Vieti la limita

2.A little party never killed nobody

Ma priveam in oglinda.Rochia rosie si mulata,fara bretele se mula perfect pe corpul meu.Era lunga cu o palma sub fund.Era ceva in care ma simteam bine.Cizmele lungi,din piele intoarsa neagra imi treceau de genunchi tot cu o palma.Tocurile lor de 15 cm ma faceau sa par mai inalta.Mi-am tras peste rochie o geaca din piele neagra,cu catarame argintii.Parul negru imi cadea in valuri pe spate.Machiajul smokey eyes ma facea sa par mai matura,ceea ce imi placea.Mi-am indesat in geanta telefonul,un pachet nou de tigari,rujul si l-am inchis.Am iesit din camera si din casa,inchizand usa cu cheia.Tata abia isi incepuse tura de o ora,iar eu nu aveam sa ma intorc prea repede de la prima mea petrecere din orasul asta.Am deblocat masina si m-am urcat in ea,bagand in viteza si plecand spre casa Dayanarei.Cand am ajuns in fata casei de marime medie,de culoare alba,i-am dat mesaj sa iasa.Ea a spus ca nu e gata,sa intru.Am blocat masina si am inceput sa merg catre usa.Tocurile cui se izbeau de asfaltul ud,iar vantul imi deranja parul.Imi venea sa injur,dar atunci usa s-a deschis.Nu vroiam sa ii fac o impresie proasta mamei Dayanarei,care imi deschidea usa.Dar persoana din spatele ei nu era nici pe departe ce imi imaginam eu.Imi imaginam o femeie de casa,o gospodina,cu rochii din anii '80 si coafura impecabila,iar femeia asta era total diferita de descrierea mea.Era o femeie bruneta si inalta,imbracata in niste colanti din piele si un maiou,care ii lasau la vedere bratele pline ochi de tatuaje.Poate nici nu era mama ei..

-Mama,cobor!

Inainte sa zic ceva,in fata mea a aparut o Dayanara blonda,cu parul putin mai scurt,imbracata in pantaloni scurti din piele si o bluza neagra,fara spate.Purta niste tocuri rosii si era machiata strident.Genul asta de prietene aveam eu in Florida!

-Mama,ea e prietena mea,Ebru.Ebru,ea e mama mea,Delphi.

Am dat mana cu ea.

-Imi pare bine de cunostinta,doamna.

Ea a facut un semn dramatic cu mana.

-Oh,te rog,spune-mi Delphi,nu sunt asa batrana,a ras.

Am aprobat,iar Dayanara m-a tarat pana la propria mea masina.

-Nu ma astepta,i-a strigat ea.

-Nici nu aveam de gand!

Ne-am uracat in masina,eu tastand coordonatele trimise de Jaimie.

-Wow,Daya,mama ta e atat de-

-Tanara?Da,are 32.

-32?!

-Mhm,m-a facut la 14,nimic interesant.

Am cascat gura la ea.

-Si ce s-a intamplat cu tine de azi dimineata?Ochelarii?

-Pai cam asta sunt eu.Si mi-am pus lentile.

Inainte sa imi dau seama,am ajuns in parcarea unei case uriase,din care se revarsau lumini colorate.Am coborat,luand-o pe Dayanara de brate.Pe peluza,erau tot felul de persoane,unele bete,altele fumate,altele care aproape si-o trageau.Muzica bubuia,iar oamenii erau peste tot.Am intrat in casa.Nu aveai unde sa arunci un ac.Era plin de adolescenti care dansau si beau,lipiti unii de altii.Sticlele de bautura erau aruncate peste tot,iar fumul gros acoperea camera.Aici e de mine,mi-am spus.Daya era entuziasmata.O adoram asa,normala,nu o tocilara cu ochelari cu rame groase.Inainte sa facem un pas,in fata noastra a aparut Jamie.Avea parul blond strans intr-o coada de cal si purta o pereche de pantaloni scurti si o camasa in carouri,negru cu rosu,legata sub sani si cu manecile suflecate.Camasa lui Amir,am dedus aproape imediat.Intr-o mana avea o sticla de Jack Daniels si in alta o tigara,din care tragea.

-Fetelor,ati ajuns!Dayanara,esti superba!Aminteste-mi,de ce nu mai suntem prietene?

-Pai,tu l-ai intalnit pe Amir,a zis timida.