Legământul: Promisiunea mea

Capitolul XLIII

     — Nu am văzut-o pe Meredith nicăieri prin casă, spuse Josephine în timp ce toți luau micul-dejun. A plecat undeva?

     — Vom vorbi despre asta mai târziu, spuse Dominic.

     Naty era și ea la masă, iar Dominic nu se gândiseră cum ar trebui să îi spună că Meredith plecase definitiv din casa lor. Fetița ținea foarte mult la ea și știa că această veste i-ar frânge inima. Însă era cea mai bună decizie pe care Meredith ar fi putut să o ia pentru ea însăși.

     — S-a întâmplat ceva între voi? îl întrebă Josephine rânjind.

     — Absolut nimic, spuse Dominic calm.

     Nu voia să îi dea satisfacție mamei lui și să îi arate cât de mult îl afectează situația.

     — Ciudat, pentru că de dimineață nu puteam să dorm, așa că am ieșit pe terasă și v-am văzut vorbind în grădină, apoi ea a plecat pur și simplu.

     — Poftim? Mama a plecat? întrebă Naty speriată.

     Dominic o privi cu ură pe Josephine, apoi se răsuci spre Naty, încercând să o liniștească.

     — Nu, scumpa mea. Doar că a mătușa ei se simte rău și a mers să stea cu ea câteva zile. Dar se va întoarce, spuse Dominic.

     — Oh, nu îți mai minți fiica. Știi și tu că Meredith nu se va întoarce, după ce a aflat că Amanda este însărcinată cu tine, spuse Josephine.

     — Ce? izbucni Naty. Amanda va avea un copil? Cu tine?

     Micuța era complet șocată. Aflase prea multe informații deodată, iar mintea ei abia reușea să le proceseze. Naty se ridică de la masă și alergă înapoi în camera ei.

     — Ce naiba a fost asta? strigă Dominic la Josephine.

     — Trebuia să afle cândva, nu-i așa? spuse femeia relaxată. Amanda îi va fi mamă pentru tot restul vieții. Nu crezi că trebuie să știe adevărul?

     — I-aș fi spus de unul singur adevărul, fără vreo intervenție din partea ta, se enervă el.

     — Oh, te rog, încetează să o mai tratezi ca pe un copil și las-o să se maturizeze.

     — Este un copil, strigă el.

     Dominic inspiră adânc încercând să se calmeze.

     — Poate că nu am de ales și mă voi căsători cu Amanda. Dar vreau să știi că vom locui în altă casă. Eu nu mai pot sta sub același acoperiș cu tine.

     Bărbatul urcă scările, și intră încet în camera lui Naty.

     — Lasă-mă, nu vreau să vorbesc cu tine, îi spuse Naty.

     Aceasta stătea în pat, strângând la piept o pernă.

     — Bine. Dacă tu nu vrei să vorbești, voi vorbi eu.

     Dominic închise ușa, apoi se așeză pe marginea patului.

     — Ai toate motivele să fii supărată pe mine, dar lasă-mă să îți explic. Acum câteva luni am făcut o greșeală, iar acum, pentru a o îndrepta, a trebuit să fac anumite sacrificii.

     — Tu nu ai făcut niciun sacrificiu. Singura care a făcut sacrificii a fost mama, pentru că a renunțat la noi.

     Dominic tăcu. Ajunsese în situația în care fiica lui de șapte ani îi închisese gura.