Possessive Love - Harry Styles A.U. FanFiction - I. Syndrome

Capitolul 46

-          Prietenii tai ne-au spus ca mai erau alti baieti in piscina, a continuat femeia. Ei au fost cei care te-au rapit?

-          Nu cred, am raspuns.

Femeia s-a uitat la barbati si nu mi-a placut privirea ei. Era suspicioasa.

-          Deci nu stii cine te-a rapit?

-          Nu.

-          Cum ai stat sase luni fara sa iti vezi rapitorul?

-          Nu stiu, am raspuns evaziv.

-          Unde te-au dus, Alice?

-          Nu stiu.

-          Nu ai vazut nimic? Niciun indicator, niciun zgomot distinct, nicio voce?

-          Nu stiu.

-          Cel care te-a tinut captiva, cum arata?

-          Nu stiu.

-          Cum adica?

-          Adica nu imi amintesc! am zis deja enervata de intrebarile ei.

-          Nu iti amintesti nimic? a intrebat femeia.

-          Nu! am raspuns taios.

-          Alice, nu trebuie sa protejezi pe nimeni! Esti in siguranta. Tu, familia ta si prietenii tai sunt in siguranta! Spune-ne cine a facut asta ca sa putem sa il aducem in fata justitiei ca sa plateasca pentru ce ti-a facut.

-          Nu protejez pe nimeni.

-          Stiu ca te simti nesigura, a inceput femeia.

-          De unde ai sti tu cum ma simt? Ai fost vreodata rapita? m-am rastit la ea nervoasa.

-          Cred ca e suficient! a spus tatal meu cand a vazut ca ma ambalam prea tare.

Politistii au plecat, iar eu am urcat in camera mea.

-          Alice! a strigat mama mea in timp ce urcam scarile.

-          Ce? am intrebat taios, intorcandu-ma spre ea.

-          Ce-ar fi sa mergem la un doctor? O sa rezolvam asta! Hai sa vedem ce poate zice despre amnezia ta si sa verifice daca ai ceva rani!

-          Nu.

-          E pentru binele tau!

-          Nu! am tipat si am continuat sa urc scarile.

Ce urma sa spun? In regula, amnezia puteam sa o explic, dar ranile? Vanataile, cicatricele de la gloante si cutite, pierderea virginitatii mele, astea cum le explicam? Nu puteam sa merg la doctor. Nu puteam sa vorbesc cu politia, nu puteam sa vorbesc cu familia, nu puteam sa vorbesc cu Sisi si nu puteam sa vorbesc nici cu Harry.

Sisi a venit dupa mine in camera.

-          Nu trebuie sa vorbesti cu ei despre asta, a zis ea. Dar trebuie sa stii ca poti sa discuti cu mine! Nu voi spune nimic!

Bineinteles ca ar fi spus ceva! Ce prieten nu ar fi ajutat la prinderea nenorocitului care i-a rapit cea mai buna prietena?

-          Stii, am citit undeva ca exista o boala care te face sa crezi ca ai sentimente pentru cel care te-a rapit. Dar e totul o iluzie. El ti-a facut rau. Te-a luat de langa familia ta pentru sase luni si i-a ranit pe toti, inclusiv pe tine! Spune orice iti amintesti! Omul asta merita sa moara.