Legământul: Promisiunea mea

Capitolul III

Trecuseră câteva zile de când Karen fusese internată, iar Meredith se trezi cu noaptea în cap. Era prima zi în care urma să meargă în casa familiei Brown și să înceapă să lucreze pentru ei, lucru care îi provoca anxietate.

Probabil că aceștia locuiau într-o casă mare, luxoasă, complet diferită de clădirile cu care era ea obișnuită. Meredith se uită în portofelul său și privi insistent bancnota de o sută de dolari. Până în ziua salariului, trebuia să se descurce doar cu acești bani.

Oftând puternic, Meredith își puse geanta pe umăr și se urcă în autobuz. Cu cât se apropia mai mult de destinație, fata era din ce în ce mai emoționată. Se temea că nu se va integra printre oameni atât de bogați sau, mai rău, că ei nu o vor plăcea și o vor concedia înainte ca ea să apuce să economisească suficienți bani pentru mama ei.

Meredith își lăsă grijile în fața porții uriașe de metal înainte să intre pe aceasta. Casa în care locuiau acei oameni era un conac în adevăratul sens al cuvântului, așa cum Meredith văzuse doar la televizor, în seriale.

O femeie tânără îi deschise ușa și o invită în casă. Interiorul clădirii era la fel de impresionant precum exteriorul și mobilat cu mult bun-gust.

— Domnișoară Jones, mă bucur că ați putut ajunge, spuse Dominic coborând scările și ajungând la câțiva pași în fața ei.

Meredith îi răspunse printr-un zâmbet.

— Fiica mea este în camera ei, nu s-a trezit deocamdată. După ce se trezește, te rog să îi pregătești ceva de mâncare, apoi vă puteți juca.

— În regulă, spuse Meredith.

— Eu mă grăbesc puțin, pentru că trebuie să ajung urgent la birou, îi explică el. Dar dacă ai orice nelămurire, nu ezita să mă suni.

— Am înțeles. O zi bună.

Bărbatul ieși pe ușă, lăsând-o pe Meredith singură într-un loc complet necunoscut. Fata nu știa nici măcar unde erau baia, bucătăria sau camera lui Naty.

— Mă scuzați, domnișoară, cine sunteți?

Meredith auzi o voce de femeie venind din spatele ei și se întoarse la o sută optzeci de grade. În fața ei se afla nimeni alta decât Josephine.

— Numele meu este Meredith, spuse ea timidă. Sunt noua bonă a lui Naty.

— Oh, exclamă Josephine. Când Dominic mi-a spus că a găsit o bonă pentru nepoata mea, mă așteptam să fie o persoană mai... îngrijită.

Meredith lăsă capul în jos, rușinată, și realiză că șosetele îi erau puțin găurite. Temerile ei începeau să se adeverească. Devenea clar că îi va fi foarte greu să se integreze într-o asemenea familie.

— În fine, sper să te înțelegi bine cu nepoata mea, a fost tot ce a spus Josephine înainte a trece grăbită pe lângă Meredith.

Parfumul scump al femeii și sunetul făcut de tocurile ei înalte atunci când întâlneau podeaua o făcură pe Meredith să își țină respirația pentru o secundă.

— Văd că ai întâlnit-o deja pe doamna Josephine, îi spuse cea care i-a deschis ușa mai devreme.

Caroline, căci așa o chema, era doar cu cinci ani mai mare decât Meredith, însă lucra de mult timp pentru familia Brown, ținându-i locul mamei sale, care se îmbolnăvise subit.

— Dânsa este mama domnului Dominic și bunica lui Naty. Totul în casă se întâmplă după cum vrea ea și nimeni nu mișcă fără acordul ei, îi explică ea. Oh, eu sunt Caroline.