Harry Potter si Ginny Weasley

Marile Schimbari

Dupa plecarea lui Harry, Ginny a inceput sa se simta foarte singura si trista. Nu vroia sa renunte la el. Il iubea. Si isi dorea sa fie din nou cu el. Harry ii zisese in nenumarate randuri ca reprezenta un pericol pentru ea, dar ei nu ii pasa. Considera ca ii era mult mai bine daca ar fi trait putin, dar ar fi stat cu Harry, decat sa traiasca mult fara Harry. Dar si el o iubea la randu-i. Era normal sa ii vrea binele. Asta o consola putin.
- Am o misiune de indeplinit! O voi indeplini singur. Si chiar de ar fi sa mor, macar pier de pe lumea asta, singur, asa cum tot singur am fost. Tu, Ginny, sa fii fericita. Sa ma uiti. Sa nu suferi. Cu cat sunt mai departe de voi, cu atat mai bine. Nu stiti ce pericol prezint pentru voi. Doar eu stiu.

Aceste cuvinte ii rasunau mereu in minte. Si mai erau cateva:
-Ron, in loc sa tipi la sora ta, ar trebui sa fii mandru ca ai o asa sora si familie. Gandeste-te la mine. Parintii mei sunt morti. Nasul meu-mort. Am stat 10 ani neintrerupti la niste rude care ma urasc. Gandeste-te la familia Dursley. La Dudley, care ma persecuta mereu. Eu nu am avut parte de frati amuzanti ca Fred si George, sau de o sora blanda care ma intelege, ca Ginny. Iar tu? Tu ai avut parte de oameni buni, care s-au gandit mereu la tine. Tu nu ai fost vanat de nimeni, nu ti-ai pus niciodata viata in pericol. Nu esti in situatia mea! Si daca va enervez prea mult, plec! Plec de la Hogwarts daca nu ma vreti! Voi pleca singur in cautarea Horcruxurilor si il voi ucide singur pe Voldemort! Dar pe Ginny o voi pastra mereu in inima mea.

Vorbele acelea pline de adevar ii rasunau mereu in minte. Si accentul acela... Tonul... Toate pareau ale altcuiva. Ale unui om foarte suparat, nervos. Un ton demn de Severus Plesneala. Ginny nu se mai intalnise cu latura aceea a lui Harry. Il credea bland si curajos. Dar bine...si ea se credea asa si se mai pierdea uneori cu firea! Unde era Harry? Ce facea? Nimeni, niciun muritor nu stia. Ginny era trista. Foarte trista. Nimeni nu a mai vazut-o in acea stare pana atunci. Ea, care lua numai Remarcabil si Peste Asteptari, incepu-se sa se umileasca cu Acceptabil, Insuficient si chiar Groaznic, cum era starea ei mai nou: era in depresie. Numai daca auzea litera H, se gandea la Harry. Daca auzea de Voldrmort, se gandea la Harry si isi facea griji pentru el. La un moment dat, a incercat sa foloseasca oglinda pe care i-a dat-o Harry. De mai multe ori, desigur. Nu ii mergea. Spunea Harry Potter. Nu mergea. Harry James Potter. Acelasi rezultat. Era disperata. Isi dorea sa il caute pe Harry. Dar nu putea: era supravegheata de doamna profesoara McGonagall, asa cum dorea Harry. Doamna inca nu isi dadea seama pentru ce plecase baiatul. Se saturase de Hogwarts? Sau se certase cu Ron Weasley? Sau credea ca era un pericol pentru toti? Sau toate trei? Nu, prima varianta era imposibila. Pentru Hogwarts traia Harry. Pentru magie. Sau...pentru Ginny? Sau tot pentru toate trei? Sau ca sa il ucida pe Voldemort? Toate patru? Desigur! Pentru ce ar fi plecat Harry? Doar jurase ca o va proteja! Ginny era sigura ca Harry nu ar fi parasit-o decat pentru un motiv nobil. Nu ii spusese in nenumarate randuri ca o iubea? Ca era orice pentru el? A facut si Juramantul Suprem! Si el? A plecat! Nu, avea sa se intoarca. Ar fi facut orice pentru ea. Cum a si vrut ca in prima noapte sa doarma cu ea. A fost atat de bine! Atat de cald! A fost cea mai frumoasa noapte a ei. Si spera ca vor mai fi...

-Ginny! Esti bine? intreaba Ron, in timp ce Ginny presupunea ca invata la Potiuni. Daca tot inveti, nu ar fi mai bine ca sa spui cu voce tare? Daca spui lectia in gand nu te va ajuta cu nimic. Avand in vedere de ultimele tale note...

-Nu imi spune ce sa fac! striga Ginny nervoasa. Pleaca! Din cauza ta a plecat Harry!

-Ba nu, el...

-Taci! tipa Ginny, indreptand bagheta spre Ron.

-Nu o vei face, racni el si isi pregateste si el bagheta.

-Nu mai stii pentru ce blestem sunt renumita?

-Nu imi pasa.

Cei doi isi pregatesc vrajile, cand cineva intra pe usa, foarte repede, cu o viteza ca de fulger.

Inima lui Ginny bate puternic. O singura persoana ar fi putut intra vijelios in camera. O persoana care s-a intors dintr-o calatorie. Si Ginny stia o astfel de persoana. Oare era..?

-Harry! striga Ginny. Ron, a venit Harry!

Ron pare entuziasmat. Amandoi se duc sa il imbratiseze pe Harry. Navalesc asa de tare peste el, incat toti trei cad.

Dupa ce isi mai revine, Ginny isi da seama ca in locul lui Harry era Hermione. Si in locul privirii vesele a lui "Harry" era o privire furioasa, pe care numai Hermione o putea poseda.

-Ce faceti? intreaba ea. Iar va certati? Ce ar spune Harry daca..?

Hermione se opreste. Vede o lacrima care curge incet si bland pe obrazul alb al lui Ginny. Hermione o imbratiseaza.

-Credeai ca e Harry? o intreaba ea pe Ginny.

-Hermione, spune Ginny plangand, nu o lua in nune de rau, dar e prima oara cand imi pare rau ca te vad. Pentru moment, credeam ca esti...

-Imi pare rau, zice Hermione, ca ti-am dat sperante false. Stii, Dumbledore zicea ca e mai usor sa il ierti pe cel care greseste decat pe cel care are dreptate. O sa ma ierti, nu?

Ginny da din cap in semn ca da, in timp ce Ron isi dadea cu parerea:

- Pai, chiar pare genul de lucru intortocheat pe care l-ar fi zis Dumbledore.

Hermione rade putin, vrand sa o inveseleasca pe Ginny. Aceasta insa nu rade.

-Hermione, zice ea, lasa-ma sa plec in cautarea lui Harry! Te rog! Il...il iubesc mult!

-Stii bine ca nu se poate, zice Hermione. Dar daca vrei, putem sa il contactam pe...

-...Tata! striga Ron. El ar putea vorbi cu Aurorii ca sa il caute pe Harry! Ce zici?

-Ron, striga Hermione, esti genial! Pur si simplu la asta ma gandeam si eu! Nu practici Legilimantia, nu?

-Ce sa spun? zice Ron. Mintile stralucite gandesc la fel.

-Si gandesc optimist! adauga Hermione.

Pusese punctul pe i. Pentru o clipa, crezu ca va primi o palma. Dar Ginny a zis, scapand din stransoarea lui Hermione:

-Pai, ce mai asteptati?

____________________________________
Vor reusi Ginny, Ron si Hermione sa dea de urma lui Harry? Veti afla in curand, in urmatorul capitol!
*stiu, poate capitolul a fost putin plictisitor si cu multa descriere. Dar...trebuie sa umplu si eu randurile!
Cat despre Harry, fiti optimisti (ca sa folosesc cuvintele lui Hermione).