Legământul: Promisiunea mea

Capitolul XV

Meredith și Dominic ajunseră în fața casei lui Gladys și amândoi coborâră din mașină.

— Poți merge la birou, spuse ea. Nu știu cât voi sta aici și nu vreau să întârzii din cauza mea.

— Sincer, nu prea am chef să merg la birou, spuse Dominic și își băgă mâinile în buzunarele din față ale pantalonilor săi de stofă. Voi sta cu tine.

Meredith oftă, însă, până la urmă, au mers împreună la ușa de la intrare. Meredith ciocăni și, câteva momente mai târziu, Gladys deschise ușa.

— Meredith? spuse ea mirată, cu vocea tremurândă.

Meredith se grăbi să o îmbrățișeze. Era fericită că Gladys, persoana la care ținea atât de mult, era bine.

— Ce cauți aici? o întrebă femeia, făcând un pas în spate, pentru a-i lăsa pe cei doi să intre.

— M-a sunat patroana orfelinatului și mi-a spus că nu ai mai trecut pe acolo în ultimul timp. Mi-am făcut griji pentru tine, așa că am venit să mă asigur că ești în regulă, spuse Meredith.

— El este bărbatul care te-a vizitat în acea zi la orfelinat? o întrebă Gladys suspicioasă la adresa lui Dominic.

— El este șeful meu, domnul Dominic. M-a adus cu mașina. Sper că nu este nicio problemă dacă stă și el puțin aici, spuse Meredith.

Gladys îi zâmbi lui Dominic, apoi merse în bucătărie, unde făcu ceai pentru cei doi, urmând să se așeze toți pe canapeaua din living, pentru a vorbi.

— Deci, care este motivul pentru care nu ai mers la orfelinat? Nu te simți bine? o întrebă Meredith, după ce luă o gură din ceaiul fierbinte.

— Soțul meu se simte din ce în ce mai rău, spuse femeia.

Meredith își aminti de momentul în care Gladys i-a povestit de faptul că doctorii nu i-au mai dat multe luni de trăit soțului ei. Cât de tare se putea agrava starea lui de atunci?

— Ați fost de curând la doctor? o întrebă Meredith.

— Ce rost are? Se vede că nu va mai rezista mult, spuse femeia deznădăjduită.

— Aș putea să îi plătesc spitalizarea într-un spital privat, se oferi Dominic. Cunosc mulți medici buni care s-ar putea ocupa de cazul lui.

— La ce bun? spuse bătrâna. Poate trebuie să accept că până aici i-a fost. Uneori, trebuie să lași persoana iubită să plece, chiar dacă asta înseamnă să ia cu ea și o bucată din tine.

— Gladys, nu vorbi așa, spuse Meredith. Trebuie să fii optimistă, pentru el.

— Meredith, nu te poți împotrivi destinului.

O lacrimă se scurse pe obrazul bătrânei.

— Mă scuzați, spuse aceasta și se ridică, apoi merse în camera soțului ei.

Rămași singuri, niciunul dintre Meredith și Dominic nu putea spune nimic. Atmosfera era prea apăsătoare și nimic din ce ar fi spus nu părea potrivit. Deodată, Meredith se ridică de pe canapea și merse în bucătărie, urmată de Dominic.

— Ce vrei să faci? o întrebă el.

— Le voi pregăti ceva de mâncare, spuse ea. Cu tot ce are pe cap, mă îndoiesc de faptul că Gladys a avut timp să stea prea mult în bucătărie.

— Te pot ajuta cu ceva? spuse el.

Meredith plănuia să gătească de una singură, dar nu voia ca Dominic să se simtă lăsat pe dinafară, așa că îi dădu o sarcină ușoară.