Love in three corners

Obsedatul?!

Cand m-am trezit nu mai era nimeni in camera. M-am grabit sa ies repede in holul hotelului sa vad unde sunt restul, dar se pare ca nu a fost o idee prea buna sa fac asta. De ce? In holul etajului unde ma aflam erau sute de fane care atunci cand m-au vazut au inceput sa alerge sa spre mine. Speriata de ce s-ar putea intampla daca as mai ramane macar un minut acolo, am fugit repede in camera si am inchis usa. Imi batea inima de parca as fi alergat la maraton si nu puteam sa ma opresc din sperietura pe care am luat-o acum. Cand mi-am calmat pulsul am inceput sa aud batai in usa, m-am apropiat si atunci mi-am lipit urechea de ea ca sa imi dau seama cine era pe partea cealalta. Se auzeau niste soapt dar nu puteam sa le descifrez. M-am gandit ca sunt fanele de mai devreme asa ca m-am uitat prin camera dupa telefonul meu sa vad pe cine pot sa sun ca sa ma scoata din asta. Cand l-am deschis am fost surprinsa sa vad ca aveam un mesaj primit de la un numar care nu se afla in memoria telefonului meu. Curioasa din fire l-am deschis, iar atunci pielea mi s-a facut de gaina si un gol imens s-a instalat in stomacul meu. In fata ochilor telefonul imi arata primul, dar nu ultimul mesaj de la acea persoana misterioasa:

"Hei! Probabil acum te-ai trezit si esti cam speriata, nu? Stai linistita nu o sa fii singura pentru mult timp, dar pentru asta trebuie sa faci ceva. O sa fie ok, nu e ceva periculos, doar urmeaza indicatiile mele. Iesi din camera, dar nu uita sa te uiti sub pat, ai acolo o surpriza. La parterul hotelului o sa gasesti o persoana pe care sigur o cunosti. Ne vedem in scurt timp, vezi sa urmezi instructiunile si nu pierde timpul!"

Eram socata si uimita in acelasi timp. Cine era aceasta persoana necunoscuta si de unde are numarul meu? Daca e un infractor? Am incercat sa ma calmez si m-am uitat sub pat asa cum spunea anonimul sa fac. Am gasit o cutie destul de mare dar nu era grea deloc. Cand am asezat-o pe pat si am desfacut-o am ramas si mai socata decat eram. In acea cutie, destul de mare, se afla o roche minunata. Minunata e putin spus, era superba, imi era frica sa pun mana pe ea. Era de culoare lila, era asa de fina, mi se parea asa ireala. M-am hotarat in cele din urma sa o probez, iar cand m-am uitat in oglinda aratam ca una din printesele din desene pe care le iubeam asa mult. Dar nu puteam sa stau imbracata asa pentru ca eram incaltata in tenisi si eram sigura ca puteam sa o patez. M-am schimbat repede in hainele mele si am luat cutia cu rochia in ea si m-am indreptat spre lift ca sa ajung la parter. Cand a venit liftul am apasat pe butonul care trebuie si am inceput sa ma gandesc la persoana pe care trebuia sa o gasesc la parter. Oare cine este? O fata? Baiat? Am simtit cum liftul s-a oprit si m-a trezit la realitate. Am iesit incet din lift iar cand m-am uitat in dreapta mea persoana pe care o iubeam asa mult era acolo asteptandu-ma cu un trandafir cu un bilet mov lipit de el. 

Liam era imbracat asa de elegant incat ma uitam la el fascinata. Ochii ii straluceau si avea zambetul acela cald cu care m-a impresionat mereu si m-a facut sa ma gandesc la el ca la un frate mai mare. M-am apropiat incet de el si vroiam sa spun orice dar m-am oprit atunci cand am simtit doua maini in jurul meu. Era o imbratisare de revedere care imi conferea acea siguranta pe care o vroiam cu atata ardoare. Cand am simtit ca vrea sa se retraga din imbratisare, m-am uitat la el de jos si era asa de perfect. A indreptat trendafirul spre mine si mi-a spus ceva la care nu ma asteptam:

-"Fugi cat de repede poti!" 

Nu am realizat ce a spus pana cand m-a apucat de mana si a inceput sa fuga cu mine pe strazile pline de turisti ale parisului. De ce fugeam? Fanele ne urmareau si atrageau asa de multa atentie asupra noastra. Ma simteam asa de urmarita de toata lumea si imi era frica de ce se putea intampla. Liam m-a trezit la realitate cand m-a tras pe o strada mai ingusta din dreapta noastra si mi-a spus.

-"Ai ochelari sau o palarie la tine?" a zis el grabit

-"Cred ca am o pereche de ochelari. La ce iti trebuie acum? E innorat." am spus eu nedumerita dar in acelasi timp cautand prin geanta mea

-"O sa vezi." a spus el

Am scos ochelarii mei preferati si imediat au fost luat de Liam. Se auzeau fanele care ne cautau si erau din ce in ce mai aproape de noi si inima a inceput iar sa imi bata nebuneste. Am fost intoarsa repede cu fata spre baiatul de langa mine, iar mana lui a fost pusa pe buzele mele si apoi buzele lui erau asezate pe mana lui. Eram socata si aveam ochii mari din cauza surprinderii care ma apucase. Ce era in mintea lui Liam? Are iubita nu pot sa apar pe net "sarutandu-ma" cu el cand eu nu i-as face asa ceva lui Soph. El avea si el ochii deschisi si se uita la mine incercand sa ma calmeze si parca imi spunea ca totul e bine si nu am de ce sa ma ingrijorez. Mana lui stanga s-a asezat pe soldul meu drept si el m-a lipit de peretele unui bloc din apropiere. Si atunci am realizat de ce a facut asta. Desi corpul meu era plin de senzatii noi si tentante nu trebuia sa cad in plasa lor. De ce? Trebuia sa jucam teatru pentru fanele care se aflau in jurul nostru si se uitau dupa baiatul renumit care statea acum lipit de mine. Iar ele au trecut pe langa noi fara sa-si dea seama si am putut sa rasuflam usurati. 

-"Scuze pentru asta, dar nu stiam cum sa ne scoatem intregi din tot ce s-a intamplat." spune el repede si tot incepe sa isi ceara scuze dar eu il intrerup

-"E ok. Nu ai de ce sa iti ceri scuze. M-am speriat a inceput, dar dupa am realizat ce vrei sa faci." incerc sa il asigur ca sunt bine

-"Daca tu zici...A! Cum am putut sa uit! Scuze ca mi-a cazut trandafirul la hotel cand alergam, dar mai am asta si cred ca mai ai nevoie de el." spune el cu zambetul pe buze 

Imi da biletul mov, iar mainile imi tremura cand il deschid si vad un scris asa de frumos si destul de cunoscut dar inca nu puteam sa imi dau seama al cui era, dar care spunea asa:

"Se pare ca ai gasit persoana potrivita. Mai ai de trecut prin inca cateva obstacole ca sa ma descoperi. Stiu ca nu ai vizitat inca acest minunat Paris asa ca iti spun de pe acum ca o sa te indragostesti de el, chiar daca nu iti limba. Persoana de langa tine o sa te duca unde trebuie, iar de la locul unde te lasa trebuie sa iti urmezi instinctele si sa te gandesti unde s-ar afla o persoana de 20 de ani la ora asta asa devreme. P.S. O sa ai nevoie de el pentru ca stie franceza cat de cat."

De unde stie ca nu imi place limba franceza? Nu o sa ma plimb ca o nebuna singura prin Paris. M-am intors contrariata la Liam si i-am spus:

-"Nu mai fac nimic din ce zice obsedatul asta! Sa se arate si gata!" tip eu la bietul Liam

-"Calmeaza-te. Nu e nimic rau sa te joci putin. Hai cu mine ca am masina parcata la strada principala, trebuie sa ajungem la destinatie." spune el calm si incepem sa mergem

-"Macar il cunosc pe acest individ? Nu ma lasi pe mainile lui, nu?" spun eu ingrijorata

-"Si eu care credeam ca esti mai curajoasa. Normal ca nu te las pe mana lui. O sa vezi." incearca el sa ma calmeze

Nici nu mi-am dat seama cand am ajuns la masina lui, eram asa de ingrijorata de ce o sa se intample. M-am urcat in stanga si am asteptat sa fiu lasata de Liam intr-un loc necunsocut ca sa gasesc o persoana de vreo 20 de ani care are urmatoarea destinatie pana la acel obsedat. Asta o sa fie o zi lunga.

#Sper ca nu am greseli. Scuze pentru intarziere. Sper sa va placa capitolul.