~Lantul magic~

2. Cartea

Toata clasa era revoltata. De ce nu s-ar mai tine?

In cele din urma s-a terminat si ora de religie, iar toti urmam sa mergem acasa.

-Fiona! ma striga Kate. Vii pana la Humanitas?

Kate ma cheama aproape in fiecare zi la Humanitas, o librarie care are spatiu special amenajat pentru a citi cartile de acolo. Iar eu mereu ii zic:

-Da, vin!

Mergand spre Humanitas auzim un strigat:

-Hei, fetelor! Asteptati!

Ne intoarcem in spate. Era Tom.

-Oh fir'ar, zice Kate.

-Eh, hai sa ne continuam drumul.

-Ok!

-Stati fetelor! striga Tom din spate, dar noi nu il bagam in seama .. ca de obicei.

Pana la urma ne-a prins din urma.

-Hei Kate!

Bineinteles ca pe mine nu ma saluta. Oare de ce? A da! Pentru ca ii place de Kate. Si stiti voi la ce ma refer.

-Mda. Salut, spune Kate parand iritata.

-Imi place ca pe mine nu ma saluti, zic eu sarcastica.

-Urma sa fac asta..

-Sunt sigura, spun eu si zambesc.

Ajungand la Humanitas, coboram scarile. Tom era inca cu noi.

-Inca nu ai plecat? spune Kate in gluma.

Cu toate ca ea este deranjata de faptul ca stie ca Tom o place isi ascunde foarte bine sentimentele, parand nepasatoare.

Ajungan jos, o vad pe Alice, citind ... Ca de obicei.

-Hei Alice! zic eu.

-Hei! Veniti la masa cu mine!

Toti trei ne stabilim la masa unde era Alice. Kate merge sa isi ia o carte, iar Tom dupa ea.

Dupa ore intregi de lectura (Defapt a fost jumatate de ora, dar a parut o vesnicie. Mda nu imi prea place sa citesc) mergem fiecare la casa lui, iar Tom se ofera sa o conduca pe Kate pana la statia de autobuz. Awww ❤❤. Ce dragut, nu?

Eu si Alice mergem la mine acasa. Nici bine nu intram in casa ca mama ne pune sa ducem o cutie cu chestii in beci. Pfff ..

Coboram pe scari. Era intuneric si habar nu aveam de unde se aprinde lumina.

In timp ce mergem pe hol vad o lumina.

-Vezi asta? intreb eu.

-Nu. Ce anume?

-Acolo! spun eu aratand spre locul unde era luimina.

Alice se uita, dar nu vede nimic. Dintr-o data dispare.

-Ai auzit? intreaba Alice.

-Nu, zic eu nedumerita.

-Ok .. Hai sa ducem cutia asta si sa plecam de aici.

Incepem sa alergam spre locul unde trebuia sa ducem cutia. Cand vrem sa o lasam, vad o carte pe care, dupa o scurta ezitare o iau, apoi ne indreptam grabite spre iesire.

Ajungand afara ne uitam la carte. Nu era nimic scris in ea asa ca ne hotaram sa o cercetam. Fiecare pagina. Ne ducem in casa, la mine in camera si ne uitam la fiecare pagina.

Cartea era veche. Pe coperta era desenata o padure. O padure cu flori, iar printre copaci se intrezarea o casa. Intr-un colt era desenat un fluture. Locul mi se parea incredibil.