Possessive Love - Harry Styles A.U. FanFiction - I. Syndrome

Capitolul 49

-          Ce persoane? l-am auzit pe Harry strigand nervos.

L-am vazut cum si-a trecut o mana prin par nelinistit.

-          Stii ceva, nenorocitule? a zis Harry din nou. Haide. Haide aici, daca stii unde stau, vino cu toata armata ta inarmata si darama-mi usa de la intrare, omoara-mi prietenii in fata mea si apoi fa-mi o gaura in cap! Te astept, dar la sfarsit, singurul Styles care o sa ramana o sa fiu eu si o sa imi aprind tigara din corpul tau caruia o sa ii dau foc.

Era atata ura in vocea lui. Si stiam cu cine vorbea, nu mai era niciun dubiu. Era tatal sau.

-          Cine? a intrebat Harry si i-am vazut corpul incordandu-se.

Dar nu era arogant sau nervos. Parea confuz.

-          Nu stiu despre cine vorbesti, a continuat dupa o scurta pauza.

Vantul batea cu putere si parul ii era rascolit si ciufulit.

-          Nu, nu stiu nicio afurisita de fata pe nume Alice! a strigat el.

Am inchis ochii si mi-am muscat obrazul pe interior. Tatal lui stia de mine si acum Harry nega existent mea. Am injurat in gand si mi-a venit sa plang din nou. Nu mai eram in siguranta.

-          Perrie nici nu a fost la depozit azi! a continuat el.

Incerca sa il induca in eroare, dar stiam ca asta nu urma sa dureze mult.

-        Nu stii unde sunt casele secrete, de aceea se numesc secrete, idiotule! a strigat Harry, dar i-am simtit ezitarea in voce.

O pauza lunga a urmat si l-am auzit pe Harry lovind balustrada. Asta nu mergea bine.

-          Nu stii nimic! a izbucnit Harry. Vii aproape de familia mea si de prietenii mei si iti jur ca o sa te anihilez, m-ai inteles, jigodie?

Apoi am vazut cum si-a aruncat telefonul de la balcon si s-a sprijinit de balustrada. Am fugit incet in pat si m-am asezat la loc, ca si cum as fi dormit si nu as fi auzit discutia. La scurt timp a venit si Harry inauntru, si i-am auzit pasii. Patul s-a lasat usor sub greutatea sa, arcurile scartaind usor cand s-a asezat. Incercam sa imi reglez respiratia si sa nu dau niciun semn evident ca eram treaza. Degetele lui mi-au dat parul dupa ureche si apoi mi-au mangaiat usor obrazul. Era asa greu sa ma stapanesc sub atingerea sa. Era ca si cum fiecare particica din mine ii raspundea. Ca si cum corpul meu ar fi realizat ca sunt a lui.

A stat acolo, privindu-ma, iar eu voiam doar sa ma uit inapoi la el, sa ii vad ochii verzi linistiti si sa vina langa mine in pat ca sa adormim privindu-ne. Dar asta nu s-a intamplat. El s-a ridicat si am auzit cum a inchis usa dupa el.

Trebuia sa stiu ce urma sa faca. Ma gandeam doar la telefonul de la tatal sau si la faptul ca eram in pericol. Am numarat pana la cinci cu ochii inchisi ca sa ii dau timp sa coboare scarile si apoi m-am ridicat din pat. Am deschis usa si m-am uitat in stanga si in dreapta ca sa vad daca Harry plecase, dar tot ce am vazut a fost un coridor intunecat. De jos se auzeau vocile baietilor ca o urma de soapta care se imprastia pe pereti. Voiam sa aud, dar daca ma vedeau, atunci totul era gata. Am pus piciorul pe prima treapta care a scartait usor. Mi-am strans ochii si am apucat balustrada. Am coborat urmatoarele patru trepte, soaptele deja devenind deja mai clare. M-am aplecat usor si i-am vazut in sufragerie, in picioare. Harry era cu spatele la mine, iar restul erau intr-un fel de semicerc in fata lui. M-am retras ca sa imi ascund fata de lumina si m-am lipit de perete.

-          Si esti sigur ca era el? l-am auzit pe Louis intreband cu vocea tensionata.

-          Crezi ca v-as fi trezit daca nu era cretinul ala? a suierat Harry nervos.