Sausage

Bătaia

Hyunjin și Jeongin stăteau îmbrățișați în noroiul dezgustător din mlaștină.

La un moment dat, Jeongin strănută destul de tare, astfel trezindu-l pe Zeul Mlaștinii din somnul lui de frumusețe.

Zeul Mlaștinii vine la ei.

Zeul Mlaștinii:cine îndrăznește să intre în mlaștina blestemată a lui Harry Nap Stricat? Nu voi avea milă de voi, muritorilor.

Zeul Mlaștinii smulge un copac din pământ și îl aruncă lângă Hyunin. În acel moment, Jeongin observă că soțul lui era diferit. Era nervos rău de tot, fața sa luând o culoare de roșu aprins, iar ochii lui, ochii lui ce erau atât de blânzi când se uitau la el, acum emanau doar ură.

Zeul Mlaștinii nu apucă să mai smulgă un alt copac, că Hyunjin deja se repede la el și îl bate cum poate el.

Nimeni nu a mai îndrăznit să se lupte cu Zeul Mlaștinii, toți se temeau extrem de tare de el. Și Hyunjin ar fi fost terifiat, dar ar face orice pentru a îl ști pe Jeongin în siguranță.

Își folosește mâinile de barbar și îi smulge o mare bucată de nămol de pe piciorul masiv creaturii, practic jupuind-o.

Urletele puternice ale arătării au putut fi auzite de departe, iar în scurt timp, o altă vietate parcă mai mare decât cea cu care se lupta Hyunjin apare în peisaj.

Îi ia pe cei 2 băieți și îi aruncă în aceeași colivie în care și Minsung au fost aruncați.

Zeița Mlaștinii:te-a rănit muritorul ăsta, iubitule? Nevasta ta îți va face un ceai de pantofi de muritor.

Zeul Mlaștinii:mulțumesc mult, iubito!

Zeul Mlaștinii se întoarce spre colivia în care erau Hyunin.

Zeul Mlaștinii:te crezi mare și tare că m-ai bătut o dată? Ei bine, acum ești în cușcă. Aș putea extrem de bine să îți rănesc prietenul acum, nu vei avea cum să mă învingi.

Zeul Mlaștinii deschide colivia și fix când era gata să îl ia pe Jeongin, simte ceva familiar pe spate, o coadă de matură.

Minho:hei, am avut dreptate, aici erau. Aparent moneda de la bunica chiar face minuni.

Aebin:tu ai dat cu moneda?

Minho:da, nu aveam altă idee, aș fi luat camera lui Hyunjin, dar nu e pe stilul meu, e prea luminoasă.

Minho își ia o scatoalcă peste ceafă de la Woojin, apoi se apucă să bată Zeul Mlaștinii cu a sa coadă de matură.

Cei doi de bat ce se bat, până când Minho primește semnalul de a pleca. Îi înfige Zeului Mlaștinii coada de la matură în nas și fuge la ceilalți.

Ajunși în apartamentul lor, copiii rătăciți și Aebin îi iau în brațe pe Hyunin.

Toți:ne pare rău.