O vedeam cum tremură, nu știam de câte zile se afla aici dacă continua sa rămână afara nu va supraviețui.
Mă gândeam să o duc la palat cu toate riscurile acolo i-ar fi mai cald dar, va trebui sa o păzesc foarte bine.
Întorceam din când în când privirea spre ea asigurandu-mă că mă urmează, călca zăpada apăsat tremurând in continuu dar părea indiferenta când adierea rece a vântului trecea prin bluza ei subțire, culoarea roșie trandafirie din obraji ei dispăru rămânând albă ca zăpada.
Mă opresc din mers privind o pentru o clipă, era tăcută și ținea ascunsă durerea frigului, privea în jos tot timpul mă făcea mai curios voiam să știu la ce se gândea.
Când ajunge in fața mea o opresc din mers prinzând o de umerii ce erau acoperiți de acea bluza inutilă la a ține căldură, o privesc atent iar ea își ridică chipul fara expresie spre mine, ochii ei păreau lipsiți de viață lipsiți de orice speranță, mă privea absent ce-a ce îmi dădea de înțeles că nu-i păsa unde mergem, nu avea speranță că ar mai exista un viitor pentru ea.
— Reyse, Asculta-mă! Cred că cel mai bine e să....te întorci acasă.
Rosteam cuvintele apăsătoare simțind un nod in gât, aproape că mă uram că îi propusesem sa plece, nu-mi puteam închipui restul zilelor daca ea ar pleca , o parte din mine speră să refuze.
Îi aștept răspunsul cu sufletul la gura, privesc de la buze la ochi vrând să spună ceva.
—Nu mă pot întoarce...
Spune într-un final, răsuflarea mi-se oprește brusc, nu știu ce ii pot spune, nu știu dacă sa mă bucur sau nu.
—Te pot duce la palat..sa te încălzești, sa stai temporar..
Privirea ei cobora iar gandindu-se la propunerea mea.
—Daca sunt văzută..
—Nu vei fi! O sa am grijă de tine...adică să nu fii observată.
Mă corectez repede înainte să observe, ea încuviințată scurt dar, in fond ce era așa rău să țin la ea? nu o cunosc bine ce-i drept dar nu-mi pasă deja încalc toate regulile ce rost mai are sa dau înapoi acum.
Îi pun pelerina pe umeri îndemnând o să înainteze odată cu mine, privesc odată la câteva minute cerul asigurandu-mă că nu eram văzuți, dealul devenea tot mai abrupt iar asta însemna că ne aflam pe munte.
Brazii se vedeau tot mai rar pe măsură ce înaintam, se zărea vârfurile turnurilor palatului cum atingeau nori, aerul răcoros de iarnă era tot mai greu de respirat, cerul înnorat anunța o alta furtună, vântul începea să bată cu tot mai multă putere.
Înainte să intrăm în palat o întorc cu fața spre mine punandu-i gluga pelerinei pe cap.
— Ține capul jos și rămâi langa mine, da?
Neliniștea ei își făcea apariția începând să conștientizeze pericolul in care intram.
—Da.
Răspunde scurt cu glasul tremurat, îi observam nesiguranța, respira întrerupt, privea oriunde numai spre mine nu, voiam să o liniștesc cumva dar, nu prea existau motive sa nu fie speriată.
O prind de umeri și o privesc atent încercând să par cat mai calm posibil, nu vreau să-i transmit aceiași stare de neliniște.
—O sa fie bine.
O asigur pe un ton calm zâmbindu-i ușor reușind să par încrezător, își ridică privirea cercetând o pe a mea,pe chipul ei apare un zambet slab și scurt.
Observam că era atentă la fiecare gest mic pe care îl făceam.
—Bine..
Spune încet indreptandu-si privirea în jos.
—Sa intrăm.
CITEȘTI
The Moonrise
General Fiction( o altă versiune a cărții: Sânge Negru) drama trecutului unei fete si ura fiului pentru tatăl său, Povestea de dragoste dintre doi adolescenți cu puteri supranaturale ce nu ar fi trebuit să se întâlnească din cauza regulilor, Locul unde exista supe...
