Prolog

320 10 1
                                    

Talpile ei goale faceam picaturile de apa din balti sa se imprastie peste tot.Purta aceeasi rochie roz de la bal,doar ca mult mai murdara si mai zdrentuita.Picioarele ii erau ranite.Mainile ii erau brazdate de rani adanci.Rana de la umar mustea de sange,patandu-i parul si pielea.Alerga de minute bune prin padurea intunecata.Pielea ii era ca de gaina.Ii era frig si foame,dar mai ales sete.Se afunda tot mai mult in padure,cu cat continua sa alerge.Nu putea sa se opreasca.Frica ii invadase corpul inghetat.Nu vedea nimic,decat intuneric in fata ochilor.Isi dorea ca el sa o gaseasca,sa o apere.Dar poate el nici nu o cauta.Asa ii spusesera acei oameni rai,care o legasera in lanturi si o batusera fara mila.Poate isi gasise alinarea in bratele altei femei.Poate ca o uitase,sau nici nu o iubise.Lipsea de cateva zile bune.poate chiar mai mult de o saptamana.Sau poate nu isi dadea ea seama de cum trecuse timpul.Fusese batuta fara mila si nelasata sa adoarma.Uneori,lesina din cauza durerii,dar acei oameni o trezeau cu palme grele si galeti de apa rece.Ochii i s-au umplut de lacrimi la gandul ca el a uitat-o.Privirea ii era incetosata.S-a impiedicat de o radacina iesita din pamant.Corpul ei firav a facut contact cu noroiul.Rochia i s-a udat,iar noroiul i-a necleit parul.A incercat sa se ridice.O durere parca i-a secerat glezna,facand-o sa cada dinnou in balta de apa murdara si noroi.Trebuia sa poata,sa se forteze.Nu putea risca ca ei sa o gaseasca.Sigur si-au dat seama ca a reusit sa fuga.Soseaua era singura ei scapare.Trebuia sa o gaseasca,sa ajunga la ea.Si-a lasat greutatea pe piciorul sanatos si sprijinindu-se de copaci,incepu sa inainteze.Glezna o durea,nu putea pasi.Ar fii dat orice pentru o picatura de apa.Dupa alte minute in sir de meres,se prabusi la pamant.Plangea.De durere si de tristete.S-a tarat pana l-a cel mai mare copac,sprijindu-se de el.Acum putea sa rasufle linistita.Isi miji ochii,pentru a-si putea vedea glezna.Era umflata si incepea sa prinda o culoare purpurie.Inchise ochii,incercand sa auda ceva,orice.Si auzi.Sunete de masini.Sunte slabe,in departare,de masini.Rare,la cateva minute,dar se auzeau.Speranta inflorea in inima ei.Daca se mai forta,putea sa ajunga.Apoi,niste lumini de lanterna s-au vazut.S-a tras mai mult,incercand sa se ascunda dupa copac.Apoi voci.Multe.O gasisera.

-Aici o sa mor.Si-a spus,cu rasuflarea taiata si cu frica apasandu-i pe piept.

ATENTIE! Povestea contine scene explicite de violenta,continut sexual,abuz de droguri si limbaj licetios.

CITITI PE PROPRIA RASPUNDERE!

TOATE DREPTURILE REZERVATE.

Vieti la limita Where stories live. Discover now