că se va arăta în spatele meu. Într-un final, am mers în camera aia și mă simt proastă pentru că nu știu să-i spun altfel, dar era a doua oară când veneam aici și eram confuză. Am atins salteaua portocalie și jegoasă și atent, m-am uitat după pata Anei de sânge. M-am rugat ca Radu să fie acolo. Să iasă din băltuca aia roșie și să mă îmbățișeze. Fumasem iarbă, eram puțin dusă.

Îmi plăcea aici, totuși. Victor închiriase apartamentul pentru noaptea asta. Nu cred că era ceva special, doar avea iar o grămadă de bani și nu avea pe unde să-i arunce. Eu am profitat de ocazie ca să mă droghez și să îmbăt și să uit că sunt o ființă mizerabilă care o să ajungă în Iad. Sau poate urma să ajung la pușcărie pentru omucidere. Adela a aruncat copilul la ghenă, deci nu m-aș mira să-l găsească un vecin care să cheme poliția. Nu aveam chef să mă gândesc la asta acum. Stăteam pe un fotoliu, încercam să intru în atmosferă. Trebuia să recunosc, nu îmi plăcea în mod special muzica tehno, dar asta era la modă acum și asta asculta toată lumea. Nu puteam acum să mă duc la dj și să-i zic la ureche că eu vreau dubstep sau dnb pentru că dacă voiam asta, puteam să mă duc frumușel la arene cu toți pokemonii. Dar nici asta nu-mi mai plăcea. Gusturile mele în muzică erau împrăștiate rău. Aveam câte ceva din fiecare gen. Cred că și din manele. Aveam sub limbă un ecstasy și după ce l-am înghițit, muzica suna a ceva ce îmi plăcea sau poate pur și simplu începea să-mi placă. Habar n-am. Eu și muzica fără versuri nu ne putem interconecta. Probabil mi se părea. Oricum, orice aș fi simțit sau experimentat acum, era doar efectul Placebo. Mititca asta nu avea să-și facă efectul decât peste 20 de minute. Un puricel de fericire. O scamă de 80 lei pe care nu mi-aș fi aruncat banii niciodată. Dar când o primești de la Victor pe gratis, nu refuzi. Până la urmă, era calea spre fericire. Șase ore într-o lume mai bună. În Euforia. Voiam să trăiesc acolo pentru totdeauna. Cu Adela. Dar Adela era undeva mai departe, în mijloc, asigurându-se că toată lumea o vede cum dă pe gât sticla aia mare de Stalinskaya. Eu am râs știind că am varianta mică în buzunarul gecii care îmi era foarte largă și mi-o dăduse Victor pentru că tremuram. Frisoane. Febră. Amigdale umflate. Nas înfundat. Durere în gât. Cădere la pat. Febră 40. Salvarea. Injecție cu algocalmin, care îți fute buca și nu mai poți sta pe ea o săptămână de durere. Cam așa mergea treaba în cazul meu. Poate că ultima dată am reușit să opresc procesul cu un Coldrex, dar ce mă ține departe acum de o farmacie, e sticluța mea din buzunar. Sticluța... sticluța... cu... OTRAVĂ! Mi-am aprins o țigară, am început să dansez și eu și când m-am lovit puternic de Radu, tot universul meu s-a zdruncinat de parcă mă izbisem de un tir, dar nu zburasem la mama naibii, ci rămăsesem acolo, neclintită pentru că eram puternică. Cum îl recunoscusem atât de repede? Paco Racabanne 1 Million. Nu se dădea des cu parfumul ăsta. Aproape deloc. Dar știam că e al lui.