Legământul: Promisiunea mea

Capitolul XI

— Mergi la o școală publică? întrebă Meredith surprinsă. Mă așteptam ca tatăl tău să te înscrie la o școală privată.

— Păi, bunica mea asta a vrut, dar l-am convins pe tati să mă înscrie aici. La școli private se duc doar copiii oamenilor cu mulți bani.

— Naty, și tatăl tău are mulți bani, se amuză ea.

— Știu, dar eu nu sunt ca ceilalți copii. Ei sunt foarte aroganți, iar eu nu sunt așa. Tocmai de aceea am vrut să merg la o școală publică. Pentru că acolo nu sunt doar copii cu părinți bogați, iar eu vreau să mă împrietenesc cu tot felul de oameni, nu doar cu cei cu bani.

Meredith zâmbi, gândindu-se cât de inteligentă poate fi Naty la vârsta ei.

Ziua trecea, iar afară se întunecase. Meredith știa că, din moment în moment, Dominic trebuie să se întoarcă de la birou. Ar fi dat orice doar ca să nu se întâlnească cu el. Se simțea prea umilită după cele întâmplate. De fapt, dacă ar fi putut, ar fi plecat din casa lor. Dar nu avea încotro. Nu avea unde altundeva să meargă.

Cumva, Dominic întârziase, iar Naty se culcă deja înainte ca el să ajungă acasă, motiv pentru care Meredith merse în camera ei. Camera ei avea propria sa baie, și când privirea i se opri pe ușa acesteia, Meredith se hotărî să facă un duș. După o jumătate de oră în care apa fierbinte i-a relaxat mușchii, Meredith se întoarse în camera ei purtând doar un halat alb și un prosop de aceeași culoare, care îi acoperea părul ud. Ochii ei se măriră când îl văzu pe Dominic stând pe patul ei. Acesta nu avu nicio reacție, deși femeia din fața lui purta doar un halat. Meredith, însă, îl privea speriată.

— Ușa era deschisă, explică el motivul pentru care a reușit să intre în camera ei.

— Chiar și așa, asta nu vă dă permisiunea de a intra în camera cuiva, fără să anunțați înainte, spuse ea.

— Știu, dar trebuie să îți dau ceva, spuse el.

— Sigur, răspunse ea neîncrezătoare. Lăsați-mă doar să mă îmbrac.

Meredith își luă hainele cu ea în baie și se întoarse abia după ce s-a îmbrăcat cu ele. Părul ei era încă ud, așa că rămăsese, totuși, cu prosopul peste acesta.

— Despre ce este vorba? spuse ea.

— A durat mai mult decât mă așteptam, dar am făcut rost de asta.

Dominic scoate din buzunarul sacoului o cheie, pe care i-o dă lui Meredith.

— Ce este aceasta? întrebă ea confuză.

— Cheia de la apartamentul lui Mary și Josh, răspunse el.

Meredith îl privea pe Dominic de parcă nu înțelegea ce spunea acesta. Dominic cumpărase un apartament pentru Mary și Josh, niște oameni pe care îi văzuse o singură dată?

— Le-ați cumpărat un apartament? spuse Meredith, în timp ce mâna în care ținea cheia îi tremura.

— Da, răspunse Dominic. Am simțit că trebuia să fac asta, după ce am văzut cum se comporta bărbatul acela cu ea, și cu tine. Nu vreau să mai fie nevoită să se întâlnească vreodată cu el, așa că ar trebui să îi spui sa nu îi dea soțului ei noua sa adresă.

Dominic privi cum buzele lui Meredith formară un zâmbet jucăuș, care îl fermeca. Îi plăcea curajul de care dădea dovadă Meredith de fiecare dată și firea ei puternică, însă adora zâmbetele acestea inocente de pe fața ei, care apăreau de fiecare dată când ceva bun se întâmpla.