Vieti la limita

4."Te provoc!"

Am apucat microfonul rece.Aveam nevoie de un pianist,iar Daya a fost acolo,cu partiturile mele in brate,ajutandu-ma.Cand a apasat prima clapa,cantecul mi-a iesit pur si simplu pe buze.Melodia,versurile ei,numele ei,"Love will remember",imi aduceau aminte de Robbie.Imi aducea aminte ca,chiar daca incerc sa uit,iubirea pentru el imi va aduce aminte.Sau vocile,care sunt mereu acolo.Cum ar trebui sa ma simt singura cand vocile sunt mereu cu mine?Dar vocile,ele nu imi sunt prieteni.Sunt demoni,care vor sa ma faca sa renunt,sa imi iau viata,sa mor odata.Dar iubirea,ea imi aminteste mereu ca,Robb,Robb al meu,oricat ar fii de singur acolo sus,nu m-ar vrea langa el.Cel putin nu asa,terminandu-mi socotelile cu viata cu pastile sau cu un cutit.Ma iubea prea mult,ca sa ma impinga sa fac acel gest.Acela era doar unul dintre ei,dintre demonii mei,care ma pacalea.Inainte sa imi dau seama,melodia s-a terminat,iar luminile s-au aprins.Copiii din sala aplaudau nebuneste,iar eu am realizat ca plangeam.Lacrimi sarate se scurgeau pe obrajii mei si le simteam inodandu-se sub barbie.Am abandonat microfonul si am coborat in fuga de pe scena.Am iesit din amfiteatru.Afara,cerul se rupea in doua,picaturile de apa cazand neincetat.Parca el ma auzise de acolo si trimisese ploaia asta,sa imi arate ca este acolo pentru mine,ca nu isi intoarce fata dinspre mine,ca inca ma sustine.Am mers prin ploaia,cand mi-am auzit numele strigat si m-am intors.Am vazut-o pe Dayanara cu o umbrela mare,vrand sa vina spre mine. 

-Doar,nu pot sa fac asta acum,am spus printre suspine. 

M-am urcat in masina si am pornit spre casa.Drumul mi s-a parut destul de scurt,am bagat masina in garaj si am intrat in casa prin usa din garaj.M-am oprit in fata barului tatei,aveam o decadere.Mi-am scos telefonul si am tastat un numar,ducandu-l repede la ureche. 

-Scumpo?Ce s-a intamplat?  

Vocea mamei s-a auzit dupa al treilea ton. 

-Mami?Trebuia sa imi iau pastilele dinnou,am spus cu voce tremuranda. 

-Ebru,scumpo,spune-mi ce s-a intamplat? 

-Am incercat iar.Am nevoie de ceva,orice,trebuie sa iau pastilele! 

Tremuram si ma invarteam prin camera,nu stiam ce sa fac. 

-In regula,iubito.Ai doua flacoane de Scylopsis si doua de Avargard in buzunarul din interiorul trolerului.Le-am pus acolo pentru orice eventualitate.. 

Inainte sa mai zica ceva,am tinut  telefonul si am fugit in camera mea.Am deschis dulapul si am scos trolerul,cautand in interior.Am aruncat telefonul inca pornit pe podea.Am scos de acolo doua flacoane mari de Scylopsis si doua mai mici de Avargard.Am luat cate o pastila din fiecare si le-am inghitit. Le-am simtit alunecand pe gat in jos si m-am intins pe pat.Priveam in gol,sirul de amintiri trecandu-mi prin fata ochilor.Imi era dor de el,de clipele petrecute cu el,de tot ce insemna viata mea inainte.

Flashback

-Si,imi canti?m-a intrebat Robb.

Mi-am acoperit fata cu palmele si m-am trantit pe spate pe patura moale.Am refuzat din cap si i-am simtit palmele pe soldurile mele.Mi-am indepartat mainile,iar el era deasupra mea.Parul lui blond imi gadilau obrajii.

-Hai,Lily,nu fii egoista.Nu tine o asa comoara de voce doar pentru tine.

-Nu am o melodie pe care sa o cant.

Credeam ca o sa renunte.Dar nu.S-a intins dupa rucsacul lui si a scos de acolo o partitura,pe care mi-a dat-o in mana."Pentru Lily" asta era numele ei,desi era un cantec despre iubire.

-Crezi ca i-as putea schimba numele?

-Cum ai vrea sa o numesti,Lily?

-"Iubirea isi va aminti".