10. Sarutul

139 13 3
                                    

Dar la un moment dat eu m-am impiedicat si am cazut la pamant. Ultimul sunet pe care l-am auzit a fost sunetul unei impuscaturi de pistol si cuvintele "Dobitocule, o voiam in viata", dupa care totul s-a facut negru.

M-am trezit intr-o camera intunecata, dar se putea observa o masa plina de praf si doua scaune in fata mea. Pe jos erau picuri de sange. Pareau proaspeti. In timp ce ma uit la ei vad ca mai apare unul. Curegeau de undeva. Ma uit in sus si vad un cadavru plin de sange, care atarna de tavan. Avea o fata ranita, plina se zgarieturi, iar mainile care ii atarnau in jos erau murdare si pline de sange, iar in capete nu mai erau unghii. Am incercat sa tip, dar eram legara la gura; am incercat sa fug, dar eram legata de un scaun. Singurul lucru pe care am putut sa il fac a fost sa plang. Priveam in jos. Stiam ca nu mai pot face nimic. Atunci aud un sunet si vad cum funia de care era legat cadavrul se rupe si cade la cativa metri distanta de mine. Ma holbam la el. Era intins cu fata in jos si cu corpul indoit.
Ma mai uit prin camera cautand o cale de iesire, dar aud un pocnit de oase. Imi intorc repede privirea spre cadavru. Isi ridicase capul si se uita la mine. Nu avea ochi, doar doua gauri infinite. Avea o fața trista.
Ma uit la el si, dintr-o data,il vad cum se indreapta spre mine, sprijinidu-se doar in maini, picioarele taraindu-i-se in spate. Venea incet, dar stiam ca va ajunge. In urma lui lasa o dara de sange. Inima imi batea cu putere. Venind, isi da piciorul peste cap, iar la atingerea pamantului se salta in fata ajungand in fata mea. Nu ma mai uitam la el. Imi era prea frica. Ii auzeam geamatul. Isi ridica cu greu mana si o pune pe piciorul meu. Atunci, pentru o fractiune de secunda o lumina alba mi-a inundat ochii, dupa care am vazut o imagine cu un om care sapa o groapa. Era noapte. Ma uit un pic, dupa care imaginea se schimba. Eram in acelasi loc, tot noaptea numai ca de data asta omul respectiv a aruncat pe cineva in groapa sapata, dupa care o acopera. Urmatoarea imagine mi-a aratat cum barbatul care a fost aruncat in groapa isi deschide ochii si incepe sa sape pentru a iesi. Unghile i se rup si sangele incepe sa curga. Atunci vad; lipsa unghiilor ma duce cu gandul la cadavrul din camera.
Aceiasi lumina orbitoare apare si sunt din nou in camrea, legata la gura si de scaun. Cadavrul nu mai era. Nici picurii de sange. Ma uit in jur, prin intuneric. Vad mii de ochi, uitandu-se la mine. Nu eram speriata. Ma simteam.. In siguranta. Se auzeau voci:
-Ajuta-ne...
-Salveaza-ne...
-Samanta..

La un momentdat toti inainteaza, venind spre mine. Erau oameni sau, mai bine zis spirite. Ma uit de la stanga la dreapta. Era un spirit fara o mana, o femeie cu rochia patata de sange si cu un copil in brate, unul cu fața si hainele arse, o fetita cu fața si gatul pline de zgarieturi, o vad pe Ingrid si pe multi altii. Se apropiau incet de mine, dar un sunet puternic ne strapunge urechile si toate spiritile dispar in pamant. Se aude un strigat:
-Ajutoooor !!! Fionaa !!
-Ruby! strig eu cat de tare pot

Inchid ochii si frica imi revine.
-Fiona! se aude o voce.
Imi deschid ochii. Il vad pe Dave. Eram tot in padure.
-Ce s-a intamplat?! zic eu cu lacrimi in ochi.
-Ai lesinat.. si .. Au prins-o pe July.
Lacrimile, pe care, pana acum, incercam sa le tin, au navalit pe obrajii mei. Ma sprijin de un copac si ma las in jos. Dave vine si se aseaza langa mine.
-Fiona..
Imi ridic privirea si ma uit in ochii lui.
-Esti o plangacioasa, imi zice si schiteaza un zambet, dupa care eu il urmez. Totul va fi bine, ok? Nu sunt prea sigur ce se intampla dar totul va fi bine.
Zambtul meu se largeste. Dave se ridica si imi da mana sa ma ajute sa ma ridic.
-Si acum ce facem? zic eu stergandu-mi lacrimile.
Dave se uita in jur. Pare debusolat, semn ca habar nu are ce urmeaza sa facem.
Ma uit in pamant. Iau un bat si incep sa desenez. Sau mai bine zis sa trag niste linii.
-Ce faci acolo? ma intreaba Dave.
-Nimic.. spun eu nepasatoare.
Dave vine sa se uite. Erau doar niste forme si linii: niste cercuri, o linie intrerupta, cateva numere, un mare X .. Nici nu stiu ce ii pasa atat de mult.
Imi analiza desenul cu mare atentie.
-Ei bine, ai descoperit ceva Sherlok?
-Hmm..
Privirea lui de "ganditor" ma amuza.
-Deci? zic eu razand.
-Am descoperit! spune el.
-Serios?! Ce?!
-Ca nu ai talent la desen! imi zice el si incepe sa rada.
-Dave? zic eu cu o fata gen "oh, nu ai zis asta!". Inca am batul in mana.
Se uita la mine si fara sa imi dau seama imi ia batul din mana si imi zice:
-Ce bat?
-Hei !! Nu e drept, spun eu incercand sa imi recuperez "arma".
-Ok, gata, zice Dave. Se innopteaza.
-Woau, poti fi si serios? zic eu sarcastica. Deci, unde dormim? E aproape intuneric si noi suntem rataciti in padure, July cine stie unde e *lacrima*! Dave, ce facam? Si imi e si frig. Si foame si sete si..
-Fiona!
-Da? zic eu cu niste ochi de catelus.
Dave vine spre mine, ma prinde incet de umeri, se uita la mine si zice:
-Taci din gura!
Dupa care zambeste.
-Dar ce facem acum ca mie chiar imi e foame si dor de July..
In timp ce bombaneam, Dave isi da ochii peste cap si ma saruta scurt, dar dulce. Se retrage si, zambind imi spune:
-Ai tacut?
-Ăă..
Trec cateva momente in care m-am gandit la ce s-a intanplat.
-Ce faci?! Cum iti per.. Hei! De ce razi? zic eu.
-Te-ai facut rosie ca racul! imi raspunde.
-Da! Pentru ca sunt furioa..
-Shht, ma intrtupe el. Stiu ca ma placi, imi zice si se apropie de mine.
-Nu! Nu, nu, nu, nu! Tu si cu mine vom gasi un loc unde sa stam peste noapte si .. Si atat. Inteles?
-Da boss, inteles! zice el razand.
-Asa! spun eu mandra ca am devenit stapana pe situatie, dar uitandu-ma la el si amintindu-mi ce s-a intamplat ma pufneste rasul.
Si nu pot sa zic ca nu mi-a placut deloc acel mic si inocent pupic. Stai, ce? Ce am zis?
-Fiona, hai sa gasim un loc unde sa dormim, spune Dave vrand sa para serios.
-Da, ok..
Mergand prin padure, nu ne ia mult pana sa observam ca ne va prinde dimineata cautand.
-Hai sa ne suim in copacul ala, pare un loc bun, zic eu sarcastic.
-Haide! zice el.
-Stai! Eu glumeam.
-Eu, nu!
Ei, bine ne-am petrecut noaptea dormind intr-un copac. Pana sa adorm nu mi-am putut lua gandul de la acel "sarut". Nici nu stiu. Mi-a placut, nu mi-a placut? A fost dulce, dar el e un dobitoc. Un dobitoc dragut, amuzant si grijuliu. Sau nu.. In cele din urma am adormit, intr-o pozitie incomoda, dar am adormit.
Dimineata am observat ca .....................

~Lantul magic~Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum