Marko

Capitolul 22

,,Nu poți șterge o persoană din minte dacă este gravată în inima ta."

Buclele lungi atârnă greoi pe spate și simt cum fiecare șuviță se plimbă pe lângă mijlocul meu la fiecare mișcare. Termin rapid machiajul natural pe care mi l-am ales, urmând să mă îmbrac cu rochia pregătită de Marko, care stă așezată pe pat. Brunetul își pregătește părul în baie și pare mult mai agitat decât mine. Sper să decurgă bine cina din seara asta și să fac o impresie bună. Încerc să fiu calmă și să mă relaxez cât de mult pot, însă această cină nu doar că m-a luat prin surprindere ci mi-a dat și speranțe pentru simplul fapt că sunt prima femeie pe care Marko o va prezenta părinților săi. Acum nu mai am îndoieli. Nu am remușcări, nu am păcate. Vreau să înțeleg totul de la început. Viața nu are subtitrare, ori o înțelegi ori nu. Eu vreau să pornesc cu dreptul de data aceasta.

Îmbrac rochia și las materialul din satin să se așeze pe corp. Decolteul și crăpătura îndrăzneață a rochiei mă fac să mă inhibez atunci când brunetul iese din baie și își aruncă privirea spre mine. Zâmbetul pe care și-l atașează pe chip mă face doar să îi zâmbesc înapoi. E ciudat cum e în același timp şi puterea, dar şi slăbiciunea mea, cum reuşeşte să mă facă să mă simt cea mai bună, dar totuși câteodată îmi doresc să fiu mai bună doar pentru a îl face fericit. E sublim cum mă face fericită doar prin fericirea sa. Poate sună ciudat, dar vreau să-i mulţumesc că mă învață să iubesc aşa.

—Ești minunată, zise bărbatul în timp ce se apropie de mine. Puțin indecentă, dar în totalitate elegantă.

—Și cum pot schimba această indecență? îl întreb puțin rușinată.

—Nu trebuie schimbată. Trebuie admirată, iubito.

Cred că cel mai frumos moment într-o relație este atunci când persoana de lângă tine te apreciază. Ce poate fi mai frumos de atât? Să știi că omul de lângă tine te admiră și te soarbe din priviri cu fiecare ocazie. Să știi că tu ești femeia ideală și singura pe care acesta a vrut-o în viața lui. Că bărbatul care îți este alături, te vede cea mai frumoasă și se bucură de prezența ta, fără a te chinui să îi demonstrezi asta. Frumusețea pornește în momentul în care decizi să fii tu însuți.

—Lasă-mă să te ajut, îmi sări în ajutor brunetul când mă văzu că mă chinui cu cordonul rochiei.

Mâinile sale fine se plimbă delicat în jurul mijlocului meu până când acesta strânge atent într-o fundă materialul subțire. Mă sărută tandru pe gât și se îndepărtează de mine când termină.

Stau pe scaun de câteva minute bune și aștept un semn din partea brunetului cum că a terminat de făcut nodul cravatei. Dacă nu se grăbește cu siguranță nu vom ajunge la timp pentru cină.

—Dacă nu te grăbești s-ar putea să întârziem, iar părinții tăi...

—Iar părinții mei nu or să se supere pentru că nu am ajuns la timp și am întârziat cinci minute, mă întrerupe înainte să termin propoziția.

Din privirea lui pot observa că s-a calmat, iar emoțiile care erau destul de evidente mai devreme au dispărut.

—Dacă ești gata putem pleca, zise făcând pași mici spre mine.

Îi fac semn din cap că putem, iar acesta îmi prinde mâna.

Când ieșim din curte, pe trotuarul din fața casei mele pare că Marko este așteptat de doi jurnaliști care încep să ne filmeze când am pășit înafara curții. Îl privesc confuză, dar acesta îmi face semn să mă liniștesc când cei doi se apropie de noi.