Îmi vei vedea așa cum vrei dintotdeauna,
Doar sufletul când ochii-ți n-or mai judeca.
De vrei, și-acum poți sesiza minciuna,
Tiparului băgat, în mintea ta.
De nu vei vrea să te trezești din Nostalgie,
Din faptele-amintite de Trecut,
Din cârma ce-o deține-a ta Mânie,
Și din dorinți cu casa în mormânt.
De nu vei vrea să-mi mai stai cu Norocul,
Ca-n zilele din '58 când seara
Pe cai mergeam iar caii cu galopul,
Marcau iubirea noastră-n toată țara.
De nu vei vrea să-ți mai cânt eu romanțe
Aceleași ce le cânți lumii acum,
Țipând că vrei să-ți vin 'napoi în brațe;
Dar nu vezi că-s aici, în primul rând.
De nu vei vrea cu zâmbet să-mi mai fii,
Ca-atunci când îți spuneam ce calzi sunt trandafirii,
Și îți șopteam, nu-s flori ce poartă spini
Ci spini ce protejează, frumusețea florii.
Ne vom găsi acolo unde timpul,
Nu rătăcește să destrame visul.
Când omul n-are vis și-n fizic viață,
Iar casele n-au uși, nici omul casă.
YOU ARE READING
Diacritice
RandomPREFAŢĂ Diacritice este o carte de poezii, după cum veți afla. Momentan, această carte este gândită pentru a fi constituită din trei părți. Fiecare parte va fi însoțită de o imagine de cover reprezentativă, ce îți va da posibilitatea să o descifrezi...
