Legământul: Promisiunea mea

Capitolul XXXIV

După ce terminase convorbirea cu Josephine, Amanda își puse telefonul în geantă și ieși din camera ei. La parter o aștepta Markus, care era extrem de emoționat, ca și ea, de altfel. Aceștia urmau să meargă acasă la el, pentru ca blonda să îi întâlnească familia.

Cei doi se urcară în mașina Amandei iar Markus conduse până la casa lui. Aceasta era o clădire modestă, fără etaj, iar pereții exteriori erau decorați cu desene făcute cu cretă. Era clar că acolo locuiau copii.

Amanda și Markus coborâră din mașină și intrară în curtea casei. Amanda era foarte stresată. Știa cât de mult înseamnă pentru Markus familia lui iar dacă aceștia nu ar fi acceptat-o pe blondă, era clar că relația lor s-ar fi destrămat.

— Nu îți face griji, totul va fi bine, îi spuse el.

Amanda oftă, apoi cei doi intrară în casă. Familia lui Markus era una numeroasă, în sensul că mai avea încă cinci frați, de toate vârstele, de la doi, până la douăzeci de ani.

Blonda a fost surprinsă de atmosfera primitoare din casa lui Markus. Toți frații săi, mai putin sora lui cea mare, au întâmpinat-o pe Amanda și i-au spus numai vorbe frumoase.

— Nu săriți toți pe ea, nu vreau să o sufocați, le spuse Markus fraților săi.

Aceștia nu îl luară în seamă și o fetiță o prinse pe aceasta de încheietură și o trase după ea în living, unde aceștia pregătiseră o masă mare plină cu mâncare. Deși nu își permiteau prea multe, au încercat să gătească mâncare diversificată care i-ar fi plăcut Amandei.

Markus, nedorind să o lase singură nici măcar o clipă, merse după ea în living și se așeză lângă ea la masă.

— Amanda, am pregătit sandvișuri cu șuncă deoarece sunt preferatele mele și sunt sigură că îți vor plăcea și ție, spuse una dintre fete.

— Iar eu am pus câteva din cerealele mele favorite într-un bol. Dacă ai poftă să mănânci ceva dulce, voi pune lapte peste ele pentru tine, spune un băiat.

— Ați făcut toate acestea pentru mine? spuse blonda copleșită.

— Bineînțeles. Ești prima fată despre care fratele nostru vorbește încontinuu, spuse unul dintre băieții mai mari. Dacă el te place, te placem și noi.

Amanda întoarse privirea spre Markus care lăsă timid capul în jos. Deși nu voia să îi arate iubitei sale acest lucru, era foarte emoționat deoarece aceasta îi cunoștea frații și surorile. Familia sa era cel mai important aspectal vieții sale și își dorea ca aceștia și Amanda să se înțeleagă bine.

— Markus, poți veni cu mine să mă ajuți cu ceva, te rog? se auzi vocea surorii lui celei mari.

Fata stătea în pragul ușii, nedorind nici măcar să intre în camera în care se afla Amanda.

— Nu poate aștepta puțin? spuse Markus, nedorind să o lase pe Amanda singură printe oameni pe care nu îi cunoaște.

— Nu, Markus, am nevoie de tine acum, spuse ea pe un ton aspru.

Bărbatul se ridică de la masă și merse alături de sora lui în camera alăturată. Deși Amanda se simțea singură fără el, continuă să discute cu frații lui până când acesta se întoarse.

— Despre ce este vorba? își întrebă el sora.

— Ea este fata după care ți s-au aprins călcâiele? îl întrebă ea. Credeam că ți-ai găsit o fată normală, care să te accepte așa cum ești.