Legământul: Promisiunea mea

Capitolul VII

Era dimineață, iar Meredith plecase spre casa familiei Brown. Când ajunse, era deja timpul pentru micul-dejun. Fata îi pregătea mâncarea lui Naty, când ușa de la intrare se deschise și pe aceasta intră Amanda.

— Tu ai chemat-o aici? o întrebă Dominic pe mama lui.

— Nu, ridică Josephine din umeri.

— Bună dimineața, spuse Amanda intrând în casă.

— Amanda, cred că ai venit degeaba astăzi, pentru că eu trebuie să ajung la firmă, îi spuse Dominic blondei.

— Nu te flata, Dominic. Nu am venit pentru tine, zâmbi ea obraznic, ci pentru Meredith. Sper că nu este o problemă.

Dominic rămase pe loc, procesând greu ceea ce tocmai spusese Amanda.

Când au devenit prietene atât de bune? se întrebă el.

— Oh, Amanda, știi doar că ești mereu binevenită, îi spuse Josephine. Dar de ce ai vrea să îți petreci timpul cu o angajată? Am putea merge împreună la un salon, dacă tot ai venit până aici. Am o programare la manichiură, iar tu ai putea să mă însoțești.

— Mulțumesc pentru invitație, Josephine, spuse Amanda. Dar astăzi vreau să vorbesc cu Meredith.

Amanda trecu pe lângă Dominic și Josephine și merse în bucătărie.

— Bună, Meredith, spuse ea.

Meredith ridică privirea, fiind plăcut surprinsă să o vadă pe blondă.

— Amanda? Ce faci aici? zâmbi ea.

— Am venit pentru tine. Ultima dată nu am apucat să vorbim prea mult, dar vreau să te cunosc mai bine, așa că am venit.

— Serios?

Era pentru prima dată când o fată încerca să fie prietena ei. La liceu, după ce s-a aflat de sarcina ei, toți colegii săi au început să o ignore. Dar acum avea, în sfârșit, pe cineva care voia să îi fie prieten.

Plus că Amanda făcea parte din înalta societate. Meredith se gândea că blonda era o fată răsfățată, căreia părinții îi făceau toate poftele și nu înțelegea de ce ar fi vrut să își petreacă timpul cu o angajată.

— Bineînțeles. Mi-am anulat chiar și programarea la coafor pentru tine, râse Amanda.

— Îmi pare rău pentru asta, zâmbi Meredith. Poți merge la Naty până pregătesc eu mâncarea.

Amanda se așeză la masă lângă Naty care, pentru prima dată, nu mai era atât de nefericită să o vadă pe aceasta. Se pare că munca lui Meredith a dat roade și Naty începea să o accepte pe Amanda. Meredith le aduseră amândurora câte ceva de mâncare, iar ea se îndreptă spre bucătărie, pentru a spăla vasele.

— Meredith, nu mănânci cu noi? o întrebă Amanda.

— Nu, scumpo, interveni Josephine. Angajații nu pot mânca la aceeași masă ca și noi. Nu se cuvine.

— De ce, Josephine? spuse Amanda. Meredith este bona lui Naty, ar trebui să faci o excepție.

— Îmi pare rău să te dezamăgesc, dar în casa aceasta nu există excepții, Josephine se ridică de la masă și plecă din cameră.

— Nu-ți face griji, Amanda. Eu am mâncat acasă, spuse Meredith, ca mai apoi să meargă în bucătărie.

După ce toată lumea terminase de mâncat, Meredith, Amanda și Naty merseră toate în camera celei mici, unde aceasta veni cu o idee.