~Lantul magic~

13. Vanzatorul

Tom se apropia cu pasi repezi de noi.
-Stai! tipa Amanda. Unde este lantul?!

Parea iritata. Ce avea acel lant? Of, acel lant. Pe care nu il mai am. De ce sunt atat de toanta?!
Nu in mai putin de doua secunde Tom si Amanda dispar. Ma uit in gol, analizand tot ce s-a intamplat, cand privirea mi s-a indreptat catre ceva. Ceva ce sclipea in iarba. Era un banut. Banutul lui Tom. Banutul de care mi-a spus Ingrid! Ma duc si il iau de pe jos si il bag in buzunar.

-Hai ! zice Alice. Trebuie sa mergem.
-Dar lantul? intreb eu ingrijorata.
-Cred ca ... ar trebui sa il recuperam.

Mergeam prin padure in cautrea lantului, dar era de negasit.
Sau nu...
-Uite-l !!! zic eu.
Merg si il ridic de pe jos. Ma intorc la prietenii mei. Dar ceva e ciudat. Ceva nu e bine. Se asterne o ceata. Nu mai vedeam aproape nimic. Stiam ca Alice e acolo. Stiam ca Dave e acolo. Dar stiam ca mai e cineva acolo.. Simteam o energie negativa, insotita de un sentiment de teama.
-Ia te uita, spune Amanda, iesind de dupa un copac. Ne-au cazut direct in capcana.

Vine spre noi si incepe sa zica ceva. Nu intelegeam nimic. Nu stiam ce face. Ceata se misca in toate partile. Un fior rece imi inunda corpul, trecand cu repeziciune pe sira spinarii. I-am luat pe Dave si pe Alice de mana. Nu vroiam sa ii pierd si pe ei. Imi era frica.
Putin mai departe il zaresc pe Tom. Parea spreriat si, totusi nepasator. Totul din jur devenea neclar. Ceata se misca din ce in ce mai tare, vantul imi batea prin par cu putere. M-am uitat la Alice. Avea ochii inchisi. Si ea era speriata. Vantul ii facea parul buclat sa se invarta in toate partile. M-am uitat la Dave. El se uita la mine. Mi-a zambit in semn de "vom fi bine". Ochii lui negrii, patrunzatori imi dadeau un oarecare sentiment de siguranta.

Praful de pe jos s-a ridicat invartindu-se o data cu vantul. M-am uitat la Amanda. Se uita la mine. Avea un zambet rece, malefic. Ultimele cuvinte pe care le-a zis, au fost in romana: "pentru totdeauna", dupa care ne-am trezit intr-un loc pustiu.

Ce a facut? Unde suntem? Cum a facut asta? Ma uit sa vad daca am lantul. Cum ma asteptam, nu era. Dar noi? Unde eram? Era un oras, cu blocuri inalte. Era in culori sterse. Vantul misuna bland pe stradutele inguste. Nu era nici urma de om. Fac cativa pasi, Alice si Dave urmandu-ma.

Am inceput sa colindam orasul. Nu era nimic. Nu se aude decat vantul. Trecem pe langa niste tomberoane, unul incepand sa se miste.
-Cine e acolo? zice Dave, facand pe eroul.
Capacul tomberonului cade cu un zgomot puternic. Ma apropi incet si ma uit in interior. Doi ochi ma privieau insistent. Ma dau in spate. Din interior, cu un mic mieunat, iese o pisica. O pisica neagra. Avea ochii mari, unul galben, unul albastru. O coada lunga..
Trece incet pe langa noi si o ia pe o straduta.
-Hai dupa ea, spune Alice.
Nu ezitam prea mult ai urmarim mica felina. Mergem pe o straduta ingusta si lunga. Cu cat ne apropiam mai mult de margine, cu atat se auzeau mai multe sunete.
Ajunsi la capat, pierdem pisica din ochi. Acum privirile noastre erau atintite la.. La acea strada. Era o strada mai lata ca celelalte, dar avea aceleasi culori pale. De-a lungul ei erau standuri si tarabe. Mergand pe langa ele, uitandu-ne la tot ce era le acolo, simt cum toata lumea se holba la mine, la noi. Toti acei oameni. Oameni ciudati, cu fetele mutilate. Ma opresc la una dintre tarabe, atintindu-mi privirea la niste cristale. Ma uit la vanzator. Era un tip inalt, cu tenul deschis la culoare. Avea parul negru, iar ochii rosii ca sangele. Dandu-mi seama ca ma holbez la el, imi mut privirea pe pietrele
semipretioase pe care le vindea. Erau frumoase.
-Cumperi ceva? se aude o voce rece.
Ma uit in fata, vrand sa ii raspund, dar nu mai era acolo. Simt o mana rece pe umarul meu. Ma intorc. Era el, vanzatorul. Era mult mai inalt decat parea cand statea jos. Tresar, putin speriata, dupa care ii spun:
-Scuze, nu am bani..
-Aha.. Inteleg, spune, dupa care, cu o viteza incredibila se pune iar pe scaun. Isi ridica privirea si zambeste fortat.
-Fiona, hai sa mergem.. imi sopteste Alice.
Ma uit in urma la vanzatorul misterios. Avea acelasi zambet, care ma ingrozea. Mergem incet printre tarabe, analizand fiecare vanzator, precum si produsele fiecaruia. Aceasta strada parea infinita.. Nu se mai termina....
-Hei, voi! Stati un pic.
Ne intoarcem si.........
.......................