—Unde este tatăl meu? o întreb de data aceasta fără a mai fi întrerupt.

—Vă așteaptă în biroul său! își dă ochii peste cap oftând la indiferența mea.

O prind de braț, iar aceasta tresare la atingerea mea.

—În primul rând, dacă te mai văd o dată dându-ți ochii peste cap s-ar putea să rămâi fără ei. În al doilea rând, sper să fie ultima dată când mă întrebi ceva ce nu are legătură cu munca ta în această firmă.

Mă privește nervoasă, după care își trage mâna agitată.

O las să plece, iar eu intru în biroul tatălui meu. Îl văd stând pe balcon, foarte liniștit, întorcându-se atunci când îmi simte prezența.

—Am auzit că Stormy și-a terminat treaba. Cred că va veni în această seară la noi, spune bucuros așezându-se pe canapea.

—Hmm, nu știu ce să zic. Tocmai am văzut-o plecând cu Brayden.

Își ridică o sprânceană serios.

—Ăsta să fie motivul pentru care fata nu va veni diseară sau cearta de mai devreme?

Se pare că, Amber a ciripit deja.

—Nu știu!

—Marko, până la urmă ce vrei? Nu te mai juca cu fata aceasta. Nu merită să sufere din cauza nervilor tăi.

—În loc să îmi ții morală, mai bine ai suna-o să îi amintești că este invitată la cină, până la urmă o parte din vină ți se atribuie și ție. Tu ai vrut să plecăm în Istanbul atunci.

—Și tu ai acceptat.

—Da, fiindcă altă cale nu aveam să ajung la conducerea mafiei.

—Hmm, o voi suna. Dar te rog să ieși afară. O voi trimite pe Amber să te anunțe când am terminat.

—Nu e nevoie, îi atrag atenția. Mă duc să mă întâlnesc cu băieții acum.

—Atunci așteaptă telefonul meu.

Ies din birou și cobor jos în fața clădirii, mă urc în mașină și pornesc spre conacul nostru, unde nu am mai fost de foarte mult timp. Ne-am propus să facem o mică reuniune cu toții, ca în vremurile bune.

Parchez mașina lângă celelalte și observ că sunt singurul care mai lipsea. Deschis ușa și îi zăresc pe toți la masă, înafara de Eduard și Brianna. Când ne-am întâlnit prima dată, băieții mi-au spus că Eduard după plecarea mea și-a luat-o în cap și a încercat să facă unele schimbări. A ajuns să plece de bună voie când a văzut că băieții nu vor să mă înlocuiască. Am știut întotdeauna că dacă ar fi vreodată să plec, el va fi primul care își va dori să nu mă mai întorc. Îmi doresc, pentru binele lui, să nu îmi mai apară în față, altfel va avea de suportat consecințele.

—Bine ai revenit, mă salută fetele, care mă văd pentru prima dată după mult timp.

Se pare că ele au rămas în același format. Mă bucur că măcar ei au rămas împreună cu fetele lor. Mi-aș fi dorit să fie și Stormy aici.

MarkoUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum